2,208 matches
-
nestingherit cu familia, simțindu-se aproape ca acasă; iar la despărțire moșului aproape că îi dăduseră lacrimile, fiindcă rămânea să-și ducă zilele singur cuc. Baba îi murise de ani buni, băieții nu mai voiau să știe de el, iar văduva iubeață care-i dăduse târcoale o vreme își luase de bărbat până la urmă pe altul, tot un văduvoi, dar mai tânăr chiar decât ea. La rându-i, destoinicul doctor Emanoil Rigani, care avea să iasă în curând la pensie, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
căci, cum sa vă spun, știau ele cu cine aveau de-a face și de o supărau dădeau de dracu` numaidecât. Mărioara, că așa se numea personajul nostru, avea trei iezi, frumoși cum nu există pereche în lume. Ea rămase văduvă cu mult timp în urmă, când cel mic nu era înțărcat și toate greutățile fură pe capul dânsei. Tu fii mamă, tu fii tată și apoi, de nu-i mai putea, vai și amar a fi de tine și lumea
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
senzuale. Dar și firea - oțel călit - și combativitatea. Yvonne era o femeie care muncea enorm, aspră la durere, dar și la treabă. Începuse să muncească de la treisprezce ani ca vînzătoare de pîine. La optsprezece ani, se măritase cu Leguellec, rămăsese văduvă la douăzeci și doi, cu doi copii de crescut și o confortabilă asigurare pe viață pe care o investise Într-o fabrică de faianță tradițională: boluri cu toarte și figurine celtice. Întreprinderea ajunsese astăzi la o cifră de afaceri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-l ierte, nici nu mai trebuie Întoarsă. Săltă pe umăr pendula și se așeză cuminte În urma cortegiului. Când cineva Își taie venele, nu poate fi acuzat de neglijență asemenea celor ce dorm cu gazul deschis. Toți o compătimeau pe tânăra văduvă și lăudau caracterul defunctului: un domn! Un dobitoc, zicea Alida Übelhart mângâindu-și nepoata. Iar fiica mea, o târfă! Nu știu cu cine seamănă. Să fie asta adaptarea? Se aplecă asupra ei și Îi sărută fruntea. Nu mai avea febră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
verii era mult mai blândă. Schimbarea la Față era, de când mă știu, Începutul toamnei. Cireșul din livadă, Înalt, bătrân, era primul care Își pierdea frunzele. Vecinătatea cimitirului o făcea deseori pe bunica În obișnuitele ei plimbări vesperale, mai ales după ce a rămas văduvă, să treacă firesc din livadă printre morminte, cel mai adesea cu un buchet de flori În mână pe care le ducea la mormântul lui Reiner. La Început am crezut că totul nu era decât un omagiu adus soțului mort și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Marta. Ea Însă nu avea ochi decât pentru intelectuali. Din șirul lung de admiratori și iubiți, doar Radu Slăvoacă, prima ei dragoste și avocat, n-a fost căsătorit. A murit Însă pe front și a lăsat-o pe Marta aproape văduvă, căci ei trăiau ca soț și soție fără să fie căsătoriți. Uneori, Îl Întreba: Cori dragă, să mă culc cu cutare? Nici nu știi ce mult ține la mine! El o privea În ochi și zicea fără să clipească: culcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
parcurse cele douăsprezece rânduri pline de simțire era de bună seamă jucată și nu puteau decât să regrete că nu le-a fost dat să aibă o asemenea noră. Doamna Moduna o vedea chiar În visele ei cele mai Îndrăznețe văduvă și bogată, căci frumoasă era oricum, și Întoarsă acasă pe măgarul de aur al pocăinței și cu un loc liber În inima ei mare de artistă pentru cel pe care nu Înceta se pare să Îl iubească, În ciuda legămintelor sfinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu ochii Închiși după regulamentul viselor, dar degeaba. În Întunericul din el nu mai era nimeni. În schimb, violența Întâlnirii cu masa fu cât pe-aci să-i despice capul ca pe un dovleac și să o lase pe Zorela văduvă. Noroc că ea, prevăzătoare, era deja În brațele lui Brândușă, de unde putea privi melancolică locul plin de lumină și verdeața spre care Gheretă s-ar fi Îndreptat ca un mucenic al iubirii Întru adevăr. Sebastiane, dragul meu, ești beat, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
rămână nespusă, iar durerea închisă în spatele buzelor mele. De atunci încolo n-am mai vorbit niciodată despre istoria noastră comună, iar eu am rămas închisă în golul poveștii inventate de ea. Când am pus piciorul în Egipt, eram însărcinată și văduvă. Purtam veșmânt alb de in ca o egipteancă și, deși nu mai eram fecioară, am mers cu capul descoperit, așa cum se purtau femeile pe acolo. Duceam un coș mic pentru Re-nefer, dar eu nu aveam nici un lucru al meu. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
