10,305 matches
-
știute despre colegi de catedră (Mitu Grosu, Vicu Mândra) sau despre ce se întâmpla la Institutul de Literatură „G. Călinescu” în timpul vieții profesorului și după aceea. Vorbește Al. Piru, constați, dar vorbește și N. Gheran, fără îndoială, dând frâu liber umorului său care uneori este negru. Este un cinic jovial Niculae Gheran, cum spuneam, înclinat să facă mult loc anecdoticului și uneori rumoarei cancaniere (titlul unui capitol: „Bârfe și nu prea”), întâmplărilor comice, capabile să producă, atunci când le pune în scenă
Despre o lume apusă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4457_a_5782]
-
milion de euro pe an. Exodul artiștilor și sportivilor, care datează încă din anii în care impozitul de 45% era deja considerat exorbitant, va fi urmat, susțin analiștii, de cel al oamenilor de afaceri. Premierul Marii Britanii a propus, cu un umor specific englezesc, deloc gustat de francezi, să le întindă investitorilor francezi covorul roșu peste Canalul Mânecii. Aznavour, Zidane, Noah sau Tsonga sunt de ceva vreme plătitori de impozite în alte țări. Li se vor adăuga sute de scriitori, muzicieni, plasticieni, fotbaliști
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4461_a_5786]
-
Ximen Nao, care, după ce ajunge în iadul regelui Yama la 1 ianuarie 1950, se reîncarnează în diferite animale - măgar, bou, porc, câine și maimuță -, pentru a redeveni, într-un final, om. Un tur de forță narativ, o satiră plină de umor, romanul este deja considerat un clasic al literaturii chineze contemporane. Despre Mo Yan, laureatul Premiului Nobel Kenzaburo Oe a declarat: „Dacă ar fi să aleg eu un laureat al Nobelului, acesta ar fi numai Mo Yan“. (Prezentarea editurii) Capitolul unu
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
liniei, mai ales pentru că este un volum de schițe și nuvele (scurte) - o specie încă subreprezentată în literatura noastră. Primele proze din volum nu au reușit însă să-mi mențină intactă bucuria. N-am regăsit în ele mai nimic din umorul inteligent, caustic și resemnat totodată, pe care-l apreciasem la cele două cărți pomenite; am senzația, de fapt, că Petre Barbu se află, cu acest volum, în căutarea unei noi formule de proză, pe care însă n-a reușit s-
Nu chiar până la capăt by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4468_a_5793]
-
aceeași naivitate pe care intelectualii o dovedesc de obicei cînd e vorba de chestiuni de credință: cad în greșeala de a-și închipui că un fanatic poate fi făcut să se răzgîndească prin argumente logice sau prin replici pline de umor. Că Unul în care cred mă ajută numai pe mine și îi caterisește pe alții - acesta e imboldul secret al oricărui fanatic care își face din religie o armă împotriva dușmanului. Și atunci în ce ape ideologice se scaldă planeta
Secundum non datur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4471_a_5796]
-
pe un regsitru al intimității, al regăsirii unor tonuri speciale, a șoaptei timbrate, a ludicului unui personaj care poate fi privit și cu tandrețe, și cu haz, pentru că așa este gîndit, la limita dintre ironie și autoironie. Replici cu un umor nebun, care fac savuroase „întîlnirile” cu celelalte trei prietene - pe care interpretarea Simonei Bondoc le schițează în portrete admirabile, în tușe caricaturale - sau istorioarele de la azil, cele din parc, cu un tînăr al zilelor noastre nu anunță dramatismul pe care
Vă place Beethoven? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4477_a_5802]
-
să identifice sursele, să verifice precizia datelor, să analizeze stilul autorului, fără a acorda însă vreun loc imaginarului și fanteziei care îi sînt definitorii. De altfel, punînd în lumină tocmai ce era marginalizat de viziunea instituțională de altădată și anume umorul, deriziunea și jocul, Jean Perrot readuce în demersul său ideea de contrast baroc, pe care o propusese deja în anii ’90, ce marchează adeseori literatura pentru copii. Jocul este văzut și în dimensiunea lui actuală dată de Declarația drepturilor copilului
Despre joc, copii, cărți și traducerea lor la ora mondializării by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4479_a_5804]
-
strict informativ găsesc de cuviință să citeze deja ritualicele „perle”, unele reluate, de altfel, din anii trecuți, iar altele pasibile de-a fi fost fabricate prin redacții, în pauza de glume. Departe de intențiile Cronicarului să înfiereze exercitarea liberă a umorului în presa românească, dar avalanșa de ironii - oricât ar fi de amuzante, deși nu prea sunt - și de acuze emise la grămadă nu spune, de fapt, nimic despre starea învățământului din România. O analiză a subiectelor date la limba și
