3,550 matches
-
pași mari strigînd: — Nu poți scăpa de mine! își pleacă fruntea în valurile care-l lovesc, se luptă cu brațele și-și dă seama că saltă din ce în ce mai sus pe apă. Picioarele i se sprijină pe o coamă ascunsă, talia-i vîrîtă adînc, cînd ajunge la capăt și pășește înainte în fluid. Se leagănă sub apă, tăindu-i-se respirația, rostogolindu-se în apa usturător de sărată, fără să se gîndească la altceva decît la respirație. Creierul i se umple de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Rima tare pe poziție, oracolul a fost femeie, nu bărbat. în al doilea rînd, povestea se referea la mine. Erai atît de plictisit, că ai adormit și, evident, ai visat altceva. El deschise gura s-o contrazică, dar ea îi vîrî o smochină în gură, zicînd: — E păcat că nu te-ai trezit, pentru că mi-a spus multe despre tine. Erai un băiat foarte nostim, unul dintre cei care te pune în situații jenante, și deloc sexy, care se ținea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Hector. Monboddo o s-o semneze. — Ar fi de dorit să nu plece fără viză, spuse Munro. — Dă-mi cerneala, o să-i ștampilez. Munro deșurubă măciulia bastonului îîn formă de aripi întinse) și-l întoarse cu susul în jos. Wilkins își vîrî degetul mare în orificiu și-l scoase cu vîrful muiat într-un albastru sclipitor. Rima se apleca să privească, iar Wilkins îi atinse ușor fruntea, făcîndu-i un semn, ca o mică vînătaie, între sprîncene. Surprinsă, scoase un chițăit. — N-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ușor fruntea, făcîndu-i un semn, ca o mică vînătaie, între sprîncene. Surprinsă, scoase un chițăit. — N-a durut, nu-i așa? întrebă Wilkins. Și tu, Lanark. Lanark, prea deprimat să mai pună întrebări, primi un semn similar; apoi Wilkins își vîrî a doua oră degetul mare în măciulie și-l scoase curat. — Nu este un semn evident, dar spune celor educați că ați lucrat pentru institut și sînteți sub protecția consiliului. Nu o să placă tuturor, dar or să vă trateze cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ar trebui să aibă voie să se bucure de toate astea, se gîndea el. La soare ar arăta minunat. Pentru că ne aflăm în vecinătatea ieșirii, ne-am putea odihni aici, sugeră Munro, și-o să vă dau sfaturi pentru drum. își vîrî bastonul în pămîntul dintr-un ghiveci, se așeză la o masă și făcu semn unui chelner. Rima și Lanark i se alăturară. — Presupun că n-o să refuzați o gustare ușoară. — Cu mare plăcere, zise Rima. Lanark căută din priviri ieșirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și puturoasă mă simt. — Grasă? — Da, stomacul mi s-a umflat. — Poate din cauza vîntului. Ar trebui să mănînci. Nu mi-e foame. Poți să bei o cafea fierbinte? Ai un termos în rucsac. — O, asta aș bea. își desfăcu rucsacul, vîrî mîna înăuntru și scoase, cu o privire dezgustată, termosul roșu care zăngăni ușor și din care se prelinseră picături cafenii. îl aruncă și începu să-și scuture nisipul din păr. — Probabil că l-ai lovit cînd ai căzut. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aparent nemișcată, creînd senzația liniștitoare că timpul curge mai lent. îl auzi pe șofer spunînd: — Haide, dă-i-l, iar Rima împinse ceva umflat în mîinile lui. Numără, hai, numără cîți bani are! Obiectul era un portofel. Lanark i-l vîrî înapoi cu violență peste șoldurile Rimei. Șoferul îl luă cu o mînă și zbieră: Două sute de lovele. Munca pe patru zile. Faci mereu ore suplimentare, dar creatura plătește bine. îți dau jumătate ție ca să i-o trag fetei tale în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe Rima să treacă. Erau în curtea catedralei, unde pietrele funerare erau întinse la pămînt ca niște dale de trotuar. Pe ele erau dubițe și mașini, cu spatele la zidul înconjurător, iar Rima se prăbuși pe treapta unei macarale mobile. Ritchie-Smollet își vîrî mîinile în buzunarele pantalonilor și privi înainte cu un zîmbet satisfăcut. — Iat-o! exclamă el. încă o dată centrul administrației noastre. Lanark se uită la catedrală. La început, fleșa învăluită în lumină părea prea solidă pentru forma turtită și neagră care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cei doi pereți, pe un umăraș agățat de cîrlig, erau hainele lui Lanark, proaspăt curățate și călcate. — Mic, dar intim, zise Ritchie-Smollet. Nu ai prea mult loc de cap, dar nimeni nu ne va deranja. Sugerez