7,566 matches
-
informații suplimentare, vezi Stoica‑Constantin, 2000, pp. 104‑106.) Nici teoria lui Hersey și Blanchard nu a scăpat însă de tirul criticilor, unii autori punând sub semnul îndoielii claritatea conceptului de maturitate a subordonaților. De asemenea, emit păreri critice cu privire la validitatea instrumentului de măsurare a percepțiilor subordonaților (vezi Gordon, 1987, p. 415). Sunt exprimate și opinii mult mai severe. Cercetările lui Hersey și Blanchard „n‑au suscitat investigații specifice”, „nu există nici o probă a validității teoretice și practice a acestui model
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
De asemenea, emit păreri critice cu privire la validitatea instrumentului de măsurare a percepțiilor subordonaților (vezi Gordon, 1987, p. 415). Sunt exprimate și opinii mult mai severe. Cercetările lui Hersey și Blanchard „n‑au suscitat investigații specifice”, „nu există nici o probă a validității teoretice și practice a acestui model” (Lévy‑Leboyer, 2003, pp. 397‑398). Nu trebuie să pierdem însă din vedere că teoria celor doi autori a deschis drumul spre surprinderea mai bună a relațiilor dintre lider și grup în actul conducerii
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
fost elaborate peste 100 de scale de măsurare a stilului de conducere. Din păcate, frecvența utilizării acestora este foarte variată (cele mai multe au fost folosite o singură dată și numai 3% cu frecvență ceva mai mare). De asemenea, caracteristicile lor psihometrice (validitate, fidelitate etc.) sunt nesatisfăcătoare (vezi Schriesheim, Kerr, 1977, p. 19). Instrumente de diagnoză a stilurilor de conducere pot fi întâlnite în mai toate lucrările dedicate analizei comportamentului organizațional (vezi Gordon, 1987; Altman, Valenzi, Hodgetts, 1985; Hellrieger, Slocum, Woodman, 1992; Daft
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
dintre lucrările sale (Bonnstetter et al., 1993) limbajul universal al discului culorilor. Metoda pare a fi simplă și cu rezultate imediate. Deși a fost aplicată până acum pe mai mult de trei milioane de oameni, nu se furnizează informații despre validitatea ei. Descrierea tipurilor stilurilor de conducere conține mult prea multe date intuitive, deductiv‑speculative, amintind de zodiac. Instrumente de diagnoză a stilului de conducere au fost elaborate și în literatura psihologică românească. Prezentăm în continuare câteva sugestii. Pornind de la cele
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
situații nu vom avea o certitudine deplină că între starea internă motivațională și exprimarea ei verbală există o coincidență deplină. Chiar dacă psihologia a făcut eforturi serioase pentru depășirea acestei dificultăți, ea este încă departe de a ajunge la obiectivitatea și validitatea unor instrumente folosite în măsurarea altor procese și însușiri psihice. Cele câteva argumente care demonstrează complexitatea fenomenlor motivaționale susțin ideea avansată la începutul acestui capitol potrivit căreia atitudinile cu privire la motivație sunt atât de contradictorii. Motivația este și rămâne într-adevăr
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
să ne referim și la alte clasificări. Se observă cu ușurință marea concordanță care există între diverși cercetători. Ceea ce ar trebui să ne preocupe însă nu este atât concordanța sau non-concordanța opiniilor diverșilor cercetători cu privire la agenții stresori, ci mai ales validitatea paradigmei stresului ca stimul (agent stresor). Identificarea surselor stresului organizațional este, fără îndoială, importantă, dar limitată. Ea postulează definirea riscului de stres în termenii gradului de expunere la un stimul nociv. De exemplu, cu cât ritmul muncii devine mai alert
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
vor căpăta informații suplimentare. Adăugăm, în final, că strategiile respective, pe lângă valențele positive pe care le conțin, se asociază și cu multe neîmpliniri, fapt care a atras după sine formularea unor critici. Puține dintre ele au beneficiat de studii de validitate riguroase conform unor criterii bine stabilite (utilizarea grupurilor de control, randomizarea subiecților etc.). Unele dintre strategii sunt laborioase, de lungă durată, ceea ce îngreunează aplicarea lor. Recrutarea și selecția personalului pe baza unei metodologii riguroase în vederea asigurării adaptării facile a acestuia
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cele întreprinse asupra elevilor victime ale mobbing-ului. Toate cazurile de mobbing urmează o procesualitate sistematică și stereotipă dublă: socială și psihologică. Teoriile personologice care ghidează scenariile interpretative ale diverșilor actori sociali implicați în cunoașterea mobbing-ului nu dispun de consistență și validitate, iar uneori nici măcar nu sunt verosimile. De pildă, nu putem explica, prin apelul la teorii personologice, de ce tinerii angajați sunt mult mai frecvent victime ale mobbing-ului, întrucât nici o teorie serioasă nu adimite transformarea radicală a personalității odată cu vârsta. Dimpotrivă, structurile
