2,433 matches
-
mamei ei, ochii pe care‟i privise de atâtea ori în vis, și începu să plângă... I se părea că lucrurile lăsau dâre lungi pe pământ, ca niște umbre întunecate printre vibrațiile luminoase ale zăpezii singuratice. De îndată ce intră în casă, urletul din sufletul ei se mai potoli. Se azvârli în pat cu nasul în pernă. Nică îi stăpânea gândurile cu atâta putere, încât în noaptea aceea nu reuși să adoarmă de grija lui. El nu era ca Suru, care se putea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
închiși... Odată cu risipirea nopții, părea că și tăcerea se destrăma pe încetul... În stânga sus, în vârful unui stejar, răsuna cu sunete adânci, sălbatice, pufăitul unei bufnițe iar de sus, de pe creasta Rediu-Mârzac, cobora ca un murmur depărtat, ca de basm, urletul lupilor... Se auzea când mai sonor, când mai profund... plutind, parcă, tot mai aproape, apoi pierzându-se, și, din nou înviind. Sus, pe marginea crestei Mârzacului o lumină străbătu scurt, săgetător, amurgul zorilor. Anton mai merse o bucată, apoi coborî
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ca tăciunele, uguiau turturica și porumbelul sălbatec, și ciocăneau ghionoaiele. Jos, pe pământ, prin frunzarul uscat, foșnăiau porcii mistreți. Râmau și răscoleau nepăsători pământul și, când găseau jir ori bureți tineri, grohăiau. În depărtare, în inima codrului, se aude un urlet de fiară... „Oare-i lup..?!“ îi șopti rar un gând, fetei. O creangă se frânse, sub copita murgului, cu zgomot surd... și din nou se așternu liniștea, o liniște dureroasă, apăsătoare.. Răsare luna... Se înalță repede sus pe cer, împrăștiind
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
dispărut.. Anuca își frecă ochii, buimacă, ca după un somn lung...ca după o vedenie... În urechi stăruindu-i încă propriul glas, gros, care o înfiora. ...„Pleacă! .. Pleacă!“ CAPITOLUL XIII Moartea lui Pârvu Răsare luna... Ceva se aude afară. Parcă urlet de lupi și hămăitul gros al lui Pârvu. Anuca se trezește brusc. Simte că nu mai doarme... doar somnul îi mai încătușa simțurile; ca prin vis se întreba, ce se petrece afară... Se trezi de-abinelea într-o horhăială, învălmășită; schelălăieli
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Acolo îmi voi lua medicamente Din patimă, excese sau din hău, Revigorat fiindcă mă știu al tău, Îndrăgostit sublim, eminamente. Lovind în yahve,voi erupe dacic, Mă voi sacrifica, binedispus, Iar spre Zalmoxis, soartă și apus, Doar lupul va trimite urlet magic Voi sta cu Deceneu într-o poiană, Vorbindu-i despre tine, despre noi, Despre miracolele lumii noi, Depusă, ca balsam, pe gând și rană. Va fi alături cupa-nveninată, Iar Decebal va învia, sublim, Spre a ne spune să ne
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
miracolele lumii noi, Depusă, ca balsam, pe gând și rană. Va fi alături cupa-nveninată, Iar Decebal va învia, sublim, Spre a ne spune să ne veselim Și să începem viața ne-ntinată. Cu răsăritul încrustat în minte Am să devin un urlet infinit, Atât de bucuros că te-am găsit, Abandonând cutume și cuvinte. 15 iulie 2011 Cântecul nebunului Am căutat în mine subterfugii, Nu le-am găsit nici când am tras cu tunul, Pe-o tablă caroiată sunt nebunul Ce-și
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
singura lor șansă era să cucerească Tenochtitlanul. Dar Quetzalcoatl, ajuns stea, nu se mai gândește decât la întoarcere. mit și simbol Totul pare să se afle în Mexic sub semnul dualității șarpelui înaripat. Zăpezile acoperă focul vulcanilor, stelele ard peste urletele șacalilor din junglă, iar pădurile torențiale ale tropicelor se întîlnesc cu stepe pline de cactuși. Căderea nopții e însoțită adesea de un zgomot ciudat. Alteori, tăcerea devine asurzitoare. Ploi violente alternează cu un cer secetos și, pe măsură ce străbați Mexicul, constați
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
ars întregul centru ceremonial? Seceta sugerată de obsesia zeului Ploii în basoreliefuri și fresce? Dacă au plecat, au plecat oare în grabă sau treptat? În timp ce pe Calea Morților, care este în realitate o succesiune de piețe rectangulare despărțite de scări, urletele casetofoanelor fac șopârlele să tresară prin somn, urc, numărând treptele Piramidei Soarelui. Soarele arde chiar deasupra noastră, în crucea amiezii, pe un cer limpede, fără nici un nor. Jos, printre ruine, înfloresc arbori de piper. În jur, vulcani stinși. Închid ochii
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
