4,112 matches
-
a cărui figură, dacă îi puneai păr și-i rădeai barbișonul, era leit Patricia. Mă simțeam înduioșat șil condamnai pe individ. Înfiptă în rama oglinzii, o fotografie mică o înfățișa pe Patricia pe vremea cînd era copil. Valul care îmi umfla inima dădu să-mi spargă din nou pieptul. Cînd pălăvrăgeala începu să se subție, oarecum stînjeniți răsfoirăm caietele. Amîndoi am fumat o țigară proastă; ni se părea că viciul acesta ne apropie mai tare. Cochetă și totodată sinceră, purtarea fetei
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Vicele se întoarse radios și-mi dădu voie să fumez. Scoase și el un pachet de Naționale. I-am mulțumit, deoarece nu fumam decît rareori. Probabil instituțiile unde fusese expediat Octav nu erau departe, căci țiganii se înființară numaidecît. Unul umflă burduful la acordeon în timp ce vicele se destinse. - Ce ne cînți tu, albăstruiule? - Halunelu’, să trăiți! - Lasă, bă, „Alunelu”, tu să-mi cînți mie „Cocoșel cu două creste”. - Cîntecu’ dumneavoastră, se bucură țiganul cu gura albă. Vioristul făcu semn din arcuș
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
satului nostru pe care eu Îl consider, din motive personale dar și filozofice de profunzime, un centru sau, cum ați Învățat cu toții la chimie, un nucleu al Universului. Aveți Încă o vârstă necoaptă, dar sunt sigur că vi s-au umflat piepturile de mândrie și vi s-a făcut pielea de găină pe mâini aflând că voi, niște neînsemnați, locuiți din vrerea divină (adică a lui Dumnezeu) sau din voia Întâmplării taman În buricul buricelor lumii. Lecțiile care vor urma sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
case mai departe, Între niște mături Înalte. Oricum, până dimineață n-avea să intre nimeni acolo. A doua zi, mai cuminți decât de obicei, dar nu din cale-afară, ca să nu bată la ochi, Își pregătiră bicicletele cu mare grijă: au umflat roțile, au uns lanțurile, au strâns cu cheia butucurile care cam aveau joc. Luară doi saci din magazia de sub fânărie și-și dădură drumul la vale, pe coasta dinspre Dunăre, după ce-i strigaseră bătrânei care stropea curtea că se duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe nerăsuflate din ultimii cozonaci pe care rudăreasa Îi copsese pentru copiii ei. Plecară, rânduindu-se și chinuindu-se să Împace trei inși cu două biciclete. Se Întâmpla În câte o primăvară, destul de rar, ce-i drept, că Dunărea se umfla și-și aducea apele până la Dig. Între albia obișnuită a fluviului și Dig erau câteva sute bune de metri unde era plin de plopi și de sălcii. Când apele dădeau Înapoi și intrau În matcă, rămâneau o grămadă de jăpși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de nevastă pe educatoarea noastră. Chiar ea ni-l prezentase: „tovarășul inginer Cutărică este logodnicul meu”. Ce mai, treaba era ca și făcută! Când se logodea cineva, știa orice prost, la puțin timp urma nunta, după aia burta femeii se umfla și, când nici nu gândeai, o vedeai pe ulițe cu un copil de țâță În brațe sau În cărucior. Povestea cu barza era pentru cei de la grupa mică. Noi știam deja că femeia și bărbatul fac copii Împreună, dar Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
brațe sau În cărucior. Povestea cu barza era pentru cei de la grupa mică. Noi știam deja că femeia și bărbatul fac copii Împreună, dar Încă nu izbutisem să aflăm cum. De atât eram sigur: că nenea ăla inginerul avea să umfle burta Cosânzenei. Marea umilință, Însă, abia urma. Cum aveam ureche muzicală destul de bună, educatoarea mă punea să ies În față și să-i dirijez pe ceilalți când cântau. Adică să țin ritmul cu un bețișor vopsit În alb. Și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ca să faci școala de șoferi pe cheltuiala statului. Câteodată, pe la câte o aplicație de noapte, infanteriștii cu petlițe roșii nu se mai cotonogeau, după tradiție, cu „negrii” de la Artilerie și Tancuri: făceau armistițiu și săreau, cu toții, la grămadă, să le umfle ochii și să le jupoaie spinările cu centura ălora de la Auto. Trecuseră și bătăile. De-acuma soldatul Cătănuță ajunsese veteran și nu trezea prea multora chef de păruială: asta era pentru bibănașii din ciclul Întâi. De o lună, conducerea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
