7,043 matches
-
îl spun ca o îngăduință, nu fac din el o poruncă. 7. Eu aș vrea ca toți oamenii să fie ca mine; dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul într-un fel, altul într-altul. 8. Celor neînsurați și văduvelor, le spun că este bine pentru ei să rămînă ca mine. 9. Dar dacă nu se pot înfrîna, să se căsătorească; pentru că este mai bine să se căsătorească decît să ardă. 10. Celor căsătoriți, le poruncesc nu eu, ci Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
prevenit-o pe Rong să nu se aștepte la o viață ca în povești în ceea ce privește căsătoria imperială. — Uită-te la mine, i-am spus, sănătatea Majestății Sale s-a ruinat fără putință de refacere, iar eu mă pregătesc să devin văduvă imperială. Nu sunt singura îngrijorată de sănătatea împăratului. Nuharoo împărtășește același sentiment. La ultima ei vizită, ne-am înțeles pentru prima oară ca două prietene - ne leagă teama de a-l pierde pe Hsien Feng. A început să accepte faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cerere oficială, aprobată de tron. Deși Kung e unchiul lui Tung Chih, îi este subordonat acestuia prin rang. Băiatul a devenit împărat, iar prințul Kung este ministrul său. Spre uluirea mea, cererea prințului Kung este respinsă. Legea casei imperiale interzice văduvelor lui Hsien Feng să se întâlnească, pe durata ceremoniei de doliu, cu vreo rudă masculină. Este evident că Su Shun se află în spatele acestui refuz - cu siguranță se teme să nu-i fie amenințată propria putere. Eu și Nuharoo suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
nu-l întreb prea multe pe Tung Chih - îmi este teamă să nu trezesc suspiciunea lui Nuharoo. Pentru ea, până și gândul la alt bărbat, altul decât soțul nostru mort, este un semn de neloialitate. Nuharoo le-a spus limpede văduvelor imperiale că nu va ezita să poruncească execuția lor - prin dezmembrare - dacă va descoperi o infidelitate. An-te-hai doarme cu mine în cameră și e martor la tulburarea mea. Dar nu se referă niciodată la asta și nici nu menționează vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fără viață. Lacrimile i-au trasat două linii șerpuite sub ochi. Suntem gata să ne întâlnim cu prințul Kung, dar aflăm că nu poate să treacă de eunucul-șef Shim, care invocă legea casei potrivit căreia nu se cuvine ca văduvele imperiale să fie văzute de un prinț de aceeași vârstă în timpul perioadei de doliu. Prințul Kung se aruncă la pământ și îl imploră pe Su Shun să fie lăsat să-și întâlnească nepotul, pe Tung Chih. Îi sugerez lui Nuharoo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cumpărat bijuterii și haine, iar eu am plătit spioni. Tentativa de asasinat asupra mea îmi zguduise sentimentul de siguranță. Cu ce bani mi-au mai rămas am cumpărat trupa de operă a lui Su Shun. În viața mea singuratică de văduvă imperială, opera a devenit o consolare. Curtea a votat și a adoptat propunerea pe care am făcut-o în numele lui Tung Chih de a se acorda promovarea lui Yung Lu și a lui An-te-hai. Din acel moment, Yung Lu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mele. Nu credeam că am dreptul să îl dezonorez pe împăratul Hsien Feng, și totuși nu consideram că e corect să trebuiască să îmi perec restul vieții în izolare și singurătate. Mă avertizam iar și iar cu exemple istorice de văduve imperiale ale căror întâlniri amoroase sfârșiseră cu pedepse aspre. Îmi închipuiam dezmembrarea lor în fiecare noapte. Însă Yung Lu îmi stăruia în minte. Am încercat sa-mi îmblânzesc sentimentele în toate chipurile posibile. Am aflat de la An-te-hai și Li Lien-ying
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
săi clipeau plini de încredere în noi. Cu bilet gratis, ne-au trimis și la circ. Părea ultimul nostru preț înainte de robie. În loc de circ, am preferat să fac o vizită mătușii mele, care ședea pe strada Cuțitul de Argint. Singurică, văduva s-a grăbit să-mi încredințeze basetul ca să i-l duc la plimbare. Cățelul răspundea la numele de Șun și, după ce m-a lătrat în ușă, acum mă privea alintat. În mijlocul parcului se înălța un monument sub care odihneau eroii