în drum o librărie. În hotel, la capetele culoarelor sunt puse recipiente cu apă fiartă pentru cei care nu cer apă minerală să se spele pe dinți. Am început să fiu atent dacă nu cumva se aud, aduse de vânt, urlete din junglă. Nu prea îmi dau seama cât de departe ne aflăm de jungla adevărată. Mă gândesc la bărbatul cu care am stat de vorbă mai devreme la restaurant. Și la câtă retorică s-a cheltuit pe o temă care
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
mexicane. un regret Există, totuși, o piramidă pe care regret că n-am văzut-o. Cea de la Tajin, cu cele 365 de nișe. Una pentru fiecare zi a anului. noaptea, șacalii Hacienda Chichen De undeva din junglă ajung până aici urletele șacalilor. Sfârtecă noaptea și nu mă lasă să dorm. Uneori, tac. Apoi încep și mai tare. Mă pregătesc pentru o noapte de insomnie, dacă nu se vor potoli. N-am văzut niciodată cum arată un șacal. Știu că e mai
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
disprețuit. Lacunele mele în materie de zoologie, rămase din liceu, când am tăiat "științele naturale" de pe lista materiilor importante, se răzbună, iată, când mă așteptam mai puțin. Probabil, jungla e foarte aproape de "hacienda" unde suntem găzduiți, deoarece am impresia că urletele șacalilor se aud de dincolo de alee. Deschid o fereastră să mă conving. Nu zăresc, însă, nimic. Oare, ochii șacalilor lucesc prin întuneric ca ai lupilor? O clipă, mi se parc că din spatele unui cactus a fugit ceva. Simplă impresie, probabil
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cutremure. Nu prea demult, în martie, a avut loc un cutremur devastator în România. Numai o întîmplare a făcut să nu fiu și eu în blocul unde a murit sub dărâmături cel mai bun prieten, poetul Baconsky. Iarăși urlă șacalii. Urletul unuia a fost chiar sub fereastră. În clipele de liniște, se aud foșnetele portocalilor. Când am venit să mă culc, pe aleea asfaltată de lângă piscină am vrut să iau câteva portocale scuturate de vânt. Păcat că n-am făcut-o
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
infinit. Un sunet auriu, ca o slavă dumnezeiască, se amplifica insuportabil, până la nebunie și trecând granițele nebuniei, ieșind din univers și extinzîndu-se triumfător în neconceputul de dincolo de univers. Nu exista o limită a creșterii extazului, a groazei, a arsurii, a urletului, a neomenescului, a înfiorării, a veninului, a voluptății, a morții și-a vieții și-a agoniei. Galbenul, nevăzut cu ochii, și țipătul, neauzit cu urechile, aura exterminatoare, creșteau și pulsau și vibrau, păianjenul își smucea tot mai puternic labele, ca
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
opri. Lulu suia încet, ajutîndu-se de mâini, metru cu metru, până ajunse în dreptul meu și mă depăși. Abia când se îndreptă de mijloc pe buza cuibului văzu fiara. Rămase încremenit, cu ochii măriți, obrajii contractați și gura căscată într-un urlet neauzit și cu atât mai neomenesc. Păianjenul zvâcni înainte. Se roti rapid în jurul femeii-bărbat, înfășurîndu-l, înfășurînd-o în fire subțiri și cleioase. Aș fi vrut să privesc în jos ori în altă parte, sau să-mi pun palmele peste față, și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și pentru o clipă îi simțeam nehotărârea, apoi nu l-am mai văzut din cauza nopții, ajungând pe țărmul îngust mi-am ridicat privirea spre stânci și n-am mai văzut decât luna nouă apărută pe cer și-atunci am auzit urletul acela neomenesc sfâșiind noaptea, către zori mă îmbarcam clandestin spre Italia, Intraductibil în limba rusă câteva cuvinte spuse de el, apoi râzând către mine, Hai să ieșim să mâncăm ceva, mi-e o foame teribilă! 30 aprilie, Boris e plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-te cu multă precizie în întuneric, e frica de moarte! Cine a locuit aici? Nu mă chinui! Pleacă! Și parcă toți pereții de stâncă sunt mânjiți cu sânge, sânge curge pe tavanul peșterii, îi simt gustul sălciu în gură, apoi urletul neomenesc în mintea mea înaintând în sânge ca o otravă, mă trezesc, e doar un vis! Transpirat tot, lac de sudoare, încă noapte afară, focul se potolește, zgândăr jarul nears și pun ultimele surcele încercând să-l aprind, suflu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
