2,785 matches
-
mai înainte. Asta-i disperare, își spunea. Vreau să vorbesc și sunt incapabil, un nod oribil așezat în gât mă împiedică. Ar trebui s-o convingă să renunțe la intențiile ei. Nu, n-are rost, își spunea, nu te mai umili, își va râde de tine, privește-o, privește-o ce calmă este, n-o poți convinge, nu mai e femeia pe care o știai. „Lasă măcar o portiță, o șansă pentru...“, a început să spună. „Știu ce vrei să zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu se mai stăpânea într-una din acele clipe așternute cu greu peste un munte de alte clipe și iarăși îi scria Ioanei Sandi. Cu furie. Pentru că, îi spunea, „n-am cunoscut până acum sentimentul acesta oribil de a fi umilit. Aflu că «ai scăpată sau «ai fost scăpatăă de mine. N-are importanță de unde am aflat. Nici nu sunt în stare să mă revolt ca lumea. Dar punându-mă în locul tău, cu gândurile pe care le știu ale tale Îori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să respir. M-am prăbușit pe băncuță și am făcut exerciții de respirație profundă. Cățeaua! Prima dată când Îmi spusese „Emily“ putuse fi o greșeală, dar a doua oară o făcuse anume, fără Îndoială. Există metodă mai bună de a umili și marginaliza pe cineva decât să-i spui altfel decât Îl cheamă, după ce ai refuzat chiar și să-l bagi În seamă În propria casă? Știam că sunt cea mai redusă formă de viață animală de la revistă - după cum Emily nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
protocolul; am cerut permisiunea de a intra În biroul ei și - probabil fiind atât de șocată de tupeul meu de a-i vorbi fără să mi se fi adresat - a aprobat. Ca să scurtez povestea, Miranda a suspinat și m-a umilit și m-a insultat În toate felurile care Îi stăteau În minunatu-i caracter, dar și-a deschis În cele din urmă carnețelul ei Hermès cu coperți din piele neagră (care fusese legat cam incomod, dar foarte șic, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nou În drum spre birou și tocmai o făcea, de față cu toată lumea, cu ou și cu oțet pe coordonatoarea evenimentelor publice. Era Într-o dispoziție mizerabilă și Înghițisem destule din partea ei pentru o singură zi. Fata pe care o umilea În clipa de față Își plecase, rușinată, capul, avea obrajii stacojii și speram, spre binele ei, că nu o să izbucnească În plâns. — Andy, treaba asta e de-a dreptul ridicolă. Spune da sau nu și basta! E și așa destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pace. Nu se deosebea prin nimic de sute de alte asistente personale, și asistente de redacție, și redactori principali, și redactori‑șefi de la diversele reviste de modă. Dar nu Înțelegeam de ce. Din câte văzusem până În prezent, fiecare dintre ei era umilit, Înjosit și abuzat În toate chipurile de către superiorul direct În linie ierarhică, urmând să facă și el sau ea exact același lucru celor din subordine În clipa În care erau promovați. Și toate astea numai ca să poată spune, la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mea și eram Încântată. — Ahn‑dre‑ah? A sunat ca o Întrebare, dar eu mă concentrasem doar pe aflarea motivației care o determina să ne Încurce permanent numele. La Început crezusem că o face deliberat, În tentativa de a ne umili și chinui, pe urmă Însă m‑am gândit că era oricum pe deplin satisfăcută de nivelul umilințelor și chinurilor la care ne supunea, așa că o făcea doar pentru că nu se putea osteni să rețină amănunte atât de aiurite precum numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ieșit din nou. Aâhhh! Ce talent avea femeia asta să‑mi distrugă viața! — Iartă‑mă, i‑am zis lui Lily și m‑am uitat cum pe ecran se vedeau cuvintele MP MOBIL. Nu Îi trebuie decât o secundă ca să mă umilească sau să mă bălăcărească pentru ceva, așa că ține minte ce voiai să spui. Lily a pus jos peria și s‑a uitat la mine cum răspund. — Biroul Mira... Răspunsesem din nou de ca și cum aș fi fost la birou. — Andrea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ochii de la ea. Ca de obicei, sunetul vocii ei mi‑a Întrerupt reveria. — Ahn‑dre‑ah, cunoști numele și chipurile tuturor oaspeților din această seară, nu‑i așa? Presupun că ai studiat ca lumea fotografiile lor. Sper să nu mă umilești azi și să nu Îți amintești numele lor atunci când Îi vei Întâmpina, m‑a anunțat ea fără a privi În vreo direcția anume, doar folosirea