3,233 matches
-
În felul ăsta, cresc șansele să nu te omoare. În orice caz, sunt sigură că știți la ce mă refer. Cam un secol, nu s-a întâmplat nimic. Toți ochii erau ațintiți asupra trapei micuțe în așteptarea primelor imagini ale valizelor noastre. Nimeni nu scotea un cuvânt. Nimeni nu îndrăznea nici măcar să respire. Și-apoi, dintr-odată, s-a auzit zgomotul benzii punându-se în mișcare. Grozav! Atâta doar că nu era banda noastră. Prin megafoane a început să se audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fac bagajele. Și, mult mai important, să mă pregătesc să renunț la resentimentele față de James, să-mi institui o atitudine pozitivă față de el. Vineri după-amiaza, după două zile în care, agitată, împachetasem de zor tot felul de haine într-o valiză numai pentru ca mai târziu să le găsesc atârnate pe umerașe în dulapul lui Helen, ca să fiu nevoită să mi le recuperez, să le reîmpachetez în valiză, pentru ca după doar câteva ore să le regăsesc pitite sub patul lui Helen, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
două zile în care, agitată, împachetasem de zor tot felul de haine într-o valiză numai pentru ca mai târziu să le găsesc atârnate pe umerașe în dulapul lui Helen, ca să fiu nevoită să mi le recuperez, să le reîmpachetez în valiză, pentru ca după doar câteva ore să le regăsesc pitite sub patul lui Helen, numai ca să le pun din nou în valiză etc., m-am decis să-l sun pe James la serviciu ca să-i spun la ce oră îmi sosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
găsesc atârnate pe umerașe în dulapul lui Helen, ca să fiu nevoită să mi le recuperez, să le reîmpachetez în valiză, pentru ca după doar câteva ore să le regăsesc pitite sub patul lui Helen, numai ca să le pun din nou în valiză etc., m-am decis să-l sun pe James la serviciu ca să-i spun la ce oră îmi sosea avionul marți. Era foarte ciudat. De marți încolo, James mă sunase cel puțin o dată pe zi, făcând investigații referitoare la momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mele înalte și sexy și am încercat să mărșăluiesc cu hotărâre de-a lungul culoarului de la plecări. Nu era ușor să mă deplasez cu hotărâre în timp ce mă loveam de tot felul de oameni relaxați, care stăteau la taclale înconjurați de valize și genți, odihnindu-și coatele pe cărucioare ca și cum n-ar fi avut nici un motiv să se grăbească. De parcă nu s-ar fi aflat într-un aeroport și nimeni n-ar fi trebuit să se urce în vreun avion. Cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
lucreze În State aproape zece chile de heroină de calitatea Întîi - asta dacă putea să aibă Încredere În băieții lui Doc, iar ei puteau să aibă Încredere În călăuze. Meeks Își piti mașina Într-un pîlc de pini, Își scoase valiza și cercetă decorul. Motelul era construit În formă de potcoavă și avea o duzină de camere. În spate erau poalele dealurilor, deci de-acolo nu se putea apropia nimeni. În curte, pe jos, era pietriș acoperit cu crenguțe, cocoloașe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
toți. Patru bărbați doborîți. Apoi văzu totul răsturnat cu susul În jos: curtea, Mal Lunceford dînd bir cu fugiții... Deodată, din spatele lui: — Salut, flăcău. Dudley Smith pătrunse prin perdeaua de flăcări, echipat cu o salopetă de pompieri. Meeks Își zări valiza - nouăzeci și patru de miare și drogurile - lîngă saltea. — Dud, ai venit pregătit. — Ca un cercetaș, amice. Ai de spus ceva În chip de adio? Sinucidere: să-ți bagi nasul Într-o afacere supervizată de Dudley S. Meeks ridică pistoalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
a știut și ce va urma și a cerut ea divorțul, să se scutească de neplăceri și mai mari. Cealaltă nici n-a avut răbdare să se încheie procesul, într-o zi și-a adus niște rochii, în alta o valiză cu mărunțișuri de prost gust, pe care a început să le înșiruie lângă vazele și paharele de cristal. Glasul ei ascuțit sfărâma liniștea veche a pereților înveșmântați în cărți în toate limbile, umbla de colo-colo pășind apăsat, numai aici, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
