3,608 matches
-
în ziua învierii, ci o cer aici și acum. Și au dreptate, după părerea mea, fiindcă Nazarineanul a poruncit ca cei bogați să se lepede de bogățiile lor și să le împartă cu cei săraci, iar puternicul să se facă umil printre cei umili; dar bogații și puternicii se fac că nu-i așa. Eudoxiu îi făcea pe bogați să sângereze, e adevărat, dar întotdeauna ca să facă un bine celor sărmani. Sigur! izbucni în râs Metronius. Și dacă vă scăpa cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ci o cer aici și acum. Și au dreptate, după părerea mea, fiindcă Nazarineanul a poruncit ca cei bogați să se lepede de bogățiile lor și să le împartă cu cei săraci, iar puternicul să se facă umil printre cei umili; dar bogații și puternicii se fac că nu-i așa. Eudoxiu îi făcea pe bogați să sângereze, e adevărat, dar întotdeauna ca să facă un bine celor sărmani. Sigur! izbucni în râs Metronius. Și dacă vă scăpa cumva vreun mort, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
numai clarissimi au căzut sub săbiile lor însângerate. Nu, nu trebuie să credeți asta, fiindcă nu e așa nu a fost niciodată așa. Ei - despre huni vorbesc - nu fac absolut nici o distincție între bogați și săraci, între aroganți și cei umili și cu frica lui Dumnezeu între păcătoșii înrăiți și servii Domnului nostru: sunt ca un uragan care mătură totul în calea sa, sunt demoni de la care nu trebuie să așteptați altceva decât violență și opresiune, măceluri și umiliri. Credeți-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
niște spectre, cu trupurile lor scheletice, pe mozaicurile luxoase ale propriilor villae. Ea, în schimb, nu avea înclinații nici pentru autoflagelare, nici pentru o viață trăită în minciună. Dacă esențialul noii credințe putea fi rezumat în promisiunea raiului pentru cei umili și totodată amenințarea cu iadul pentru cei ce se osândeau, ei bine, atunci ea nu era umilă, cu siguranță; osândită, în schimb, era, în mod cert. De rai, totuși, nu-i păsa absolut deloc, iar în ceea ce privește iadul, i se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
înclinații nici pentru autoflagelare, nici pentru o viață trăită în minciună. Dacă esențialul noii credințe putea fi rezumat în promisiunea raiului pentru cei umili și totodată amenințarea cu iadul pentru cei ce se osândeau, ei bine, atunci ea nu era umilă, cu siguranță; osândită, în schimb, era, în mod cert. De rai, totuși, nu-i păsa absolut deloc, iar în ceea ce privește iadul, i se părea că realitatea de fiecare zi pe care majoritatea oamenilor, creștini ori păgâni, era obligată să o trăiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Servilio Cludiano: bărbat la patruzeci de ani, aristocrat de modă veche și stoic convins, era poate singurul care se putea mândri cu ascendenți romani autentici, a căror așezare în Galii se întâmplase chiar în vremea lui Tiberiu. Soția sa, palida, umila Livilla, puțin peste douăzeci de ani, era în luna a treia de sarcină: deși defel incultă, nu lua mai deloc parte la conversație, fie din pricina temperamentului său, în mod natural mai rezervat, fie pentru că, de fapt, soțul ei nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ordonase să se țină strict de îndrumările lui Metronius, bagauzii luau totul foarte puțin în serios și păreau refractari la orice formă de disciplină. Nici mustrările aspre și șuturile pe care le aplica Ambarrus, nici îndemnurile pline de fervoare ale umilului Divicone nu avură darul să-i conștientizez asupra necesității de a se pregăti cu seriozitate și rigoare în vederea zilelor hotărâtoare ce îi așteptau. Acum, însă, răbdarea lui Metronius ajunsese într-adevăr la capăt. Aruncându-i lui Ambarrus o privire furioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ultim și imbatabil argument... Să-ți spun eu ce cred despre el? E TER-MI-NAT!... Bătrân și obosit. De fapt dădea semne de oboseală încă de la început. Altfel de ce i-a trebuit să se odihnească în ziua a șaptea, ca un umil proletar?! Vorbești de parcă l-ai cunoaște. Bineînțeles că-l cunosc; în orice caz îi cunosc OPERA. Bătrânul e depășit de propria sa CREAȚIE. A inventat el un mecanism sofisticat, care părea superb, e drept, dar care a luat-o razna
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