numelui meu indicând faptul că mi se adresase. — Ăă, da, m‑am ocupat de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ajutor profesionist. Mulțumesc. Pe urmă, Allison m‑a ținut Încă două ore până s‑a asigurat că, În cazul În care vreuna dintre cele paisprezece ședințe de coafură și machiaj programate În cursul săptămânii nu se concretiza, nu o să o umilesc pe șefa noastră dându‑mi cu rimel pe buze, răzându‑mi părțile laterale ale capului și ridicându‑mi restul de păr ca să arăt ca o căpetenie de trib indian. Când am terminat, am sperat că o să am și eu parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Palatului Bukingham pentru tentativă de răpire a regelui, un psiholog criminolog va apărea la știri și va declara: „Prietenii consideră că problemele psihice ale lui Emily Shattock datează de pe vremea când mama sa, o prezență obscură În viața ei, a umilit-o În fața colegilor de clasă cu ocazia unei serbări de Crăciun“. —Hei? Kate? — Am nevoie de sită, Richard. —Pentru ce? Ca să pudrez cu zahăr plăcințelele. —De ce? Pentru că au o culoare prea uniformă și toată lumea de la școală o să-și dea seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
puțin am o căsnicie. De la: Debra Richardson Către: Kate Reddy Am Încăput pe mâna (sau mai degrabă pe gura) unei secretare odioase de la Piper Place (știu, știu, ar trebui să termin cu nebunia asta cu educația copiilor) care m-a umilit Îngrozitor. Da, Ruby ar putea fi primită În școala noastră În 2002, „Dar trebuie să vă avertizez, dnă Richardson, că avem peste o sută de fetițe Înscrise pe listă și că avem o politică foarte strictă: se va acorda prioritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mai importanți clienți ai mei? O, Doamne, Kate. Uită-te și tu ce tâmpenie ai făcut. Să nu uit Tăiat unghiile lui Ben, scrisori cu mulțumiri pentru Crăciun? Plus bălăcărit administrația locală Într-o scrisoare În legătură cu neridicarea bradului de Crăciun. Umilit scârbavnicul de Guy În fața lui Rod ca să-i arăt cine e șeful. Învățat să trimit sms-uri. Ziua lui Ben - găsit tort Teletubbies. Maiou de balerină (roz, nu albastru!). Cadou - Tinky Winky care dansează sau jucărie de lemn pentru Îmbunătățit aptitudinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pe cele două. De redactat procesul verbal al ședinței (Lorraine, secretara, spune că e În concediu medical, dar Lorraine e mereu În concediu medical când treaba devine groasă). Bronzat la solar obligatoriu: arăt ca sora mai mică a Morticiei Addams. Umilit În fața clienților din cauza prestației complet dezastruoase și oribile din luna mai (-9% față de un indice bursier de -6%). Mai că a distrus toată munca noastră pe primele patru luni: rezultate excelente Înecate acum Într-o mare de roșu. Sugerat clienților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
nefast secol. Clerul rătăcit de la calea sa, orbit de bunurile trecătoare și aproape gata să-și vîndă demnitatea și conștiința, la care se adaugă o importantă împrejurare, care poate adînci aservirea ecleziastică, adică puterea lui Otto I care i-a umilit pe marii domni și a făcut ca puterea monarhică să devină și mai puternică, ajungînd absolută; acesta a fost un mare avantaj pentru societate, dar, în același timp, a creat o mare amenințare pentru o Biserică înrobită atunci cînd puterea
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
totul; ați fost făcuți conducători ai poporului creștin de Providență nu pentru a vă sluji pe voi, ci pe Dumnezeu; demnitatea voastră este o slujbă, un serviciu; și pentru a fi mai mari decît ceilalți, trebuie să vă faceți mai umili decît toți." Acestea erau sublimele adevăruri pline de umanism pe care Biserica le rostea și le transmitea sufletelor domnitorilor atunci cînd ei deveneau fiii săi; iar ei le ascultau cu respect și se minunau că întîlnesc o nouă noblețe, care
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
lipsei în acel Stat a solidarității între Cler și principe, tocmai pentru că acel Cler a fost ales de principele însuși. Mare și înspăimîntătoare lecție! Era totuși cult, era totuși pios, era totuși eroic acel Cler cutezător care, fără să se umilească, a căzut sub tăișul ghilotinei; și, totuși, nu a putut să facă nimic pentru acea națiune care nu era insensibilă nici la vocea creștinismului, nici față de generozitatea virtuții. Marile calități nu au fost de ajuns; Galicanismul l-a dus la