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cum că o prinsese coțăindu-se cu altul. Nu știu dacă o fi adevărat, da’ eu Îi cred bietei femei: trebuie că a căutat și ea puțină alinare de sila urâtului. Nu s-a putut lipi de nici o altă muiere: fată, văduvă, orice-ar fi fost, toate se fereau de privirea aia a lui neagră și strâmbă. Cu cât Îi creștea copilul, cu atât i se Întărea sminteala din cap. Când fata a ajuns pe la doișpe ani de i s-a rotunjit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la cap... Fata a fugit după mama-sa, iar nebunul a rămas de tot singur, că a avut grijă, de necaz, s-o bată și s-o gonească pe mamă-sa bună, care l-a făcut și l-a crescut - văduvă singură cu odraslă nevrednică... Câte unii zic că zărgheala i s-ar trage de la prea multa iubire ce-a avut-o față de nevastă-sa. Nu-i adevărat! Un om puturos nu poate iubi pe nimeni!” „Ia stai, nea Gogoașă”, sări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
v-am spus doar: până la treizeci de ani nici nu vreau să aud de Însurătoare. Ha! La noi, mai ales femeile, la vârsta asta au nepoți de la fetele lor. Pe mine or să Încerce babele să mă căpătuiască cu vreo văduvă!” Gândul ăsta părea că-l Înveselește. „Înseamnă că mă-ta e numai bună s-o trag și eu nițel În țeapă. Ce zici, țigane, mi-o dai și mie pe mă-ta? Nu-i fac nimica: o fut nițel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să i se tragă de la mărinimia lui, iar el n-avea să afle nicicând de la ce ori de la cine, căci urma să fie ucis scurt și fără vorbă. Intrase, În seara cu adulmecatul mirosurilor de friptură, și În casa unei văduve căreia puțini oameni Îi știau numele, dar pe care toată lumea o striga Tușa. Femeia căpătase de la niște rubedenii carne și o frigea lângă cuptorul În care cocea plocoane măiastre, Împletite cu pricepere și, ziceau câte unii, cu har de Sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu cu douăzeci, câți căpătase pentru moartea adjutantului ce abia aștepta să se pensioneze. Când avea să iasă din pușcărie, n-o mai găsise pe Tușa: era damblagită de ceva vreme și nu fusese În stare să Îl recunoască. Tușa, văduva, era soră cu o bunică a lui Vieru. Din povestirile acelei femei care trăia mai mult singură și punându-le cap la cap cu alte multe povești și Întâmplări, el izbutise să-și Înlănțuiască gândurile și să afle fără greș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se lupte prea mult, nemții fuseseră doborâți. Cei care mișcau căpătaseră câte un glonț În cap. În timpul scurtei Înfruntări, Locotenentul zăcuse În nămol, cu inima cât un purice. Mormăise mulți ani după aceea Colonelul În somnul său din patul de văduvă al Tușii: „Ce era să fac, domnule? Ivan habar n-avea că țările noastre se Împrieteniseră cumva și se pregătea să ducă la capăt ce Începuseră nemții, adică să mă umple de plumbi. Până una-alta, trei dintre ei scotoceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sufoce. În satul ce avea să fie ultimul din șirul multelor În care fusese profesor, Dordonea, cu puțin timp Înainte să fie scos la pensie pentru limită de vârstă, se Îndrăgostise cu uitare de sine și de toate de o văduvă care avea jumătate din anii lui. O luase de nevastă și se așezase În casa ei. Deși trecuse de șaizeci de ani, Dordonea Îi făcuse nevestei trei copii și, În ciuda clevetelilor de pe ulițe, Își lăsase femeia gravidă pentru a patra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
temutul hoț Damian (Primăvara). VERTICAL: 1) Unchi al povestitorului, „văr bun cu mama” ( În ziua aceea de mart 1907) - Învățătoarea Smaranda de la Vlădeni, mama Agripinei, bunica Eugeniței ( Cazul Eugeniței Costea). 2) Cel mai complet personaj feminin sadovenian: nevastă, mamă, soacră, văduvă; fiică a șătrarului Mirăuță și a șătrăresei Ilinca de la Dragoteni, mama lui Simion, Cristea, Damian și Nicodim, l‐ a crescut pe Ionuț ca pe fiul ei (Frații Jderi) - Rodica Rotaru. 3) Capitol (înv.) - Fiu al Calomfirei și al lui ștefăniță
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
DESTINUL UNEI MAME A fost odată o mamă Trăia zbuciumată dar calmă Râdea și dorea să trăiască Plângea, suferea ca să nască Muncea să‐ și achite sentința Răsplata‐i era umilința Din inimă lacrimi și jale În casă fără parale. Rămasă văduvă‐n lume Lupta să‐și păstreze‐ un renume Copiii frumos să și‐i crească și rostul să și‐l împlinească. Mama cu greu făcea față Nevoilor legate cu ață Copiii, nevoia, durerea, I‐ au fost în viață averea. Dar soarta