absurd ar sta lângă mine, pe bancă, însoțindu-mă în aceste ultime minute înainte de a-mi pune ștreangul de gât? Poate ceva de genul:" Dacă tot te-ai hotărât să te sinucizi, de ce să o faci degeaba, ca orice sinucigaș umil și anonim, despre care vor apărea doar trei rânduri pe pagina a patra în gazeta locală de mâine, iar slujnicele și gospodinele vor comenta la promenada de duminică, chiar aici, în parcul municipal, «Spânzurarea fotografului ăla de venea cu leul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
sparse cu trupul ușa, năvălind în încăpere o dată cu fulgerul de lumină verde al farului.... Iulie 1980 februarie 1981 Addenda ...Fost-au fost odată, poate niciodată, într-o urbe-ndepărtată, de mulți imaginată, de puțini călcată, de mai toți uitată, doi umili bătrâni, stingheri și străini. Un bătrân căruia viața-i era unica avere și-altul care doar să moară era singura lui vrere. Soarta i-a pus față-n față, vorovit au despre viață, despre moarte și iubire, despre rost și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
erau foarte aproape. Bătrânul se juca, aproximând timpul și locul unde cei doi urma să se întâlnească. Vru să strige ca un profet, să anunțe evenimentul cu o clipă înainte de producerea lui, dar era inutil. Rămânea unicul posesor al acestui umil secret. Când țăranul cu carul cu boi întâlni în fine bătrâna cu vreascuri, se opriră față în față și schimbară câteva vorbe. Dar totul părea acum o searbădă reluare a unui eveniment prevăzut și întâmplat deja în mintea Bătrânului. își
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
grozav de moarte. 9. De la Marc Aurelian și până azi, n-a putut dovedi nici filozofia, nici viața, că ar fi cu putință altă plăcere, neamestecată cu durere și nerăsplătită prin durere, decât aceea a îndeplinirii zilnice a datoriei, a umilei și nobilei datorii, - și, poate, încă plăcerea celor câteva ceasuri de odihnă, seara, într-o odaie cu-rată, după o zi de muncă, cu mulțumire de ceea ce ai făcut azi, cu speranță la ceea ce vei face mâine... 10. Neputând trăi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
care nu l-ai mai făcut cunoscut amicilor. La nouăsprezece ani, Eliza... Grădina publică. Fata necunoscută, venită de aiurea la rude, înaltă, fragilă, cu părul galben, cu gene lungi peste ochii negri, mușcând nervos petalele unei roze în-flăcărate... Un cântec umil de grădină publică, astăzi mort... Casa cu două rânduri din Ulița Mare... Plimbările pe sub geamurile ei din două-n două ceasuri, de dimineață până la douăsprezece noaptea... Aparițiile ei la geamuri și în cele două balcoane de pe două străzi. Infinita interpretare
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
nepoatei matale! (Aflase desigur că nustăm într-o casă și trăsese concluzia.) Cea mai frumoasă domnișoară din toată țara Moldovei! Să-i deie Dumnezeu noroc! Țăranul a dat bici cailor, și căruța a pornit disproporționat de zgomotoasă pentru sărăcia ei umilă. Am făgăduit doamnei Sabina c-am s-o văd, ca medic, când o să trec prin Pașcani. M-a răsplătit anticipativ cu un torent de mulțumiri și cu privirea celor mai lăcrimoși și mai buni ochi din lume. Soarele a inundat
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Bran. „Sfârșitul lumii e aproape, prevesti bătrâna. Curând Anticristul va fi printre noi...“ Amintindu-și de această prorocire a babulei, Mașa tresări pentru o clipă străfulgerată de un gând: „Nu cumva ființa ce se afla În fața sa e Anticristul?“ Înfățișarea umilă, ușor decrepită a oaspetelui ce se afla În casa ei o făcu să se rușineze de gândurile ce-i frământau conștiința. În fond, suspiciunea sa nu se baza pe ceva concret, ci era doar rodul fanteziei prea bogate, al nopților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de sare, lăsând-o pradă soarelui și vânturilor. Acum, probabil, n-a mai rămas din ea decât o grămăjoară de cenușă amestecată cu oase, bucăți de piele și nisip, din care totuși continuă să se Înalțe spre cerul gol aceeași umilă rugăciune, ce nu folosește la nimic... Din când În când, din grămăjoara de cenușă, apar niște mâini Împreunate, ce imploră Îndurare. Nu sunt două, ci mai multe, care tremură În lumina amurgului. Deodată se stârnește vântul și le acoperă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
din cap În semn că nu, apoi, ducându-și lăbuțele la piept, Îi făcu lui Ippolit, În semn de mulțumire, o plecăciune de felul acelora pe care-l fac gheișele atunci când le calcă pragul un străin. Pe Ippolit plecăciunea această umilă Îl miră din cale-afară. „Se comportă ca o femeie educată. Îi lipsește doar chimonoul ca să semene cu o japoneză“, Își spuse el. Și tot el se contrazise: „Dar gheișele n-au nasul ascuțit, ci cârn și ochii migdalați...“ Pesemne, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