îngustă și ea, s-o deschizi să bufnească aerul de afară, încât i s-a făcut ei rușine că îi cere bani pentru asta - dar el n-a zis nimic de preț, s-a întors după un ceas cu o valiză cu haine și după alte două ceasuri cu două valize cu cărți și niște tablouri neînrămate și încă două valize sau mai multe în ziua următoare. Îl pândea să vadă ce fel de om este, părea un timid, dar niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
afară, încât i s-a făcut ei rușine că îi cere bani pentru asta - dar el n-a zis nimic de preț, s-a întors după un ceas cu o valiză cu haine și după alte două ceasuri cu două valize cu cărți și niște tablouri neînrămate și încă două valize sau mai multe în ziua următoare. Îl pândea să vadă ce fel de om este, părea un timid, dar niciodată nu poți ști cu tinerii ăștia care o dată trântesc câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cere bani pentru asta - dar el n-a zis nimic de preț, s-a întors după un ceas cu o valiză cu haine și după alte două ceasuri cu două valize cu cărți și niște tablouri neînrămate și încă două valize sau mai multe în ziua următoare. Îl pândea să vadă ce fel de om este, părea un timid, dar niciodată nu poți ști cu tinerii ăștia care o dată trântesc câte un chef de te năucesc, cu toți zurbagii lumii, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
un teanc de reviste, pe multe le vedea pentru prima oară, și i-a zis: astea sunt faptele și ăsta-i spiritul vremii, aici și în alte părți, citiți-le! și i-a dat și cărți scoase din pachetele și valizele îngrămădite în cămăruță, cărți altfel decât cele cu care se obișnuise în tinerețile ei și chiar mai târziu, în astea se spunea pe șleau lucrurilor, iar eroii își mărturiseau fără ascunzișuri stările și trăirile, dezagreabil în prima clipă, până înțelegeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nege, până când faptele vor fi căpătat conturul dorit, nu întotdeauna cel mai nimerit, dar foarte pline de sevă tocmai de asta - trebuie să fi avut un curaj nemaipomenit să ia doar un cufăr, nici măcar mare, ceva mai răsărit decât o valiză de lemn cu care se duc recruții la oaste, și un geamantan, nu din cele mai bune, pe acelea le-a lăsat în casă neatinse, ci unul din carton maroniu pe care nici nu-și mai amintea de unde-l avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Pentru că i-am spus acum două săptămâni să nu treacă dacă nu are gânduri bune? se întreba el. „Sunt prinsă“, i-a spus. „Cum prinsă?“ „Prinsă. Am o groază de treburi. Am de făcut o vizită. Trebuie să-mi fac valiza, plec pentru două săptămâni. Plec mâine în zori, foarte devreme.“ „Să te ajut?“ „Nu“. Și după un timp, „n-ai cum, n-ai la ce“. „O să-mi fie dor de tine. E foarte mult două săptămâni.“ N-a răspuns. „Astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu mai scria. Nu mai scria demult. Acum își făcea bagajele și a dat peste foile scrise cu săptămâni în urmă, pe care nu apucase să i le ducă lui Andrei Vlădescu. A citit primele rânduri. Își îndesa rochiile în valiză și se gândea. Într-o parte a orașului mai era cineva care se gândea la ea, și la plimbarea lor de după-amiază, dar nu Andrei Vlădescu, și ea știa, dar se prefăcea că nu știe sau puțin îi păsa dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
A lucrat cu spor și înfrigurare până la prânz. Apoi a început să aștepte. N-a căutat-o el. Era convins că se va repezi la telefon și apoi în brațele lui, cum făcuse și altădată. Sau că își va arunca valiza pe pat, va despacheta în parte, în vreme ce va povesti gâtuit părinților și lui Pisistrate, care și-ar fi frecat blana de picioarele ei, ce se petrecuse acolo, cum fusese vremea, cum s-a descurcat, cum i s-au părut oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ducându-se spre bovindou. După ce nu primise nici un răspuns la runda prelungită de apăsat pe sonerie și de bătut cu pumnul în ușă, Roddy fusese nevoit să-și folosească propriile chei și apoi insistase să care singur până sus ambele valize, plus mapa lui Phoebe, ținută într-un echilibru precar sub braț. Ea îl urmase în tăcere, copleșită de atmosfera deprimantă și sinistră care emana din toată casa. Tapiseriile atârnate pe pereți erau roase și zdrențuite; draperiile grele de catifea de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dar cam zgomotos, la marginea pontonului. Peste câteva secunde, se deschise o ușă și șuvițele blond cenușiu ale celei mai bine plătite editorialiste britanice ieșiră la iveală. — Roddy? rosti ea, privind în semiântuneric. Fii, te rog, un scump și ia valiza asta. Îi întinse valiza și se strecură afară, urmată de un personaj foarte bronzat și musculos, cu umeri lați și maxilare puternice, care sări în urma ei și închise ușa cu un singur gest suplu, sportiv. — L-ai cunoscut pe Conrad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
