2,982 matches
-
la conflictul/conflictele din drama studiată Gelu Ruscanu, eroul principal al dramei, întruchipează scenic omul superior, în mai multe ipostaze existențiale. Prima este cea de intelectual inadaptat, împătimit de jocul Ideilor platoniciene, adevărată horă a ielelor care îl prind în vârtejul lor, lăsândui în suflet nostalgia absolutului. În sincronie cu acest eu lăuntric există o ipostază socială - cea a intelectualului cu principii ferme, care înțelege să lupte pentru convingerile sale. Astfel, ca avocat și ca director al ziarului Dreptatea socială, Gelu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și apoi a peștelui III). Eșecul repetat al încercării de a ieși din captivitate reprezintă tentativa de a depăși conștiința nefericirii, a singurătății, a condiționărilor multiple ale existenței umane. Iona devine „omul revoltat“ care refuză să se lase prins în vârtejul morilor de vânt ale zeilor (sau în capcana iluziilor donquijotești). Se instalează astfel un conflict ontologic, între viață și moarte, care nu se poate rezolva în absența lui Dumnezeu; Ce pustietate... Aș vrea să treacă Dumnezeu pe aici. Întrun ultim
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
cine ne-a făcut pre noi!“ Cînd cineva trece vreun rîu pe punte, mai întîi să-și facă cruce, ca să piară diavolul dimprejurul acelei punți, apoi să treacă, ca să nu-i dea brînci în apă. Să nu stuchi* cînd vine vîrtejul spre tine, căci cu asta faci semn dracului și vine de te ia. Cînd vezi vîrtej, să nu stupești, ci să zici: „Huideo!“, că dracul este în vîrtej. El se apucă la rămășag cu Dumnezeu că are să scoată apă din
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
-și facă cruce, ca să piară diavolul dimprejurul acelei punți, apoi să treacă, ca să nu-i dea brînci în apă. Să nu stuchi* cînd vine vîrtejul spre tine, căci cu asta faci semn dracului și vine de te ia. Cînd vezi vîrtej, să nu stupești, ci să zici: „Huideo!“, că dracul este în vîrtej. El se apucă la rămășag cu Dumnezeu că are să scoată apă din piatră (cică oamenii îs pietre), și dacă stupești dracul rămîne pe Dumnezeu. în casa unde se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ca să nu-i dea brînci în apă. Să nu stuchi* cînd vine vîrtejul spre tine, căci cu asta faci semn dracului și vine de te ia. Cînd vezi vîrtej, să nu stupești, ci să zici: „Huideo!“, că dracul este în vîrtej. El se apucă la rămășag cu Dumnezeu că are să scoată apă din piatră (cică oamenii îs pietre), și dacă stupești dracul rămîne pe Dumnezeu. în casa unde se află un copil nou-născut, trebuie să ardă lumină nopți întregi pînă la
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
lase a trece peste ea ori pe sub ea vreun cîne ori pisică, că ci e rău de moarte. Cînd se nividește* pînza, de vine musafir un bărbat, ajunge bătătura*, iar de vine femeie, nu ajunge. Pînza pe care o ia vîrtejul cînd o înălbești, să nu o întrebuințezi la nimic, fiindcă e rău de moarte. La finitul pînzei, dacă vrea femeia să știe ce are să nască sau ce are să nască vreo vită, merge un băiat călare pe fuștei pînă la poartă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
către lună. Omul e ca mort. Dacă îl miști, moare, pentru că sufletul, la întoarcere, nu mai știe să intre în trup. (Gh.F.C.) Vîrcolacii aduc și eclipsele de soare. Soarele scapă dacă leul pe care îl călărește fuge mîncînd pămîntul. (Gh.F.C.) Vîrtej Se crede că vîrtejurile de aer se ridică de duhurile cele necurate; apucîndu-l un astfel de vîrtej pe vreun om, apoi trebuie să-l calicească. Pe cine l-a apucat vîrtejul, pînă la anul moare. Peste cine va trece vîrtej
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ca mort. Dacă îl miști, moare, pentru că sufletul, la întoarcere, nu mai știe să intre în trup. (Gh.F.C.) Vîrcolacii aduc și eclipsele de soare. Soarele scapă dacă leul pe care îl călărește fuge mîncînd pămîntul. (Gh.F.C.) Vîrtej Se crede că vîrtejurile de aer se ridică de duhurile cele necurate; apucîndu-l un astfel de vîrtej pe vreun om, apoi trebuie să-l calicească. Pe cine l-a apucat vîrtejul, pînă la anul moare. Peste cine va trece vîrtej, îl pocește. Cînd vezi
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
