18,503 matches
-
toată viața. Au călătorit cu trenul: conița Corina la clasa-ntâia, Bâzdoagă și Naie la clasa a doua unde au crezut că-și dau sufletul în compartiment. Nimeriseră cu o liotă de țigani tutungii, ei fiind nefumători, iar geamurile de la vagon nu se puteau deschide nici în ruptul capului... așa că se chinuiră pe hol, moțăind și înjurându-l pe boier că-i pusese pe drumuri. Pe la stația Banul Mărăcine, penultima până la Craiova, Năică se revoltă și izbucni ca un vulcan. - Mă
PARTEA A X-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341400_a_342729]
-
-o la vremelnicie („Sunt atât de tristă, Doamne“, poeta vorbește de Pretinsa moarte, negându-i acesteia autenticitatea, din moment ce destinul omului echivalează cu căutarea divinității și găsirea ei, în clipa hotărâtă. Fiindcă „Viața asta ( ... ), totuși, trecătoare“ „e un tren cu lungi vagoane“, care „te duce către stația finală“, Titina Nica Țene ne îndeamnă să găsim în noi puterea de a primi Bucuria lucrurilor simple, de a lăsa fericirea să vină la noi, odată cu o nouă primăvară, cu o nouă toamnă ... Dragostea nu
IMUNITATE ABSOLUTĂ SUB CUPOLA TIMPULUI de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341505_a_342834]
-
o cameră de hotel, să mă odihnesc puțin ... Așteptăm trenul pentru ultima parte a călătoriei noastre. Un tânăr lucrător feroviar ne informează tacticos, într-o impecabilă limbă shakespeariană, de la ce linie pleacă spre Londra trenul care are în compunere „atât vagoane de clasa întâia cât și vagoane de clasa a doua”. De îndată vom urca în compartimentele vagonului pentru care avem rezervare. Trenul sosește cu precizie la linia anunțată. Am impresia de multă ordine și punctualitate „așa, ca la vestici”, îmi
CU SIGURANŢĂ, DOMNULE... de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341972_a_343301]
-
odihnesc puțin ... Așteptăm trenul pentru ultima parte a călătoriei noastre. Un tânăr lucrător feroviar ne informează tacticos, într-o impecabilă limbă shakespeariană, de la ce linie pleacă spre Londra trenul care are în compunere „atât vagoane de clasa întâia cât și vagoane de clasa a doua”. De îndată vom urca în compartimentele vagonului pentru care avem rezervare. Trenul sosește cu precizie la linia anunțată. Am impresia de multă ordine și punctualitate „așa, ca la vestici”, îmi spun în gând. Ridicăm geamantanele, ufff
CU SIGURANŢĂ, DOMNULE... de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341972_a_343301]
-
tânăr lucrător feroviar ne informează tacticos, într-o impecabilă limbă shakespeariană, de la ce linie pleacă spre Londra trenul care are în compunere „atât vagoane de clasa întâia cât și vagoane de clasa a doua”. De îndată vom urca în compartimentele vagonului pentru care avem rezervare. Trenul sosește cu precizie la linia anunțată. Am impresia de multă ordine și punctualitate „așa, ca la vestici”, îmi spun în gând. Ridicăm geamantanele, ufff ... ce grele ni se par! Abia așteptăm să ne așezăm pe
CU SIGURANŢĂ, DOMNULE... de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341972_a_343301]
-
fidele. Canapelele sunt cochete, curate și sunt întregi. Becurile din plafon dau o lumină prietenească și observăm că sunt toate la locul lor. Poate un singur „amănunt” le-a scăpat feroviarilor englezi: geamurile sunt stropite rău, probabil că au spălat vagoanele și au uitat le șteargă. Păcat! Cum o să mai vedem peisajul englezesc, gările, oamenii? Ei, nici o problemă, bine că ne-am văzut noi în tren, restul nu mai contează! N-apucăm să ne bucurăm prea mult că în ușa compartimentului
CU SIGURANŢĂ, DOMNULE... de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341972_a_343301]
-