sexul fiului meu va rămâne întreg. De ce ar fi trebuit să poarte o cicatrice care să-i amintească de moartea tatălui său? De ce ar fi trebuit să-și sacrifice o bucată de piele pentru un zeu din cauza căruia eu rămăsesem văduvă, iar el, orfan? În noaptea aceea s-a făcut o petrecere. Am stat pe jos lângă Re-nefer, care ținea copilul în poală și-i punea pe buze pepene tasat, îl gâdila cu pene și-l legăna și-l făcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
S-a uitat în ochii mei pe care mi-i ridicasem în timp ce vorbea. Meryt a văzut privirea pe care am schimbat-o între noi și a rupt tăcerea cu o viclenie de negustoreasă de pește: - Ea e Den-ne, negustorule, văduvă și cea mai bună moașă din Teba. Am venit la piață să căutăm un coș simplu în care să-și țină darurile pe care le primește de la mamele recunoscătoare. - Dar un coș nu se potrivește unei doamne, a zis Benia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dacă aici avea să Îi meargă mai bine. Pentru Henry era limpede că mai rău nu Îi putea fi. După moartea mamei lor, fata Își revenise uimitor, aparent găsindu-și Împlinirea, Împreună cu nebănuite rezerve de energie, În Îngrijirea acordată tatălui văduv; dar, când bătrânul decedă la rândul său, la mai puțin de un an după aceea - o moarte pașnică, aproape autoimpusă -, Alice făcu o recădere. William, acum total absorbit de cariera academică de la Harvard, cu o soție și o familie proaspătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să găsească poveștii un final pozitiv. În roman, Christopher Newman, un american bogat, autodidact, un inocent În străinătate, aflat la Paris, primea Într-o primă instanță permisiunea rubedeniilor aristocrate, familia Bellegarde, de a o curta pe tânăra și frumoasa contesă văduvă Claire de Cintré, pentru a fi mai târziu respins, tot de ei, din snobism. Soarta Îi punea la Îndemână mijloacele pentru a dezonora familia sau, amenințându-i cu demascarea, de a-i obliga să Îi Îngăduie lui Claire să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
legat de evoluția Americanului, murise pe neașteptate de febră tifoidă, În timp ce se afla la Dresda. Avea numai treizeci de ani. Henry făcu drumul lung pentru a participa la funeralii, la Dresda, la câteva zile după aceea. Plânse, stând alături de mama văduvă și surorile lui Balestier, În timp ce sicriul era coborât În groapa noroioasă. Părea incredibil și imposibil de Împăcat cu ideea unei Providențe binevoitoare faptul că o viață tânără și plină de promisiuni fusese Înăbușită printrun gest atât de banal cum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
rampă, la sfârșit. — Mie mi s-a părut ca un act de răzbunare, spuse Herbert. Shaw chicoti. — S-ar putea să ai dreptate. — Se Întâmplă des... asemenea huiduieli? — Nu foarte des. Pe mine m-au huiduit la premiera cu Casele văduvilor... deși nu mi-a fost În totalitate clar dacă huiduiau piesa sau discursul pe care am insistat să Îl țin la final. Pentru Herbert era o noutate faptul că Shaw era și dramaturg pe lângă ziarist, dar consideră mai prudent să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
scurt, rușinat, ideea și Își Îndrumă sever gândurile către proză. Răsfoind paginile carnetului, această prețioasă mină de idei neprelucrate și neexploatate, ca vinele de metal rar, se trezi cu precădere atras de două idei de roman - una despre un tată văduv și fiica lui, care țineau mult unul la altul și care se căsătoreau În același timp, după care descopereau că respectivele lor perechi erau de fapt amanți, dar reușeau să Îndrepte o situație neplăcută prin noblețea spiritului și abilitatea purtărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu toate aceste argumente, Întrerupse activitatea la Frumoasa casă (care se dovedea, În realitate, mai dificilă decât anticipase) și se apucă să scrie o comedie cu titlul provizoriu de Doamna Gracedew. Eroina eponimă - rol destinat lui Ellen Terry - era o văduvă americancă frumoasă și bogată, cu gust pentru conacele istorice englezești precum Summersoft (un fel de Osterley), unde era amplasată acțiunea. În decursul unei singure după-amieze, ea salva casa din mâinile unui filistin cu vederi Înguste, care deținea ipoteca, o Înapoia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