să intre în trup. (Gh.F.C.) Vîrcolacii aduc și eclipsele de soare. Soarele scapă dacă leul pe care îl călărește fuge mîncînd pămîntul. (Gh.F.C.) Vîrtej Se crede că vîrtejurile de aer se ridică de duhurile cele necurate; apucîndu-l un astfel de vîrtej pe vreun om, apoi trebuie să-l calicească. Pe cine l-a apucat vîrtejul, pînă la anul moare. Peste cine va trece vîrtej, îl pocește. Cînd vezi vîrtej, să fugi de el, că de dă peste tine nebunești. Cînd vezi
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
leul pe care îl călărește fuge mîncînd pămîntul. (Gh.F.C.) Vîrtej Se crede că vîrtejurile de aer se ridică de duhurile cele necurate; apucîndu-l un astfel de vîrtej pe vreun om, apoi trebuie să-l calicească. Pe cine l-a apucat vîrtejul, pînă la anul moare. Peste cine va trece vîrtej, îl pocește. Cînd vezi vîrtej, să fugi de el, că de dă peste tine nebunești. Cînd vezi vîrtej, să nu scuipi, că Maica Domnului s-a pus în rămă șag cu
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Vîrtej Se crede că vîrtejurile de aer se ridică de duhurile cele necurate; apucîndu-l un astfel de vîrtej pe vreun om, apoi trebuie să-l calicească. Pe cine l-a apucat vîrtejul, pînă la anul moare. Peste cine va trece vîrtej, îl pocește. Cînd vezi vîrtej, să fugi de el, că de dă peste tine nebunești. Cînd vezi vîrtej, să nu scuipi, că Maica Domnului s-a pus în rămă șag cu dracul că n-are să gă sească apă, și dacă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
de aer se ridică de duhurile cele necurate; apucîndu-l un astfel de vîrtej pe vreun om, apoi trebuie să-l calicească. Pe cine l-a apucat vîrtejul, pînă la anul moare. Peste cine va trece vîrtej, îl pocește. Cînd vezi vîrtej, să fugi de el, că de dă peste tine nebunești. Cînd vezi vîrtej, să nu scuipi, că Maica Domnului s-a pus în rămă șag cu dracul că n-are să gă sească apă, și dacă scuipi vei fi dăruit dracului
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
pe vreun om, apoi trebuie să-l calicească. Pe cine l-a apucat vîrtejul, pînă la anul moare. Peste cine va trece vîrtej, îl pocește. Cînd vezi vîrtej, să fugi de el, că de dă peste tine nebunești. Cînd vezi vîrtej, să nu scuipi, că Maica Domnului s-a pus în rămă șag cu dracul că n-are să gă sească apă, și dacă scuipi vei fi dăruit dracului. Cînd vezi un vîrtej, dă-i cu „Ho!“ și se va risipi. Cînd
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
el, că de dă peste tine nebunești. Cînd vezi vîrtej, să nu scuipi, că Maica Domnului s-a pus în rămă șag cu dracul că n-are să gă sească apă, și dacă scuipi vei fi dăruit dracului. Cînd vezi un vîrtej, dă-i cu „Ho!“ și se va risipi. Cînd vezi un vîrtej, închide ochii și zi: „Pît, pît, bolbora!“ de două ori - și se va risipi. Volvoră Dacă iasă mai multă volvoră*, [are] să fie secetă, foamete. Vorbă Ca să poată
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
scuipi, că Maica Domnului s-a pus în rămă șag cu dracul că n-are să gă sească apă, și dacă scuipi vei fi dăruit dracului. Cînd vezi un vîrtej, dă-i cu „Ho!“ și se va risipi. Cînd vezi un vîrtej, închide ochii și zi: „Pît, pît, bolbora!“ de două ori - și se va risipi. Volvoră Dacă iasă mai multă volvoră*, [are] să fie secetă, foamete. Vorbă Ca să poată vorbi copilul degrabă, i se dă să mănînce pîne de la cerșitor. Cînd
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
zloată. Fulgerile din timpul iernii sînt semne de zăpadă apropiată, de vînt sau de viscol. Semne de secetă Toamna de va tuna și fulgera e semn că primăvara va fi secetoasă. Dacă răsare soarele cu urechi. Dacă vara se fac vîrtejuri de aer. Cînd plouă în Vinerea Mare. Cînd luna se arată roșie împrejur. Cînd sînt mulți gîndaci. Semne de vreme bună Dacă cîntă grierușii noaptea. Cînd ies mulți lilieci. Dacă după ploaie norii se lasă în jos, de parcă ating dealurile. Cînd
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
nuiele sitișcă - vas-strecurătoare pentru lapte sîmbră - asociere la muncile agricole sînger - arbust slobozîtor - băț care fixează sulul războiului de țesut smînci (a) - a smuci solomîzdră - șopîrlă somnișor - plantă somnoroasă - plantă somoldoc - smoc; legătură de lînă sor - șoric sorb - vînt cu vîrtejuri spată - pieptene de urzit spăriete - boală din sperietură spelcă - agrafă spițălnic - sfredel spîrnel - semn; vîrtej sporiș - plantă spuză - cenușă cu jăratic spuzi (a) - a (se) umple de bube staroste - pețitor stălniță - ploșniță stîmpi (a) - a înceta stîrlice - stîrpit stîrlici - escară
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