nici o problemă, bine că ne-am văzut noi în tren, restul nu mai contează! N-apucăm să ne bucurăm prea mult că în ușa compartimentului nostru apare - nechemat, desigur - tânărul lord feroviar, cel care ne poftise mai 'nainte puțin în vagoane, și glăsuiește politicos: - Vă rog să coborâți din tren, zice, fără vreo introducere. - Cum? De ce? Nu-i acesta trenul de Londra? se impacientează unul dintre noi. - Of course (desigur), domnule, acesta este trenul spre Londra, zice imperturbabil lordul feroviar. - Atunci
CU SIGURANŢĂ, DOMNULE... de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341972_a_343301]
-
rapid valizoacele de pe lângă canapele, de pe sus ... Cât pe ce să ne cadă una în cap! Sunt așa de grele bagajele noastre că parcă au în ele geamanduri din Marea Nordului! Ne opintim și ne strecurăm cocoșați, în șir indian, pe culoarul vagonului englezesc, îndreptându-ne hotărât spre ieșire. Coborâm toți în viteză și culmea culmilor! Când și ultimul pasager pune piciorul pe peron, ne dăm seama că trenului i se dă plecarea. Realizăm într-o secundă că mecanicul nu glumește și se
CU SIGURANŢĂ, DOMNULE... de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341972_a_343301]
-
Dar nici cu noi nu-i merge! Doar n-o să rămânem în Ramsgate, în comitatul cu nume de tabac ... Kent! Ca la un semnal, prindem din nou bagajele, „de ce sunt oare, acum mai ușoare?” și țuști! Ne strecurăm iar în vagoane și le cărăm înapoi în compartiment ... același ca mai nainte și cu geamurile la fel de murdare. Nici vorbă să le fi șters cineva, nici n-ar fi fost timp pentru așa lucru de finețe. Pe canapea, lângă noi, un englez grijuliu
CU SIGURANŢĂ, DOMNULE... de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341972_a_343301]
-
Centrul de Cercetare din Palas, de unde lua materialul seminal. Experiența dobândită în producție a fost factorul determinant în reușita redactării tezei sale. Trenul lui Mircea se puse în mișcare. Oferindu-i un ultim sărut pasional, Mircea sări pe scara ultimului vagon, unde rămase până Săndica nu se mai vedea pe peron, apoi își căută locul său. Săndica se deplasă la prima magazie de bagaje și porni apoi spre stația de tramvai pentru a pleca spre facultate, unde nu a întâmpinat nicio
COPILARIE UITATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342091_a_343420]
-
atârnă de cer ca să mă cațăr după ele scriu ca și cum m-ați putea înțelege ca și cum aș fi lângă voi și v-aș explica cum e când mori și tălăzuiesc mările peste tulpinile tale singurătatea mă mână prin gări pustii prin vagoane de clasa a doua mă mână încotro văd cu ochii prin bezna nopții spre inimi tandre de femei care-mi fac cu ochiul undeva dinaintea zării molatice fără contururi încerc să văd cum moare spațiul în coca vâscoasă a nopții
NOSTALGII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 926 din 14 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342171_a_343500]
-
ele vom avea tăria de a spera oricând că vom mai putea fi. * * * Trenul înzăpezit freamătă în iarna grea. Uși trântite, gheață sfărâmată, nămeți sub șine. Roata uriașă strivește metalul șinei înghețate de care s-a lipit. Pe sub roți, dincolo de vagon, pe partea cealaltă, se văd segmente de picioare care se agită, exact ca-n păpușile Muppets, repede și sacadat. Ele nu mai sunt atârnate pe frânghii de soartă. Câte-un picior se împiedecă de pietrele înghețate. Firar al dracului de
IUBESC NESFÂRŞITUL DIN TINE! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342143_a_343472]
-
-și atinge scopul. Niciodată nu oferea direct cadourile celui vizat pentru a-și rezolva cazurile, era inteligent și agil, și astfel faima lui a crescut și clientela s-a extins și în rândurile mafioților. De exemplu, trei italieni furaseră un vagon care transporta rom. Unul dintre ei a fost arestat. Mafioții l-au contactat pe Nichita și i-au spus: Nu contează cât ne costă. Noi vrem să-l scoți afară pentru că trebuie să dăm o altă lovitură mai mare, în