scâncească. —Frige! Doare! Oaaaaa! — E, să mă fut! bombăni Clodagh. Mă fut! pronunță Molly, cu o claritate perfectă. —Exact, spuse Clodagh cu o precizie care o șocă pe Ashling. Să mă fut! Dylan dădu buzna în cameră, ca răspuns la urletele lui Molly. —Ashling! zâmbi el, folosindu-și mâna imensă pentru a-și da la o parte părul blond de pe frunte. Arăți minunat! Ceva vești de pe frontul slujbelor? — Am una! Arunci cu lasoul după armăsari sălbatici în Mullingar? —La o revistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
scos mațele afară. Nu, e Molly. Ea ce mai are? Ashling a reușit să deslușească ceva din văicăreala lui Molly. Aparent, mami era răutăcioasă. De fapt, se părea că mami era îngrozitoare. Iar Molly nu o plăcea pe mami. Un urlet isteric îi aduse la cunoștință lui Ashling că Molly o URA pe mami. Îi spăl păturica preferată, spuse Clodagh în defensivă. E în mașina de spălat. —Vai, Dumnezeule mare! Molly înnebunea când era despărțită de păturica ei magică. La un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pentru a o face pe Ashling să vorbească. Și mă gândeam că și Clodagh trece prin același lucru...? Dintr-odată, Ashling se întorsese în timp, înconjurată de disperarea, de nebunia și de teroarea omniprezentă de atunci. Urechile îi țiuiau de urletele de demult și mușchii gurii ei nu răspundeau dorinței de a vorbi despre asta. Ferm, aproape agresiv, spuse: —Clodagh nu este deloc cum era mama. Nu? Speranța lui Dylan era amestecată cu o curiozitate suspicioasă. Faptul că redecorezi sufrageria nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
terenul de joacă. — Ce a mai făcut acum? Se pare că a vrut să dea foc locului respectiv. Dar e doar o fetiță care explorează lumea, care vrea să afle ce fac chibriturile. Ce vor de la ea? Alt val de urlete se făcu auzit. —Cel puțin are o scânteie de curiozitate. Dar îmi pierd mințile aici, Ashling. De asta îmi era frică. Despre asta voiam să vorbesc cu tine, Ashling... MOLLY, PUNE CUȚITUL JOS. JOS!!! ACUM!!! Craig, dacă Molly dă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Da, bine, spuse Lisa nervoasă. Corectează-l, apoi bagă-l. Ashling se întristă. Nu se putea abține să nu fie dezamăgită. Nu fusese în stare să culeagă cele mai prețioase laude de la Lisa. Când angajații de la Femme se alegeau cu urlete de genul „Ia căcatul ăsta de pe biroul meu și rescrie-l complet“, o luau ca pe un tribut. Apoi Lisa schimbă complet subiectul când și-a amintit ceva. Foarte degajată, întrebă: Hei, cine era bărbatul acela cu care erai aseară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
fața într-o pungă cu un meniu de mic dejun de la McDonald’s. Deși Lisa confirmase interviul cu asistenta Friedei în dimineața respectivă, Frieda insista că nu exista nici o programare. — Dar asistenta ta... — Asistenta mea, o acoperi Frieda cu un urlet puternic, este o idioată inutilă. O voi da afară. Julie, Elaine, oricum te-o fi chemând - EȘTI CONCEDIATĂ!... Dar, dacă tot ești aiciă acceptă Frieda. Avea chef să se distreze puțin. Poți să îmi spui câte ceva despre tine? întrebă Lisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
inteligența copiilor. Să apăs din nou pe sonerie? A durat ceva timp până li s-a deschis ușa. Dylan avea mâinile pline de săpun și tricoul ud, lipit de piept. —Cum merge? Părea neatent. Apoi Ashling și Ted au observat urletele și bocăniturile care se făceau auzite de la etaj. Îi făceam baie lui Craig, explică Dylan. Nu pare prea fericit. — Ce e mai rău urmează. Încă nu l-am clătit pe păr, spuse Dylan, făcându-le cu ochiul. O să urle ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
stâng. Dar aceasta a aterizat în desert. Mama ei s-a uitat neputincioasă la cristalele de sare care se dizolvau în crema ei, după care și-a pus capul pe masa din bucătărie și a început să plângă. Nici o schimbare. Urletele lui Ted o readuseră în prezent. —Ashling, vorbește cu mine! Ce spun cărțile de tarot în legătură cu seara asta? Și-a revenit rapid, foarte, foarte bucuroasă că era acum și nu atunci. Nu e rău. Patru de inimă roșie. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cu Marcus Valentine, încerca să își înghită gelozia, durerea și confuzia. Nu își imaginase interesul lui Jack pentru ea, de asta era sigură. Deci, ce era în mintea lui? Nu putea să înțeleagă. Înainte erau meciuri non-stop cu Mai, cu urlete și strigăte, și, dintr-odată, raiul pe pământ. De ce? De ce? Gândurile fără răspuns i s-au învârtit în minte pe tot parcursul drumului către Mao. Marcus a ajuns, după ce a întârziat doar zece minute. Înalt, corp frumos, dar... oh, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]