ca Rima să se vîre în pat îo să găsească o sticlă cu apă fierbinte acolo), iar tu să te îmbraci. Apoi Jack o să ne aducă prînzul, și apoi va sosi o însoțitoare pentru doamna dumneavoastră, iar noi doi vom putea participa la întîlnirea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mai puțin de un centimetru lățime, nasul subțire ca o ață terminîndu-se într-un fel de clapă mică și absurdă, iar ochii de pe ambele părți înfundați în pliuri verticale. Gura era o gaură ca de pungă strînsă, iar sora își vîra mereu degetul în ea, pentru a-l ajuta să respire, probabil. Apoi gura se deschise într-un oval cu ceva plat în interior, iar ovalul crescu și umplu întreaga despicătură, iar chestia aceea plată era, de fapt, o cupolă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu ții cont de politică, zise bărbatul cu agresivitate. Politica depinde de zgomot. Toate partidele subscriu la această idee, mai mult decît la toate celălalte. Mă mănîncă! urlă Alexander. — Cine te mănîncă? zise Lanark aplecîndu-se nesigur peste cărucior. — Dinții. Lanark vîrî un deget în gura mică și, pipăind, dădu de o margine osoasă care ieșea prin gingie. — îmbătrînim repede în lumea asta, zise el tulburat. — Trebuie să-ți amintești un lucru important, spuse bărbatul, ai golit sticla. Nu zic nimic. Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
toată mîna. Dar ai fost de multe ori drăguț cu mine, nu ești un drac atît de negru. Cu dragoste Rima P.S. O să mă întorc să iau cîteva haine și lucruri. Poate o să ne vedem atunci. Se dezbrăcă încet, se vîrî în pat, stinse lumina și adormi imediat. Se trezi de cîteva ori, simțind că s-a întîmplat ceva odios, ceva pe care trebuie să i-l povestească Rimei, apoi își aminti despre ce e vorba. Stînd treaz și profund deprimat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Mare. Nu înseamnă absolut nimic - eu voi rămîne șeful executivului - dar o să te afli printre oameni cu titluri, și un titlu te ajută să-i impresionezi pe ceilalți. Lanark își trase pe el vechea haină ca pe un halat, își vîrî picioarele în pantofii plini de noroi și îl urmă pe Sludden pînă în sacristie. Inima lui era sfîșiată între iubirea profundă și tristă pentru Sandy și iubirea palpitantă față de propria lui importanță ca primar și delegat. Nimic nu putea întrerupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din nou blînd, înșurubîndu-se iar în despicături moi, legănîndu-se și mișcîndu-se deasupra moliciunii, plutind și lăfăindu-se în dulceață. Prinse o încheietură, iar penisul i se cuibări între două movile moi și Lanark se umplu de un nicăieri blînd. Era vîrît pînă la genunchi într-un pîrîiaș repede care gîlgîia printre pietroaie rotunde, unele negre, altele cenușii, unele pătate ca terciul de ovăz. El le trăgea pe unele și le arunca atent pe mal, la un metru sau doi în amonte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ne vom plînge și ne veți asculta. Va trebui să ascultați. Așa că acest Lanark e foarte prost că vorbește așa. Dar spune adevărul. Așa că de această parte a mesei, urmărim ce se întîmplă. Rîdem pentru că nu ne pasă cum vă vîrîți unii altora ghearele în ochi. Cu toate astea, urmărim totul foarte atenți. Se așeză. Monboddo oftă și se scărpină în cap. în cele din urmă spuse: — Voi răspunde delegatului din Zimbabwe mai întîi. Ne-a spus, cu o modestie admirabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Ești un caz periculos. Dar te voi ajuta. Deschide spațiul de refugiu, domnișoară Thing. în fața biroului era o carpetă cenușie din lînă. Domnișoara Thing îngenunche și o trase la o parte, dezvelind o placă rotundă din oțel afundată în linoleum. Vîrî degetul mare și arătătorul în două deschizături mici din mijloc și o ridică ușor, deși avea un diametru de șaizeci de centimetri și o grosime de cinci centimetri. — Iată drumul spre acasă, spuse Monboddo. Uită-te înăuntru. Vei recunoaște interiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de obicei uimitor de banale și de neînsemnate, legate de o falsă cauzalitate imediată și menținute în limitele admisibilului, în zona unui echivoc oricând capabil să accepte explicațiile cele mai modeste și mai firești. De data aceasta ea și-a vârât mâna în buzunărașul rochiei (nici nu-l observase până atunci) și a găsit acolo câțiva bănuți puși, pesemne, de domnul Sima, erau puțini, nici nu doream mulți, ne aflam lângă piață, am intrat într-un birt, am mâncat ceva lângă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