brânză, ouă sau mai știu eu ce. Să vă fie clar ca lumina zilei că am ce mânca, ce bea, ce fuma. Grijile mele sunt altele, că am de ținut trei copii În facultăți, nu-mi stă gândul să-mi umflu burduful, cum faceți voi pe socoteala statului!”. Așa că soldățimea pricepuse din această importantă parte a discursului că nu cu plocoane de-ale stomacului puteau să-și cumpere câteva zile de libertate, ci cu bani. În scurt timp aveau să afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și corcodușii de la drum. Pe băutură și țigări dădeau și benzină furată din rezervoare și din cisterne ori camere de aer peticite, care nu mai puteau fi folosite la roțile mașinilor. Copiii - dar și unii oameni În toată firea - le umflau și pluteau cu ele pe Dunăre. Soldații furau spre vânzare Îngrășăminte chimice, erbicide, insecticide, rulmenți (copiii Îi foloseau În chip de roți pentru niște cărucioare de lemn pe care și le făceau singuri și cu care Își dădeau drumul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
repeziră să-l ia În brațe și să-l pupe pe Director. Ochii li se cam Împăienjeniseră de la lacrimile beției, se băteau pe spate, vorbeau despre orice, dovedind mare știință În toate. De mâncare aproape că nu se atingeau - Își umflaseră bine burțile chiar de la mizilic -, așa că Înainte cu o oră de miezul nopții, când nevestele lui Tatapopii aduseră o tavă imensă cu spinare de cerb lopătar dată la cuptor cu bureți și gălbiori, nimeni nu era În stare să Înghită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tot felul de arome. Ne-a chemat pe toți la umbră, În josul laturii dinspre Miazănoapte a șurei. A desfăcut sacoșa și ne-a Îndemnat la ospăț fără să ne ceară nimic În schimb. Am mâncat toți până ni s-au umflat burțile. Mișu, pentru că nu avea gust, a molfăit și el, acolo, câte ceva și abia Își putea ascunde mulțumirea când ne privea cum Înghițeam ca sălbaticii și făceam schimb Între noi cu feluritele arome. Abia după ce ne-am ghiftuit am Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nici să urle. Când Îi dăduseră pantalonii jos, Începuse să se zbată și să clatine mușuroiul de haidamaci din spinare. Îi puseseră un prosop pe buci și unul dintre ei mușcase cu sălbăticie. Zăcuse, aiurise din pricina fierbințelii, locul mușcăturii se umflase și scotea puroi de sub piele. De la infirmerie Îl trimiseseră la un spital unde Îi tăiaseră rana, o curățaseră și o cususeră. „Ce dracu’ caut eu la primărie?” se pomeni Întrebându-se, ca să-și alunge gândurile cu prima zi de internat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cunoaște cele Întâmplate. O s-o iau, pe scurt, mai de departe. Când au venit comuniștii la putere, ceea ce numim noi acuma Balta era chiar o uriașă baltă, cu lacuri Întinse ori mai mici și care, În anii când Dunărea se umfla, se prefăcea Într-o mare tulbure și stranie, din care ieșeau la suprafață coroane de copaci - mai ales sălcii și plopi - și pămătufuri de trestie. Marea Întindere nu aparținea nimănui și, din pricina vânatului și a peștelui care aproape că le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se găsesc În comerț și care se găuresc și se lasă podidite de rugină după nici cinci ani de folosire. Chiar dacă e turtit amarnic, se pot Încă observa finele gravuri ce-l Împodobesc și care reprezintă o corabie cu pânzele umflate În vânt, valuri de apă șerpuite, un soare vesel și, mare cât toate acestea la un loc, un turc cu turban Împletit cu meșteșug, mustăți subțiri, șalvari, ilic și iminei - ce se bucură de tabietul narghilelei. Un set de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ți-e frică să nu te rătăcești?” se mirase cel poreclit de elevi Jivinoiu. „Nu, tovarășu’”, se apărase Vieru zâmbind aproape cu Îngăduință, „da’ noi am Învățat la clasă că grajdurile trebuie construite pe direcția nord-est, sud-est, ca să nu le umfle crivățul, care și el tot pe direcția asta bate.” „Bravo, mă!” - Îl lăudase Jivinoiu - „uite ce Înseamnă să nu stai la ore cu capu-ntre urechi și cu ochii pe pereți ori ferestre. Bravo ție!” Ceilalți Îl priveau pe Vieru cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
palmă-două. Vestea se Întinsese și sporise ca o vâlvătaie Într-un lan uscat. La urechile singurului fiu al Tușii ajunsese că maică-sa fusese călcată În picioare, schilodită, scuipată și batjocorită cu vorbe grele, Îi fuseseră scoși dinții, i se umflaseră ochii, i se spărseseră buzele, Îi crăpaseră coastele. Fiul Își făcea armata nu foarte departe de Satul cu Sfinți, Într-o cazarmă dintr-un sat de dincolo de codrul de la Miazănoapte. Fugise din postul În care făcea de gardă, furase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