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de cercetare, un anumit procent al indivizilor afectați de mobbing va aparține unui anumit tip de personalitate (în funcție de taxonomia considerată), care ar constitui un fond psihologic, cu risc mai mare, predispozant la apariția mobbing-ului. Totuși, asemenea date nu au suficientă validitate, implicând erori metodologice severe deoarece nu cunoaștem repartiția tipurilor cu care operăm la nivelul global al populației. În esență, se consideră că teoriile personalității invocate nu au validitatea necesară pentru a putea lămuri cauzele (mecanismele) mobbing-ului. Ele implică o serie
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
mai mare, predispozant la apariția mobbing-ului. Totuși, asemenea date nu au suficientă validitate, implicând erori metodologice severe deoarece nu cunoaștem repartiția tipurilor cu care operăm la nivelul global al populației. În esență, se consideră că teoriile personalității invocate nu au validitatea necesară pentru a putea lămuri cauzele (mecanismele) mobbing-ului. Ele implică o serie de slăbiciuni și pericole în interpretarea datelor culese prin anchetele statistice, care por fi redutabile în domeniul juridic. Un alt argument împotriva acestor teorii (personaliatea ca factor al
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
la completarea modelelor consacrate sau poate chiar la elaborarea unor noi modele, vor fi lansate noi ipoteze de cercetare, vor fi promovate noi strategii și tehnici de intervenție. Oricum, demersul clasic de intervenție cu siguranță își va dovedi în continuare validitatea, el presupunând o strategie desfășurată la trei niveluri: primar, secundar, terțiar. Nivelul primar implică detectarea surselor de stres sau presiune din organizație în cadrul unui audit ce reprezintă intervenția primară. Intervenția secundară are ca obiectiv pregătirea individului pentru a face mai
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
infinite interpretări. În plus, limitează extrem de mult ambiția științelor despre om. Acestea, acordând atenție inepuizabilei diversități de obiceiuri și de practici, se vor mulțumi cu Înregistrarea variațiilor și nu vor căuta explicarea variabilității. Știința antropologică este așadar privată de orice validitate. În general, este pus sub semnul Întrebării Întreg proiectul științific, și În mod special privilegiul acestuia de a explica realul. O anumită sociologie a științelor (reprezentată, printre alții, de Bruno Latour sau de Steve Woolgar) nu caută oare să dilueze
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Apel, unul din interlocutorii preferați ai lui Habermas (acesta din urmă dedicându-i Morală și comunicare), Împărtășește această orientare. Exigența sa etică este Însă, fără nici o Îndoială, mai mare. Într-adevăr, argumentația rațională presupune, după Apel (Apel, 1987, p. 92), validitatea unor norme etice universale: „Validitatea logică a argumentelor nu poate fi controlată fără existența, În principiu, a unei comunități de gânditori capabili să ajungă la o Înțelegere intersubiectivă și la formarea unui consens”. Putem deduce de aici că norma recunoașterii
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ai lui Habermas (acesta din urmă dedicându-i Morală și comunicare), Împărtășește această orientare. Exigența sa etică este Însă, fără nici o Îndoială, mai mare. Într-adevăr, argumentația rațională presupune, după Apel (Apel, 1987, p. 92), validitatea unor norme etice universale: „Validitatea logică a argumentelor nu poate fi controlată fără existența, În principiu, a unei comunități de gânditori capabili să ajungă la o Înțelegere intersubiectivă și la formarea unui consens”. Putem deduce de aici că norma recunoașterii partenerilor la discuție o implică
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
precizând din ce În ce mai mult componentele și structura RS ă subansambluri centrale și periferice, funcționale, normative, descriptive. Această tendință structuralistă a stat mereu la baza teoriei dezvoltate de Moscovici și de Durkheim Însuși, deșievoluțiile mai recente i-au conferit un fundament și validitate (Flament și Rouquette, 2003). Regăsim importanța acestui aspect structural În lucrările lui Jean Piaget despre modul În care copiii percep lumea, ale lui Fritz Heider sau Solomon Asch despre formele gândirii sociale sau ale lui Kurt Lewin despre dinamica grupurilor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
a făcut, inițial, pentru aplicarea teoriei sale psihoanalitice la vieți individuale. Gordon Allport (1942) a folosit documente personale pentru a studia dezvoltarea personalității indivizilor, concentrându-se asupra documentelor primare, inclusiv narațiuni, având în vedere, de asemenea, problema fidelității și a validității interpretării bazate pe asemenea materiale. Această metodă a atins maturitatea în studiile lui Erikson (1958, respectiv 1969) asupra lui Luther și Gandhi. Erikson (1975) a folosit, de asemenea, istoria vieții pentru a cerceta cum au influențat momentele istorice viețile indivizilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