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
a îngăduit ca politica acelui om puternic, care domina pe atunci Franța, și care își supusese totul sub un sceptru de fier, să fie asociată cu adevărata Biserică și cu suveranul Pontif, rămînînd atît de lipsită de putere, dar nu umilită din această cauză și nici supusă schismaticei facțiuni 261. 124. Oricîte abuzuri și dezordini ar apărea în ale-gerile făcute de diferitele dioceze sau provincii, acestea vor fi întotdeauna restrînse, corupția ce va urma nu se va extinde la nivel de
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
-i îndepărteze de la curte și de persoana regală, împreună cu alți Episcopi lombarzi de aceeași factură au făcut atîta rumoare, amenințînd cu rebeliunea, de prea multa rîvnă pe care o aveau, pentru că fusese dezonorată demnitatea regală a lui Henric care se umilise în acel mod înaintea Pontifului; încît, așadar, Henric a cedat presiunilor lor și s-a întors la ceea ce a vomat. Era unica logică a acestor prelați! Demnitatea regală era dezonorată pentru că regele se lăsase corectat în viciile sale de către Papă
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
dacă serviciile pastorale și simbolurile, inelul, însemnele credinței sînt înmînate de laici? Dacă ar fi să îngăduim laicilor să preia ceea ce știm că aparține responsabilității Preoților, onoarea Bisericii ar ajunge la pămînt, vigoarea disciplinei ar păli, Religia creștină ar fi umilită. Nu este treaba laicilor să facă aceste lucruri despre care noi știm că revin numai Sacerdoților. Nu, nu este vorba că laicii ar trăda Biserica și nici ca fiii să-și impieteze mama prin adulter. Datoria laicilor este de a
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
i-a invitat la tradiționala ei petrecere estivală, ei au refuzat-o. La rândul lor, când au venit sărbătorile de iarnă, nu ne-au invitat la castel la prânzul de a doua zi de Crăciun. Iar la biserică contesa a umilit-o în public pe mama, mutându-se în altă strană, când mama s-a așezat la capătul celei în care ședea ea. Mama a considerat toată povestea atât de jenantă, încât, în cele din urmă, a decis s-o ignore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
sinea mea, eram mai mult moartă decât vie. Vreau să spun, n-aveam nici cea mai mică idee cum să fac rost de un bilet între locul unde ne aflam și poarta de îmbarcare. Nu voiam să fiu, din nou, umilită în fața acestui bărbat. Dacă n-ar fi fost așa un gentleman, să-mi care bagajele ca un personaj din filmul Poveste din Palm Beach, n-aș fi fost în pericol să fiu prinsă cu minciuna. Între timp, încercam să port
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
camerei după ce se așezase cu rochia de mireasă făcută zdrențe și mi-am imaginat-o punîndu-și Înregistrarea În timp ce-și injecta drogul În baie, Încercînd să elimine orice amintire a tinerei cu pielea albă care se hotărîse s-o umilească. Ochii Înspăimîntați Își plîngeau cerneala neagră a fardului, iar rujul Îi strîmba gura ca un gîfÎit. Am derulat Înapoi pînă la momentul În care intrase a doua domnișoară de onoare, iar ușa cu oglindă reflectase imaginea balconului și a străzilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
metalicele lui bazaconii: Neue bessen kehren gut5....adică: măturile astea, noi, l-au măturat și pe Petrea Păun, chiaburul cel vrednic. Apoi, șontâcăind pe piciorul său de invalid de război către Nicanor, cumnatu-său, care-l privea urât și întrebător, se umili cu ipocrizie și cu prefăcută amiciție: Hai, bre, cumnate, scoate, de la Rezervele de stat, o țigară de tutun! Că, după ce o fumez, ți-o-i da-o înapoi... Nicanor Galan nu-și mai aminti de țigara oferită lui Iuga, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nou-veniți, toți credeau că acel necunoscut care era desemnat în urbe prin cognomenul Vladimir își stabilise noua lui conduită de care se făcea atâta vorbire cu intenția de a-i induce în eroare sau pur și simplu pentru a-i umili pe cei mai slabi de înger. Gloata își consumă un ultim efort de generozitate de care era capabilă, vizavi de enigmaticele apucături ale cuiva, decretând: o să vedeți că și năravul ăstuia, la fel ca orice minune, nu va ține decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]