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4482_a_5807]
-
prin toate emisiunile postului său să vă demonstreze superioritatea unei echipe de calitate, nu-i așa? Așa este. Cine mai prezintă așa elegant ca dna Floriana Jucan bârfele și viața high-life-ului bucureștean, dar nu numai elegant ci și plin de umor spumos. Cine ironiza fin pe colegii de breaslă pentru faux pasurile lor: dna Grigorescu (sau Georgescu Îmi cer scuze că n-am reținut bine numele redactorului și al acestei emisiuni, dar vina este a CNA). Cine Îndrăznea, noaptea, să ne
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
de anumite etape din ciclul vegetal (Sânzienele ș.a.). Sunt renumite, de exemplu, obiceiurile de iarnă din Maramureș, cu tot alaiul de colinde, măști (capra, ursul), precum și cântecele legate de nașterea Mântuitorului. Aceeași regiune turistică mai surprinde și prin seninătatea și umorul cu care sunt privite viața și moartea, remarcabil reflectate în „Cimitirul vesel” de la Săpânța (Maramureș), de către Stan Pătraș și ucenicii săi. 3.6. Manifestările sociale Înglobează totalitatea activităților umane ce devin surse ale interesului turistic, pentru anumite intervale de timp
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
din necesitatea schimbului de produse obținute de pe urma păstoritului, a culturii plantelor și a meșteșugurilor dar și un prilej de stabilire a legăturilor familiale. 3. Festivalurile sunt manifestări artistice care se desfășoară într-un anumit domeniu (muzică, teatru, cinematografie, satiră și umor), în aceeași perioadă din an, cu participare națională sau internațională. Cele mai cunoscute festivaluri din țara noastră sunt: Festivalul George Enescu, la București (muzică simfonică), Festivalul Callatis, la Mangalia (muzică ușoară), Festivalul Cerbul de Aur, la Brașov (muzică ușoară). După
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
Este un râs care se raportează întotdeauna la exterior; implică o aspirație a ființei spre o nouă treaptă a ființării, o dedublare semnificativă. Vladimir Streinu remarca: "Emil Botta înnoiește lirismul nostru cu un timbru grav ce se înalță din vecinătatea umorului negru, cu o intensitate emotivă împerecheată deseori cu luciditatea propriei luări în derâdere".51 Râsul și derâderea, iată o nouă ecuație a scrierilor lui Botta. Dostoievski, în romanul Adolescentul, face unele dintre cele mai fine observații care s-au scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
alții. Când apele spiritului său s-au retras, ele au lăsat în urmă, cristaline, șlefuite de patimă, suferință și inteligență, câteva sute de „vorbe memorabile“. Funcția acestor pagini este simplă: înțelese în dozajul lor corect, uneori cu doza necesară de umor, alteori rămânând de-a dreptul contestabile, ele pot să apere de amăgitori, de proști și uneori de excesul care stă la pândă în fiecare dintre noi. Dar mai presus de orice ele sugerează un lucru nespus de simplu și de
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
purtat peste anii ce-au fost cu ochii de jar cu umbre de argint ce au atins clopotele care în vreme s-au stins! Recuzita teatrală Recuzita teatrală se rotește în scene în ritm albastru de desene; erau seducătoare, aveau umor când se tânguiau! Figurine de ipsos, sarcofage, turnuri argintii mărgele, rochii de voal și de mătase, nimeni nu le mai coase. Au rămas în vremea de mucava, nu mai sunt vii, aripile lipsite de voluptate sugrumă credințele ce-au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
simte că are și ea ceva de spus! Totuși, din relatarea lui P.H.L. nu reiese că Profesorul ar fi incapabil să-l asculte pe celălalt. Adeseori o urmărește atent, vădit interesat de întâmplările povestite de Teodora cu detașare, uneori cu umor. Ceea ce îi creează și ei un anume „confort” sufletesc. Scriitorul nu se întreabă ce ar putea diminua (sau anula!) atracția femeii tinere față de un bărbat cumult mai în vârstă. Nu pune preț pe propria intuiție, dar nici nu crede că
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
dotările sale virile („Am o vârstă, nu?!”) ar putea să o predispună la glumă și ironie. Nu-i rămâne decât să răspundă la fel, ca să arate că este un om înzestrat cu „simțul realității”, ce „face casă bună” cu simțul umorului. Dacă acestea două nu iau prea mult din potențialul celorlalte „simțuri”, atunci s-ar putea atinge un echilibru... P.H. Lippa este un pudic și nu îndrăznește să-și pună eroul în situații jenante. Un scriitor de la anul 2000 ar relata