care unele vor fi analizate într-o altă secțiune, tendinșa de a utiliza acest instrument, în care se spune propria poveste cu propriile cuvinte, este una de acceptare a adevărului personal văzut dintr-un punct de vedere subiectiv și a validității narațiunii. În mod normal, o astfel de relatare include aspecte ale vieții și experiențe pe care vrem să le transmitem altora, elemente pe care am ajuns să le înțelegem și să le percepem ca fiind esența întregii noastre experiențe. Ea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
interpretări proprii, face, de asemenea, ca relatarea unei povestiri a vieții să fie o artă. Deoarece interviul de tip povestirea vieții este în primul rând un demers artistic, el ar trebui interpretat ca atare. Are propriile standarde de fidelitate și validitate, diferite de cele ale metodelor de cercetare cantitative, așa cu se arată în capitolul 4. Cercetarea calitativă (incluzând și interviurile de tip povestirea vieții) poate fi verificată după propriile criterii dacă este caracterizată de fidelitate și validitate. Așa cum operele de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
de fidelitate și validitate, diferite de cele ale metodelor de cercetare cantitative, așa cu se arată în capitolul 4. Cercetarea calitativă (incluzând și interviurile de tip povestirea vieții) poate fi verificată după propriile criterii dacă este caracterizată de fidelitate și validitate. Așa cum operele de artă au propriile standarde de apreciere, la fel se întâmplă și cu metodele de cercetare bazate în primul rând pe subiectivitate, flexibilitate și variabile umane inerente. În următoarele capitole va deveni în primul rând mai clar faptul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
termeni cu un grad crescut de relativitate. Subiectivitatea este așadar în centrul procesului povestirii vieții, revelând semnificațiile prin interpretare, în contrast cu abordarea științifică experimentală, care caută să descopere legi (Geertz, 1973). Interpretarea are foarte mult de-a face cu sensul și validitatea, dar acest lucru este complicat de faptul că ele pot fi diferite pentru cel care-și relatează povestirea vieții și pentru cel care o înregistrează. În plus, există un număr de factori importanți care vor determina cât de bine dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
ele pot fi diferite pentru cel care-și relatează povestirea vieții și pentru cel care o înregistrează. În plus, există un număr de factori importanți care vor determina cât de bine dumneavoastră (sau povestitorul) sunteți capabil să stabiliți sensul și validitatea povestirii înregistrate. Dintre acești factori amintim: a) calitatea relației pe care o aveți cu povestitorul (în unele cazuri o relație de lungă durată poate contribui semnificativ la calitatea acesteia, în alte cazuri o relație nouă poate funcționa la fel de bine sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
sensului său. Acesta este un proces de durată ce are loc de-a lungul etapelor de planificare, realizare și interpretare ale interviului. Un echilibru între obiectivitate și subiectivitate funcționează, de regulă, cel mai bine în interpretarea poveștii vieții. Fidelitatea și validitatea narațiunii Ce face dintr-o poveste a vieții un document fidel și valid? În general, fidelitatea are de-a face cu obținerea acelorași răspunsuri la o întrebare oricând și oriunde este utilizată. Validitatea este măsura în care investigația obține răspunsuri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
bine în interpretarea poveștii vieții. Fidelitatea și validitatea narațiunii Ce face dintr-o poveste a vieții un document fidel și valid? În general, fidelitatea are de-a face cu obținerea acelorași răspunsuri la o întrebare oricând și oriunde este utilizată. Validitatea este măsura în care investigația obține răspunsuri „corecte” sau există o concordanță între informațiile primite ori observate și cele la care ne așteptam (Holstein, Gubrium, 1995; Kirk, Miller, 1986). Chiar dacă nici un experiment - sau interviu - nu poate fi controlat perfect (și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
interpretare într-un alt mod, pe baza alegerii, dintre multiplele criterii aplicabile, a propriei trăiri procesului, care le poate schimba chiar viața (Goldstein, 1964), și a unei anumite perspective disciplinare sau teoretice. În ultimă instanță, aceasta înseamnă că fidelitatea și validitatea nu sunt, în mod necesar, standardele de evaluare adecvate pentru o poveste a vieții. Acesta este un demers foarte personalizat; analiza poveștii vieții este foarte subiectivă și poate avea de-a face cu calitatea și profunzimea relației interpersonale și cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
cel mai mult într-o poveste a vieții este ca aceasta să fie credibilă, mai degrabă decât adevărată. Realitatea subiectivă este, de fapt, ceea ce căutăm într-o poveste a vieții. Deoarece nu există un set de proceduri formale pentru determinarea validității narative, povestirea însăși este dominată de subiectivitate. Totuși, există anumite măsurători sau standarde care pot fi utile. Una dintre formele importante de control este consecvența internă. Potrivit lui Cohler (1982), maniera în care povestea este relatată în orice moment al vieții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]