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341707_a_343036]
-
încercat să-mi fac aripi din blândețe și din iubire, dar mai ales să pot aduce viață în sufletul și inimile oamenilor. Cei care nu mă cunosc își spun că am atâta greață în mine încât le-ar trebuii un vagon de lămâii ca să stea de vorbă cu mine. Din păcate este doar impresia pe care se pare c-o las la prima vedere, sau poate că este doar un scut nevăzut de care nu mă debarasez decât atunci când mă simt
FÂŞII DE VIAŢĂ! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1216 din 30 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341804_a_343133]
-
încep a se cerne, prinzând chip ca o nălucă în mintea mea și, ca într-un vis, retrăiesc frumoasa mea poveste de dragoste, shakespirianizată, din păcate, peste ani, prin tristul ei final... ...Era în toamna lui 1983 când, într-un vagon de tren, am cunoscut „iubirea vieții mele”! − așa gândeam eu pe-atunci. Era un tânăr frumos, căci îmi plăcea mie, ce călătorea spre Arad, acolo unde mai avea de satisfăcut ultimile două-trei luni de serviciu militar obligatoriu, caracteristic zonei est-europene
ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI ! de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342260_a_343589]
-
ar fi imposibil, chiar dacă nu l-aș fi întâlnit atunci și pe Gelu... Am încrucișat noi, câteva priviri firești, în acel compartiment clasa-doua, printre momentele de ațipire ale lui tata, și-apoi am ieșit amândoi, ca la „comandă”, pe holul vagonului. El, ca militar, știa sigur de comandă, era chiar sătul! Dar Eu? Chiar: cine ne-o fi ridicat atunci de pe scaune, pe-amândoi de-odată, fără să ne fi făcut niciun semn discret măcar? De fapt, cred că, atâta i-
ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI ! de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342260_a_343589]
-
DE NORD! Am plecat aseară din burgul medieval, așezat în centrul Ardealului cu Intercity, „Săgeată Albastră”, dar nu înainte de a citi pe Internet ziarele de seară. Acestea anunțau o relativă stabilitate politică în Capitala țării. Mă aflam singur la fereastra vagonului. Celelalte canapele dormitau libere învelite în plusul albastru. Era oră 23 și trenul alunecă, șarpe fosforescent, printre dealurile transilvane. Noaptea ne cuprinsese că o lavă în imponderabilitatea spațiului și timpului. Când am intrat în Gară de Nord laptele dimineții își
URMEAZĂ GARA DE NORD! de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342520_a_343849]
-
învelite în plusul albastru. Era oră 23 și trenul alunecă, șarpe fosforescent, printre dealurile transilvane. Noaptea ne cuprinsese că o lavă în imponderabilitatea spațiului și timpului. Când am intrat în Gară de Nord laptele dimineții își prelingea stropii pe ferestrele vagonului. Pe peron, oamenii se salutau, scoțandu-și pălăriile de fetru, iar papioanele sunt la mare cinste. Hamalii strigau cât îi țineau gură. Pantofii scârțâiau, iar în lacul lor puteam să-mi aranjez mustață. La ieșirea principala, intro birje, mă aștepta pictorul
URMEAZĂ GARA DE NORD! de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342520_a_343849]
-
încă nu e gata... Poetul îl iubește pe Brâncuși pentru că și maestrul de la Hobița a cioplit cu barda până la “sufletul lucrurilor” și ideile sale le-a nemurit întruchipând esențe și zboruri. Un Poet singuratic pe un peron prin fața căruia trec vagoane cu zăpadă - esența purității fără cusur. Un Poet iubește, trebuie să iubească lumea la fel cum a iubit-o Dumnezeu. Și la fel cuvintele. În poezia Ultima rugăciune, autorul își reproșează că nu le-a iubit îndeajuns: Scriu în genunchi