exploataseră disponibilitatea inocentă a fetei În vârstă de șaptesprezece ani, pentru a o lăsa după aceea să se descurce singură. Putea presupune că aceasta Îi devenise amantă În zilele săptămânii, când Moscheles nu era prin preajmă, poate cu complicitatea mamei văduve (așa „căzuse În greșeală“ Trilby pentru prima dată), poate la Îndemnul de a-i poza nud. Era oare de neconceput să Își fi proiectat vinovăția asupra unei versiuni demonizate a amicului evreu, Svengali, idealizând-o pe Carry În Trilby și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
rețetă de ciorbă? Ah, ciorbele... Să se căsătorească, e clar. 171 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI neînfrînări veziculare, în locurile publice), cumpăra un buchet consistent de trandafiri și se ducea cu el, de exemplu, la madame Zaharia. Asta da, văduvă, liniștită, sperioasă și aproape nu știa să vorbească. - Să vă dau cu puțină dulceață, domnule Ulpiu? strecura sâsâita, după ce, două ore, se priviseră ochi în ochi. - Să nu-mi dați cu nici o dulceață, madam Zaharia, îi venea să răspundă, fiindcă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cât putea ea mai blajin. Părea că nu se forțează, deși ceea ce reușea ea să scoată în materie de blajinitate și condescendență din asta reprezenta foarte mult. Semăna, ia să vedem, da, semăna cu o doamnă în vârstă, distinsă și văduvă, cu părul atât de cărunt, încît sufletul tău, între timp înrăit și sălbăticit, îți dădea ghes să te simți precum un pisicuț în fața farfurioarei cu lapte. Miorlăiai, liorpăiai, întreprindeai tot ce poate înterprinde mai rău un pisicuț, dar, observîndu-i ochii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
că a pus stăpânire pe mare parte din gândurile tale, dar a dat și buzna În visele tale. Timpul să schimb subiectul. —Rich, ce sunt alea „rămășițe“? Am văzut asta pe un mormânt azi În catedrală. „Și rămășițele lui, Angharad.“ —Văduvă. Literal, Înseamnă „ce rămâne În urmă“. Deci soția era considerată un fel de rămășiță a soțului? —Exact, Kate. Râde. Sigur, În căsnicia noastră, eu aș fi ceea ce ar rămâne În urma ta. Mi-o spune cu destulă dragoste ca să mă usture
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Robin, mereu lăsa impresia că e așezat și de Încredere; uitându-mă acum la el peste masă, e un șoc să nu găsesc decât un băiețel pierdut. Bărbații fără soții sunt niște bărbați fără mame, sunt mai mult orfani decât văduvi. Bărbații fără soții Își pierd coloana vertebrală, capacitatea de a merge drept prin viață, chiar și pe aceea de a Își șterge spuma de ras din urechi. Bărbații au mai multă nevoie de femei decât femeile de bărbați; nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să chem de trei ori pe rege-n gura mare Și dacă nici acuma din umbră-i nu răsare "Să-ți oferim coroana, căci legea ne prescrie {EminescuOpIV 415} Ca peste-un an nici tronul deșert să nu rămâie, Nici văduvă coroana de tâmpla cuvenită ". Pe un tripod s-aduce cățuea aurită, Cu făclii stinse-n mînă-n genunche cad oștenii, Iar preotul aprinde un vraf de mirodenii. De fumul lor albastru se împle bolta naltă, S-acopere mulțimea, iar flacările saltă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mînă, care invitau voluntare pricepute Într-ale masajului și cu experiență În agenții de escortă să telefoneze la un număr din Estrella de Mar - de fapt la restaurantul libanez Baalbeck. Neliniștite după potopul de spargeri și furturi de mașini, cîteva văduve și divorțate din Residencia porniră să-și pună talentele la muncă În folosul comunității. Musculaturile flasce treceau prin procesul de frămîntare și turnare În forme noi, abdomenele se Întăreau după ani de fraternizare cu canapeaua În fața televizorului, bărbiile duble dispăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lui, Godun nu făcu din nou o petrecere, la fel ca atunci când îl culesese din aeroport. Nu fusese vreodată între creștini într-o astfel de noapte, dar văzu că în casa gazdelor lui nu se întâmpla mare lucru. Godun era văduv, dar Omar nu află decât cu acel prilej că femeia care trebăluia zi de zi în bucătăria de la parter era numai bona copiilor și o intendentă a curții cu acareturi. Godun avea un băiat, Martin, pe care îl strigau Mémé
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]