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
hainele, la locul său. După aceea, arăta destul de furios ca să scuipe. Niwa, Takigawa, Shonyu, Hachiya, Hosokawa, Gamo, Tsutsui și ceilalți generali își aduseră omagiile. Apoi, se îndreptară spre sala de banchet folosită pentru solemnitățile de acel gen și, la invitația văduvei lui Nobunaga, se așezară la masă. Erau pregătite tacâmuri pentru peste patruzeci de invitați. Fură împărțite cești, în timp ce lămpile licăreau în adierea răcoroasă a nopții. În timp ce oamenii se destindeau, cu vorbe plăcute, pentru prima oară în două zile, fiecare se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aibă copii, fratele său să ia pe nevasta lui, și să ridice urmaș fratelui său. 20. Erau dar șapte frați. Cel dintîi s-a însurat, și a murit fără să lase urmaș. 21. Al doilea a luat de nevastă pe văduvă, și a murit fără să lase urmaș. Tot așa și al treilea. 22. Și nici unul din cei șapte n-a lăsat urmaș. După ei toți, a murit și femeia. 23. La înviere, nevasta căruia dintre ei va fi ea? Căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
dădea, Isus le zicea: "Păziți-vă de cărturari, cărora le place să umble în haine lungi, și să le facă lumea plecăciuni prin piețe. 39. Ei umblă după scaunele dintîi în sinagogi, și după locurile dintîi la ospețe; 40. casele văduvelor le mănîncă, și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. O mai mare osîndă va veni peste ei." 41. Isus ședea jos în fața vistieriei Templului, și Se uita cum arunca norodul bani în vistierie. Mulți, care erau bogați, aruncau mult. 42
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
rugăciuni lungi de ochii lumii. O mai mare osîndă va veni peste ei." 41. Isus ședea jos în fața vistieriei Templului, și Se uita cum arunca norodul bani în vistierie. Mulți, care erau bogați, aruncau mult. 42. A venit și o văduvă săracă, și a aruncat doi bănuți, care fac un gologan. 43. Atunci Isus a chemat pe ucenicii Săi, și le-a zis: "Adevărat vă spun că această văduvă săracă a dat mai mult decît toți cei ce au aruncat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
vistierie. Mulți, care erau bogați, aruncau mult. 42. A venit și o văduvă săracă, și a aruncat doi bănuți, care fac un gologan. 43. Atunci Isus a chemat pe ucenicii Săi, și le-a zis: "Adevărat vă spun că această văduvă săracă a dat mai mult decît toți cei ce au aruncat în vistierie; 44. căci toți ceilalți au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască." $13
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
42. și în fiecare zi, în Templu și acasă, nu încetau să învețe pe oameni, și să vestească Evanghelia lui Isus Hristos. $6 1. În zilele acelea, cînd s-a înmulțit numărul ucenicilor, Evreii care vorbeau grecește, cîrteau împotriva Evreilor, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la împărțeala ajutoarelor de toate zilele. 2. Cei doisprezece au adunat mulțimea ucenicilor, și au zis: Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvîntul lui Dumnezeu ca să slujim la mese. 3. De aceea, fraților, alegeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
Petru este acolo, au trimis doi oameni la el să-l roage: "Nu pregeta să vii pînă la noi." 39. Petru s-a sculat, și a plecat împreună cu ei. Cînd a sosit, l-au dus în odaia de sus. Toate văduvele l-au înconjurat plîngînd, și i-au arătat hainele și cămășile, pe care le făcea Dorca pe cînd era cu ele. 40. Petru a scos pe toată lumea afară, a îngenuncheat, și s-a rugat; apoi, s-a întors spre trup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
și a zis: "Tabita, scoală-te!" Ea a deschis ochii și, cînd a văzut pe Petru, a stat în capul oaselor. 41. El i-a dat mîna, și a ridicat-o în sus. A chemat îndată pe sfinți și pe văduve, și le-a pus-o înainte vie. 42. Minunea aceasta a fost cunoscută în toată cetatea Iope, și mulți au crezut în Domnul. 43. Petru a rămas multe zile în Iope la un tăbăcar, numit Simon. $10 1. În Cezarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]