CEASORNICUL SOLITAR de ION UNTARU în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342543_a_343872]
-
loc, pe când azi e numai locul de care fiecare trage ca să-l întindă și restul e nimic...?! Cândva, Buhușiul își avea forfota lui de seară pe strada Nicolae Bălcescu, flancată la stânga și la dreapta de case lungite în spate - tip vagon, de fapt arhetipale evreiești, cu prăvălii, după obiceiul caselor cu ușa de intrare la strada principală unde câte unii își așezau tejghele cu acareturi și cu poarta de ieșire într-o stradă paralelă, unde se sfârșea urbanismul târgoveț și începea
EMIL VAMANU. NOI, GENERAŢIA ACEEA... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342707_a_344036]
-
PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Studii > IOAN CÂRJA - AMERICA DOLARULUI GĂURIT (STUDIU) Autor: Ioan Cârja Publicat în: Ediția nr. 1870 din 13 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Opinie „Nimeni nu poate ataca America pentru că există câte un vagon de arme de foc în spatele fiecărui american”... spunea recent, un bătrân american, la un post TV. Cu atâtea arme de foc pe cap de american, până și copiii de patru ani se ucid între ei, cu un cult al pistolului
AMERICA DOLARULUI GĂURIT (STUDIU) de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342589_a_343918]
-
și la simpla încercare de a opri și indentifica o persoană. Noaptea pentru ei riscul este mult mai mare. Recent, un bătrân spunea la un canal de televiziune că, America nu poate fi atacată de nimeni, pentru că există câte un vagon de arme de foc în spatele fiecărui american! Cu siguranță bătrânul nu era prea departe de adevăr. Astăzi aproape fiecare familie americană are una sau mai multe arme de foc în casă, iar crimele zilnice provocate cu arme de foc se
AMERICA DOLARULUI GĂURIT (STUDIU) de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342589_a_343918]
-
gloanțe, pentru ca în sfârșit o administrație să spună... e destul, la dracu cu acest amendament otrăvit. Este ușor de prevăzut ce se poate întâmpla în viitor dacă nu se va rezolva această problemă, pentru că, după cum afirma acel bătrân, la un vagon de arme și muniție adunată pe cap de american, doar o mică scânteie mai lipsește! 3. Măcel la școala din orașul Bath La 18 Mai 1927, în școala Elementară Unificată din orașul Bath Township, statul Michigan, se petrecea una dintre
AMERICA DOLARULUI GĂURIT (STUDIU) de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342589_a_343918]
-
de floare să uit definitiv c-am fost plecată. STAȚIE FINALĂ Se lasă iarăși toamnă peste crânguri se aprinde o frunză, ici-colea, rotite trec în grabă anotimpuri și tot în grabă trece viața mea. Viața e un tren cu lungi vagoane alergând sub cerul de albăstreala și tot așa, fără să prinzi de veste, te duce către stația finală. Să prindem clipă, să ne bucurăm de lucrurile simple, de o floare și să ne amintim, din când în când, ca viata
POEME ÎNSINGURATE de TITINA NICA ŢENE în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341530_a_342859]
-
ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Întotdeauna am considerat că un intelectual trebuie să fie o locomotivă pentru societate. Inteligența sa trebuie să fie forța motrice care pune în mișcare energiile sociale, dirijându-le și trăgând astfel după sine societatea, asemenea vagoanelor unui tren, astfel încât priceperea mecanicului face ca el, trenul, să ajungă la destinație, rapid și în siguranță. Un intelectual trebuie să fie conectat la realitatea socială căutând să ofere soluții pentru interesul comun. Până la urmă trenul devine și acționează unitar
LOCOMOTIVA de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341595_a_342924]