marginea pontonului. Peste câteva secunde, se deschise o ușă și șuvițele blond cenușiu ale celei mai bine plătite editorialiste britanice ieșiră la iveală. — Roddy? rosti ea, privind în semiântuneric. Fii, te rog, un scump și ia valiza asta. Îi întinse valiza și se strecură afară, urmată de un personaj foarte bronzat și musculos, cu umeri lați și maxilare puternice, care sări în urma ei și închise ușa cu un singur gest suplu, sportiv. — L-ai cunoscut pe Conrad, pilotul meu? — Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
înăuntru și-mi scriam prețioasa cronică... M-a urmărit până la stația de metrou, m-a urmărit până la King’s Cross, apoi povestea aceea stupidă că se duce în vizită la sora ei în Kettering și că nu are nevoie de valiză? Cum am putut să mă las păcălit: ce anume mă orbise? — Nu ești singurul bărbat care a căzut în această capcană, sunt sigur, spuse Findlay, părând că îmi citește gândurile. În fond, e destul de atrăgătoare; până și eu îmi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
într-un vagon de clasa întâi, împreună cu tânărul lor văr Roderick Winshaw, dealerul de artă și domnul Sloane. Michael, inutil să mai spunem, călătorea la clasa a doua. Dar trenul nu era aglomerat și și-a putut pune pardesiul și valiza peste două locuri fără să se simtă vinovat, în timp ce scotea un caiet și încerca să noteze cele mai importante pasaje dintr-un volum răsfoit evident de mai multe ori. Am fost „Țelină“, publicat de Peacock Press la sfârșitul lui 1990
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și porni la drum; dar după numai câteva minute auzi uruitul îndepărtat al unui motor și întorcând capul văzu fascicolele gemene ale farurilor unei mașini la nu mai mult de câteva sute de metri venind spre el. Își puse jos valiza și, când vehiculul se apropie ridică rugător degetul mare. — Mergeți cumva pe aproape de Winshaw Tower? întrebă el când geamul șoferului coborî lăsând să se vadă un bărbat cu tenul măsliniu, proaspăt ras, cu o șapcă plată și un Barbour verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
părți și drept în fața lui, o scară lată de stejar. Văzu lumină pe sub una din ușile din stânga lui și din aceeași direcție se auzeau din când în când glasuri ridicate, purtând o conversație sporadică. După ce ezită câteva clipe, își puse valiza jos, lângă picioarele scării, își dădu la o parte părul ud și ciufulit din ochi și înaintă cu curaj. Ușa ducea într-o cameră de zi mare și veselă, unde un foc de bușteni ardea vioi, făcând să danseze umbre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
murmură el. Tunete, fulgere și ploaie să te orbească, nu altceva, destulă ca să îmbibe morții cu apă în morminte. Tăcu câteva clipe, înainte de a adăuga: Dar ca să răspund la întrebarea dumneavoastră, nu m-am referit la vreme. — Nu? Pyles puse valiza jos în mijlocul coridorului și-l bătu pe Michael pe piept. — Au trecut aproape treizeci de ani de când familia s-a întâlnit ultima oară în casa asta, spuse el. Tragedia și crima ne-au vizitat atunci și asta se va întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
crima ne-au vizitat atunci și asta se va întâmpla și în seara asta! Michael făcu un pas înapoi, clătinându-se ușor de la contactul apropiat cu aura alcoolică a majordomului. — La ce anume te referi? întrebă el, ridicând el însuși valiza și continuându-și drumul pe coridor. Tot ce știu, spuse Pyles, șchiopătând după el, este că se vor întâmpla lucruri îngrozitoare astă-seară. Lucruri cumplite. Să ne socotim norocoși dacă ne vom trezi mâine-dimineață siguri în paturile noastre. Se opriră în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]