primește nici un răspuns concret, insistă pe același ton curtenitor: „Prin urmare, zise el, vă rog insistent să-mi răspundeți la Întrebarea pe care v-am pus-o: sunteți sau nu o halucinație de a mea?“. „Gheișa“ stătea În aceeași poziție umilă. Obișnuit cu țipetele consoartei, umilința aceasta prelungită Începu să-l calce, ușor-ușor, pe nervi. „Nu cumva senzația mea de foame poate induce halucinației plămădite În mintea mea dorința de-a mânca?“ „Gheișa“ Își duse lăbuțele Împreunate sub bărbie, implorând iertare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
om cu care putea vorbi. — Atunci pentru dumneavoastră nu este o chestiune teoretică. Nici pentru mine. Însă niște gentlemeni desăvărșiți și așa de buni la inimă, domnul Arnold Bennett, domnul H. G. Wells, luând prânzul la Savoy... Olimpieni de origini mai umile. Atât de amabili. Atât de serioși. Atât de englez, domnul Wells. M-am simțit flatat să fiu ales să Îi ascult monologurile. Îl și Îndrăgeam. Desigur de când cu Polonia, o mie nouă sute treizeci și nouă, judecățile mele sunt diferite. Modificate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
gândi că umblam să pescuiesc, pe cuvânt... — Nu, știu că nu. Vreau eu să fie al tău. — Oh, dar... — Barbara, nu te prosti, a zis ea zâmbind. Ia afurisitul de vas. E întotdeauna dificilă tranziția de la refuzul zgomotos la acceptarea umilă. — Ești sigură? — Absolut. — Ei, atunci îți mulțumesc, am zis eu. Sunt foarte emoționată. N-am mai primit de mult timp așa un cadou minunat. E o frumusețe. Am tăcut, dându-mi seama că deja eram plicticoasă. — Polly e o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
în văzduhul rezemat de Retezat într-o zi de joia mare) mai dezmiardă obrajii aprinși ai copilăriei împletesc în busuiocul sfințit sub icoane râsetele nestăvilite și năzbâtiile cu mătănii și cântece vechi pe care le știu și acum în orașul umil și sărac dar cu suflet adânc cât un abataj de huilă cu șapte limbi și șapte puțuri dinspre întuneric înspre lumină ninsorile erau stranii contraste de alb-negru aerul greu de explozii și funingină copiii de mineri n-aveau bomboane salon
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de vorbă cu mine, „Să vedem, doamnă, mai are rost să stăm la examen sau plecăm acasă”. „Dar cum vă pot spune ceva acum, așa dintr-o dată?” „Vă rog, doamnă, întrebați-l ceva, doamnă!” Cred că tata avea ceva tare umil și caraghios cum își frământa așa basca în mâini, că ea a zâmbit subțire și m-a luat pe după umeri și a intrat cu mine într-o sală de clasă goală. M-a întrebat tot felul de lucruri din literatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
gândim noi, asta se va întâmpla după ce vom cunoaște noi tot, tot, tot despre cum funcționează mintea noastră cea de toate zilele. Vezi, de-asta am rămas cu psihologia și cu psihoterapia. Mă apropii mai mult de om, sunt mai umil. Când fac psihoterapie, mă simt mai mult un antrenor decât un maestru. Alerg lângă tine, îți spun cum să întinzi pasul, cum să respiri, cum să faci câte un sprint când trebuie, dar știu că nu pot alerga în locul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
niciodată mai bine că nu mă vedea. Două femei ni se aplecau în față, ocupându-se de picioarele noastre. Nu le vedeam decât creștetul capului și mă simțeam prea jenată pentru a putea purta o conversație relaxată în prezența lor, umilă și tăcută. Harris, în schimb, părea perfect în largul lui, tot întrebând despre slujba mea, spunându-mi totul despre a lui. Apoi a scos un mixer de cocteiluri și două pahare, mi-a turnat ceva de băut și a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și regretul îmi afecta puterea de concentrare. Sau poate că era din cauza analgezicelor. Ceva îmi atrofia creierul. Am tastat „Eye, Eye, Captain“, apoi n-am mai găsit nimic altceva de spus. Trebuia neapărat să mă adun. Nu era ca și cum dețineam umila poziție de asistent de proiect (pe care o deținea Brooke acum). Eram manager-adjunct de proiect și aveam anumite responsabilități. Cum am fost promovată În vara în care am fost angajată la Candy Grrrl, super-gloss-ul nostru pentru buze senzuale Iced Sorbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]