când Își dădu seama că din Întreg satul se Înălța către cerul limpede miros ucigaș de friptură de iepure. Profesorului Marin Foiște Îi apărea În fața ochilor cum Satul cu Sfinți se prefăcea Într-o necuprinsă ciupercă de bălegar ori putregai, umflându-se și lățindu-se văzând cu ochii. Drumurile, casele, curțile, chiar și turlele semețe ale bisericii și moara se mișcau Încet, urmând frământările domoale ale trupului ciupercii. Clopotnița, În clătinările ei, făcea să se audă dinăuntru-i dangăt mai puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
partea ferită de vifor a ghizdurilor. Lângă el Înfipse În zăpadă, ca să-l aibă la Îndemână, toiagul. Se gândi să rămână așa câteva minute, ca să-și recapete suflul și puterile. Își mângâie prin șubă, aproape cu drag, pântecele nefiresc de umflat și oftă cu un fel de ușurare și bucurie. Își Închipui cum ar fi fost să dea Încet pe gât o cană, una singură, de vin fiert cu miere și scorțișoară. Ar fi sorbit-o ușor, s-ar fi bucurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că Seniorul Mitsuhide e un bufon care trebuie să intre în grațiile stăpânului său? Așa se cade să gândiți despre Seniorul Akechi Mitsuhide? Nu credeți că a fost înjosit, insultat și împins în pragul autodistrugerii? — Dengo, ți s-au cam umflat venele de la tâmple. Calmează-te. — N-am putut dormi de două nopți. Eu nu pot rămâne liniștit ca dumneavoastră, stăpâne. Seniorul meu și vasalii săi clocotesc într-un cazan de nedreptate, batjocuri, insulte și ofense de tot felul. Tocmai de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ce plănuia Mitsuhide să facă, așa că, acum simula intenționat neștiința. Se agăța de speranța că, într-un fel sau altul, își mai putea trage vărul înapoi de pe marginea prăpastiei. La auzul cuvintelor lui Mitsuharu, venele de pe tâmplele lui Mitsuhide se umflară și mai mult. Glasul îi devenit nefiresc de răgușit, când spuse: — Mitsuharu, nu știi că mă roade ceva de când am plecat din Azuchi? — Se vede cu ochiul liber. — Dacă așa e, atunci de ce mai avem nevoie de atâtea vorbe? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a preciza dacă Denbei era mort sau fiu, Tozo luă frâul calului fratelui său și porni, cu repeziciune, prin acel haos. CELE DOUĂ PORȚI Un vânt trist sufla printre brazii care creșteau în jurul taberei lui Mitsuhide din Onbozuka. Cortul se umfla ca o uriașă vietate albă. Flutura necontenit, cântând o melodie stranie, neliniștitoare. — Yoji, Yoji! strigă Mitsuhide. — Da, stăpâne? — A venit un mesager? — Da, stăpâne. — De ce nu mi-a raportat direct mie? — Raportul încă n-a fost confirmat. — Este vreo regulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sinceritate a lui Hideyoshi erau cât se poate de clare. Katsuie știa foarte bine că aceste critici la adresa lui Hideyoshi erau generate intenționat de partizanii lui Takigawa Kazumasu și ai lui Sakuma Genba, dar se complăcea în satisfacția de a se umfla în pene, știind, în secret, că avantajele aveau să-i revină lui. După conferință, solemnitatea de comemorare a morții lui Nobunaga și festivitatea consacrării moștenitorului, cetatea Kiyosu începu să fie inundată zilnic de ploi torențiale. Unii dintre seniori plecară spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tabere întinzându-se de-a lungul drumului, spre provinciile din miazănoapte și alte câteva poziții militare. Toate erau reprezentate clar, iar relieful regiunii - cu lacurile, munții, câmpiile și văile sale - era conturată amănunțit. Imposibilul devenise posibil. În mod vădit, se umfla în pene Katsuie, era un enorm dezavantaj pentru Hideyoshi că o asemenea hartă secretă fusese întinsă în cartierul general al inamicului, înaintea bătăliei. Așa că fie și numai acest fapt îi producea lui Katsuie o mare bucurie. Examinând îndeaproape harta, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de campanie, cu coapsele depărtate, stătea cocoșat înainte într-o poziție care-i știrbea demnitatea. Și, da, aceea era postura lui obișnuită, chiar și când stătea așezat în fața unui musafir sau când se plimba. Nu era omul care să-și umfle pieptul. Vasalii săi superiori îl sfătuiseră odată să-și corecteze poziția corpului, iar Ieyasu consimțise, dând vag din cap. Dar, într-o noapte, stând de vorbă cu vasalii, le povesti despre trecutul lui. — Am crescut în sărăcie. Mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]