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cu una nouă... Prozatorul de azi își ia unele libertăți de limbaj pe care „bătrânul” P.H.Lippa nu și le permitea în anii '30-'40, ai veacului al XX-lea. Eroina lui, o femeie tânără, înzestrată cu suficient simț al umorului, știe să fie atât de discretă încât să-l facă pe Domnul R. să se simtă bine și în situații mai puțin faste pentru un bărbat de vârsta lui... P.H. Lippa nu insistă, cel puțin deocamdată. Dar, mai departe s-
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
recluziune, pe lângă trei în care a stat ascuns într-un sat din Bărăgan, după ce poliția politică a stalinistului Gheorghiu-Dej „a băgat spaima-n burgheji”). „Moș Frangolea” (cum îi spuneam noi), avea acum aproape 80 de ani. Povestea cu inteligență și umor fapte și evenimente dintr-o Românie veche, în care trăise generația lui și a lui P.H. Lippa. În lumea aceea, din care oaspetele nostru (al meu și al colegilor de birou) extrăgea întâmplări picante, de un pitoresc balcanic tipic, se
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
joc de unul singur”, să analizeze oamenii cu vădită detașare și să se implice sufletește (și omenește) doar cât crede că este necesar. Orice elan este punctat de pasul înapoi al rațiunii. Domnul R. o ascultă pe Teodora relatând cu umor un episod petrecut acasă, cu copiii, și se întreabă dacă interesul pentru tânăra femeie din fața lui nu este nepermis de mare. Diferența de vârsta îi revine în minte mereu, ca un avertisment sâcâitor. În timp ce ea „joacă” natural, el face eforturi
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
admir în tine mai întâi pe mama iubitoare! Nimic nu-mi pare mai de preț decât devotamentul tău pentru aceste două, cum să le zic?, «ființe fragedeă. Îmi place simțul tău matern și felul cum te controlezi, cu inteligență și umor. Îți «jociă rolul cu har, fără ostentație.” Teodora îl ascultă în tăcere, zâmbind. Cu siguranță, gândește Profesorul felicitându-se în gând, nimeni nu i-a mai spus așa ceva. Se teme „totuși” că frazele lui i-ar putea suna fals și
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
este volubil, are multe de spus, continuând parcă lungile discuții din trenul în care s-au cunoscut și au călătorit de câteva ori împreună. Se îmbată de prezența ei ca la început, povestește, face asociații surprinzătoare, „punctate” de ea cu umor, cu trimiteri anecdotice. Totul premerge bucuria apropierii depline, cu încântarea de nedescris pentru trupul gol al celuilalt, cu mângâieri în părți știute și locuri noi, începând în pat și terminând pe salteaua mutată pe covor. Ea îl acceptă cu toți
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
îl ascultă, intervine din când în când, „punctează” cu un gând propriu sau „deturnează” cu o glumă cursul prea grav al discuției. Deși nu lasă să se vadă, ea îi admiră cursivitatea vorbirii, memoria, spontaneitatea unor asocieri de idei, simțul umorului. Fără a fi preocupat în mod special de efectul vorbelor sale, Profesorul este bucuros de „participarea activă” a Teodorei. Numai astfel, (i-a declarat-o de multe ori) îl „inspiră”, ba chiar îl face să fie mai „deștept”, adică i
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Doamnelor și domnilor, să presupunem că sunt un extraterestru și la invitația profesorului, cu care ne întălnim frecvent în spațiu, mă aflu într-o vizită pe Pămănt. M-ați crede? Aurora și profesorul aplaudă. Evelin continuă: Am început să am umor, nu? Aurora: Da. Mi-am adus aminte de o fetiță mică care fiind întrebată de unde se trage omul a răspuns: din maimuță. Cine ți-a spus asta? Păi mama, care mereu îmi spune maimuța mea mică și frumoasă. Vezi la
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
am adus aminte de o fetiță mică care fiind întrebată de unde se trage omul a răspuns: din maimuță. Cine ți-a spus asta? Păi mama, care mereu îmi spune maimuța mea mică și frumoasă. Vezi la noi și copiii au umor, dar un extraterestru care știe că omul nu se trage din maimuță? Deci, începi cu facerea lumii?! Iar povestea cu maimuțica eventual o spui la apariția omului și selecția naturală a lui Darwin. Răsete. Evelin: Mă găndesc la o întălnire
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
care ești implicat... ...era să zic ceva... Păi zi! Lasă... Hai, mă... Lasă! ... ... Și? Ieșim și noi? Unde? Nu știu. Pe net. Hahaha. Ce glumă bună. Nu-ți stă bine când te scălâmbăi. Nu mă scălâmbăi, așa sunt eu. Am umor. Ieșim? Da. Unde? Păi nu tu ai sunat? Zi unde vrei. Oriunde în lumea reală. Frate, da’ ești ceva... Sunt. ... ... La Romană, într-o oră? Și de-acolo? De acolo să zici tu! Nu pot într-o oră. Da’ când
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]