disponibilitățile noastre, mai ales ale Zenobiei, ne-ar fi putut rezolva cu destulă ușurință micile mizerii ale vieții, dar niciodată nu ne-a trecut prin minte să le folosim pentru asemenea nevoi; iar dacă o dată sau de două ori am vârât câte o monedă în cutia unui telefon sau a unui cântar public și ne-am ales cu câte o poală de mărunțiș, acesta a constituit pentru noi un joc : am văzut că se poate și, fără să ne mirăm sau
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fundul vreunei cariere de nisip părăsite, îmi plăcea să privesc faliile secționate, le citeam ca pe paginile unei cărți, erau și oase vechi. Iarna, pe șosele pustii, vântul îmi biciuia obrajii, vrăbiile aproape înghețate mă însoțeau cu țipete de spaimă, vâram câteva dintre ele sub palton, stăteau cuminți acolo până se încălzeau, apoi își reluau zborul și zarva, lăsând altora locul. Așa se face că, pe când locuiam la Maria, am simțit impulsul acela și i-am spus Zenobiei că trebuie să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
coridor întunecos și cam sordid, pe dreapta, cum intrai, se înșirau odăile slugilor (femei, venite din coclauri de munți, le auzeam dimineața, înainte să coboare la lucru, povestindu-și în dialectul lor natal visele populate de tauri negri care își vârau coarnele prin ferestrele camerelor aflate la etajul opt sau nouă, nu mai știu), pe stânga se aflau dușul comun, folosit mai ales sâmbăta, W.C.-ul comun și chiuveta comună, plus odaia unui tânăr pictor, își lăsase barbă, făcea rugăciuni cu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
adnotările cele mai mărunte, nu-mi scăpa nimic, le citeam, înșiram totul, fără greș, repetam toată polologhia, pe care căutam apoi s-o uit cât mai repede, ca să rămân curat. Ei nu voiau decât să se convingă dacă m-au vârât sau nu în mașinăria lor; îmi venea să urlu, aveam și eu un creier acolo, nenorocit, mă rog, făcea și el ce putea, printre altele mai era și autorul erorilor mele, iar ei mă obligau să-l astup cu ciorapul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
să aluneci; era greu să rămâi liniștit în fața disproporției dintre ele și tine, să pui în acord condiția ta cu ferocele ei temelii; așa se face că uneori cădeam, pentru un timp; de vreo două ori, de exemplu, am fost vârât cu sila într-o încăpere instituțională, unde am stat, ce e drept, nu prea mult, printre borfași de treabă, era și un hârdău acolo, în numele igienei, ca să ne facem nevoile în el și să-l vărsăm, pe rând, dar nu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ar închide sau s-ar deschide numai spre o direcție; trecerile acestea aparent dezordonate, cuprinzând, de fapt, rigoarea echilibrului, dădeau gesturilor și vorbelor mele o tentă de umor care îmi transforma zvârcolirile în rânjete; de fapt, în ciuda explicațiilor care își vâră nasul pe unde nu le fierbe oala vădind o anemie cel puțin mentală, aparenta dezordine a stărilor mele marca nu numai o posibilă tehnică pohetică, ci și rigoarea compensatoare a 96 unei trăiri libere, a unei ordini în mișcare, reieșită
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
adolescent cam oacheș, slăbănog și palid. Purta o redingotă largă, veche, ultrajerpelită, cu poale lungi, decolorate de soare. Folosea o trestie strâmbă și o strună din fire de coadă de cal împletite. Pescuia niște pești mici, albi, pe care îi vâra în buzunarul redingotei cum ai vârî creionul sau cutia de chibrituri. Ca să nu scape râma de pe ac, o plesnea mai întâi între palme, o amețea. M-am așezat în spatele Lui, pe o rădăcină. Deasupra, printre crengile sălciilor, sclipea cerul. După
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Purta o redingotă largă, veche, ultrajerpelită, cu poale lungi, decolorate de soare. Folosea o trestie strâmbă și o strună din fire de coadă de cal împletite. Pescuia niște pești mici, albi, pe care îi vâra în buzunarul redingotei cum ai vârî creionul sau cutia de chibrituri. Ca să nu scape râma de pe ac, o plesnea mai întâi între palme, o amețea. M-am așezat în spatele Lui, pe o rădăcină. Deasupra, printre crengile sălciilor, sclipea cerul. După un timp, El m-a simțit
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]