fixează sulul războiului de țesut smînci (a) - a smuci solomîzdră - șopîrlă somnișor - plantă somnoroasă - plantă somoldoc - smoc; legătură de lînă sor - șoric sorb - vînt cu vîrtejuri spată - pieptene de urzit spăriete - boală din sperietură spelcă - agrafă spițălnic - sfredel spîrnel - semn; vîrtej sporiș - plantă spuză - cenușă cu jăratic spuzi (a) - a (se) umple de bube staroste - pețitor stălniță - ploșniță stîmpi (a) - a înceta stîrlice - stîrpit stîrlici - escară, pată pe corp străiuri - paie de culcuș strămătură - destrămătură; lînă vopsită strechea (a) - a înnebuni
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
moară îl transformă într-o forță a locului unde poposește sau este aruncat: la bîlci, pentru a învîrti în locul cailor roata cea mare, pe moșia lui Lagradora, tot spre a înlocui, la roata morii de apă, calul grădinarului bulgar, în "vîrtejurile puhoaielor", urnind cu umărul căruța împotmolită în ape; în ocnă, trăgînd cu spatele vagoneții de mină. Uriașul atrage invariabil atenția vinovată a femeilor, cărora nu le răspunde în nici un fel, pînă la întîlnirea nefastă cu Caliopi, urmată de uciderea acesteia
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
cu imensa masă lichidă inertă, așa cum îl vedem lăsîndu-se, ca o uriașă plantă, năpădit de viețuitoarele sîngelui; în puhoaiele Buzăului, orbul pășește uriaș prin albia rîului și se salvează prin prodigiu, forța neomenească manifestîndu-se din nou: în picioare, ținînd piept vîrtejurilor ucigașe, el iese din ape ca un renăscut la lumină. Așa îl văd, pentru prima dată, martorii înfricoșați ai grozăviei apelor care, de altfel, îi vor omorî pe însoțitori; pe moșia lui Lagradora, Zahei se scaldă în lacul morii, păstrîndu-și
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
nu se-ntîmplă nimic, eroul răpus rămîne la fel de nemișcat acolo, în cutia aia căptușită cu alb din mijlocul mulțimii de creaturi în negru. Prin incantațiile lui, preotul nu poate să-i umple bara vieții, nici măcar cu cîteva liniuțe, nici să răspîndească vîrtejurile alea de curenți strălucitori care să vindece pe cei ce au nevoie. Se chinuie degeaba, asta-i clar. Odată avea o julitură la genunchi și-l ustura tare și l-a între-bat pe preot dacă-l poate ajuta. Eventual să
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
că nici nu-l băga în seamă. Era plictisitor. Acum își descărca bagajul cu informații în cîrca lui Radu, dacă tot avea ocazia. Era fain că-l trata ca de la egal la egal, de parcă Radu ar fi devenit mare în vîrtejul discuțiilor. I-a oferit chiar un pahar cu țuică. Radu și-a dat seama la timp că nu-i cazul să-și arate talentul de băutor. E copil, pentru Dumnezeu, a constatat mama lui Alin. Îi voi pregăti încă un
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
o altitudine destul de ridicată. Poiana Becherului, numită după numele unei familii ce locuia pe acolo și era În sjujba proprietarului, „ Ciocul Becherului ” era loc de Întîlnire Între tineretul satelor Lupoaia, Lupoița, Roșiuța și Ploștina, unde pe vremuri era un scrînciob (vîrtej) unde În zilele de duminică și sărbători, În afară de alte distracții locale, se făcea horă, care, cînd și cînd, În ceartă pe fete, se termina cu bătaie. Poiana destul de mare, avînd cîteva hectare, era săracă și folosită ca islaz pentru vite
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
nu fie luați de rusalii ( iele ). În zilele Rusaliilor nu se lucrează nimic. Cei care lucrează pot să Înnebunească. În ziua de Rusalii să caute toată lumea să Înlăture orice ceartă. Cel care se apucă la ceartă, e luat de vîrtejul Rusaliilor. Există vrăji și descîntece pe care gospodinele le fac asupra celor pociți de iele. La zidirea caselor noi, la temelie, Într-un colț, sau sub pragul de intrare În casă, se zidea un cap de miel, cocoș sau purcel
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
feminin, lumea nu era despărțită în contrarii; cuvintele corporalizează dorința îndrăgostiților de a recupera unitatea originară a ființei: "Cuvintele se roteau, se roteau între noi/ înainte și înapoi,/ și cu cât te iubeam mai mult, cu atât/ repetau, într-un vârtej aproape văzut,/ structura materiei, de la început". Această nostalgie a stării originare semnifică dorința de a permanentiza starea de fericire. Odată cu conștientizarea temporalității (separarea masculinului de feminin), orele au curgerea lor firească, îndrăgostiții stau de o parte și de alta a
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]