2,308 matches
-
cu care ea este obișnuită. Confluenta cu luxul face din Pariziana însăși un obiect de valoare. Îmbogățindu-se, Saccard hotărăște să se căsătorească cu o femeie care ar purta amprenta și ar fi o excelentă publicitate a situației și a vanității sale121. Pariziana, subiect superb și foarte decorativ cu somptuoase podoabe, are statutul femeii-obiect de valoare; bijuteriile sunt atributele ei obligatorii 122. Corpul este, se sugerează, mai mult un pretext pentru a fi împodobit decât pentru a fi iubit: "Leur corps
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
și inconsecventa să, produs al unui temperament caracterizat prin combinația de sânge rece și cap fierbinte, simțul practic, dar sedus de artă, utopie, vis127. Alte calități ale francezului moștenite de Pariziana sunt realismul și ingeniozitatea, individualismul și indisciplina, senzualitatea și vanitatea, sociabilitatea, simțul echilibrului și al măsurii, caracterul jovial și optimist. Dar pe fundalul unui caracter care poate fi numit stabil al francezului, parizianul se caracterizează că tip instabil, curios și ironic, cu reputație de persoana ușuratica și capricioasa. Spiritul de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
accentuează aspectul carnavalesc al formei narative. Lume de aparente și artificii, domeniu al simulacrului, orașul apare ca simbol al teatrului 175. Parisul este conceput de Balzac drept "le théâtre de grandes choses" și considerat capitala șarlatanismului, capitala hazardului și a vanității: spectacole se joacă zilnic la Paris. În ansamblul Franței, festivitățile joacă un rol important în viața cotidiană și, în special, in viata de noapte a parizienilor. Pe parcursul secolului al XIX-lea Parisul se transformă în spectacol permanent al modernității 176
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
le este jenă să ceară o scrumieră. Mă aflam acum câțiva ani într-un restaurant. Se făcuse miezul nopții. Toată lumea terminase de mâncat. La o oră când se aprind în mod normal țigările și trabucurile, nimeni nu fuma. Plin de vanitate, mi-am spus: „A! Eforturile mele încep să aibă efect!". L-am întrebat pe chelner: „V-ați transformat într-un restaurant pentru nefumători?". Răspunsul a fost negativ. M-am gândit: „Ciudat. Știu că o mulțime de oameni se lasă de
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
unui Ion Simuț, ale unui Ștefan Agopian, ale unui Lucian Dan Teodorovici, ale unui Marius Ianuș la rândurile inconvenabile scrise despre câte o carte a lor. Acești oameni dovedesc, mai întâi, că orgoliul creator este cu totul altceva decât stupida vanitate; și apoi, că - dincolo de cei șapte ani de acasă lipsind din biografiile multora - se poate vorbi despre raporturi mai adânci între literatură și critică, între scriitori și criticii lor, decât previzibila și oribila reciprocitate. Laudă-mă tu ca să te sprijin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
a dat dovadă de mai multă răbdare, cu cât a urmărit mai cu atenție evoluția cursului la Bursă, cu atât mai mult îi rupe inima gândul că trebuie să vândă titlul în pierdere. Decât să concretizeze pierderea de capital și vanitatea eforturilor sale, investitorul se convinge că este pertinent să «meargă până la capăt», adică să păstreze titlul până la revenirea la punctul de echilibru, ba chiar să reinvestească. Pentru că statele francez și britanic au perseverat în a finanța proiectul în ciuda eșecului său
50 experimente în psihologie privind economiile și investițiile by Mickael Mangot () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1954_a_3279]
-
Ion Voiculescu crede că pentru poet viața de redactor la radio nu a fost deloc roz. — La Radio, spune chiar redactorul, nu fac decât să continui clientela din oraș. Aceeași clienți dezbrăcați, nu la fizic, ci la moral. Bolnavi de vanitate, de răutate, suferinzi de lăcomie, cu viții și tare, se perindă în dosul și câteodată se strecoară chiar în fața microfonului. Am o vastă clinică de psihiatrie, devin psihiatru, deliruri de conferențiar și literat, manii de persecuție radiofonică, de invidii, de
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
în dosul și câteodată se strecoară chiar în fața microfonului. Am o vastă clinică de psihiatrie, devin psihiatru, deliruri de conferențiar și literat, manii de persecuție radiofonică, de invidii, de pizmă și ură, fobii radiofonice, paralizii ale bunului simț, epilepsii de vanitate, demențe, perversiuni, sufletele viu smintite, strâmbe, atrase ca un far sonor de astă dată. În 1943 i-a apărut Demiurgul la editura Casa școalelor iar la editura Fundațiilor volumul Duhul pământului - teatru românesc, cuprinzând piesele Umbra și Fata ursului. În
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
de oameni în uniformă. Un soare blând, de asfințit, se strecoară pe parchetul camerelor. Prințul imperial râde, eu râd odată cu el, urmărind cu privirea, de-a lungul boiseriei, cățărați pe ramuri contorsionate cu motive florale, maimuțele și păunii, embleme ale vanității și urâțeniei, dedicate de Frederic al II-lea bunului său amic Voltaire! Dintre cei doi șmecheri complici vicleni, care a reușit să-și bată joc mai mult de celălalt? Aceste maimuțe, acești păuni, o atenție măgulitoare a regelui Prusiei pentru
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
al istoriei, chipurile din cauza greței, a neantului, a absurdității, nu-i așa, a existenței. Problema este că mai nou, când s-au deschis arhivele, s-a văzut că mai era ceva care putea fi luat drept frică și nu era: vanitate, voința de putere, lăcomie, pur și simplu. Nici la neomarxiștii noștri, în comparație cu care Sartre era tobă de carte și sclipitor de inteligent, nu e vorba numai de frica de viață. Și dacă nu e vorba și de un pic de
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
pun: Mai cunoașteți pe cineva în lumea noastră literară, culturală, lumea noastră, pur și simplu, care să te tragă de mânecă atunci când îl lauzi prea mult? Care intervievat de un om tânăr, topit de admirație, să-și poată învinge omeneasca vanitate și să-l "dezamăgească" spunându-i: Stai așa, că uite cine sunt eu, de fapt."? Îmi aduc aminte, în acest sens, de o secvență postdecembristă cu Petru Dumitriu. Fiindcă-și exprimase remușcările tot timpul exilului, creând chiar un adevărat gen
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
cenușă-n cap" (așa v-ați formulat dvs. exigența), și să luăm ignoranța noastră drept absența gestului, tratându-l, drept urmare, pe cel care l-a făcut (de bunăvoie și nesilit de nimeni, într-un moment, repet, când cea mai omenească vanitate l-ar fi putut determina să se abțină), cum l-am fi tratat dacă ar fi omis să-l facă, nu vi se pare necinstit? Eu, ca să vă spun până la capăt ce cred, descifrez în atitudinea asta un fel de
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
cafele, Monica mi-a dat un cot rapid, șoptindu-mi poznașă: "Știi dumneata cine suntem noi? ". Familiarii recunosc citatul din E. Lovinescu, ironizând exagerata părere despre sine a lui Iorga. Nu doar umorul a ferit-o pe Monica Lovinescu de vanități și de lăcomiile deșarte ale lumii acesteia. Nu doar plămada rară din care era alcătuită. Ci tocmai suferința, atât de bine, de domnește ascunsă. Mai ales în ultimii ani a suferit enorm. Fiindcă cel mai redutabil dușman al Monicăi Lovinescu
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
putem lipsi de discernământul ei moral, de intransigența ei iubitoare, de devotamentul pe care ni l-a arătat și de iubirea ei pentru noi, mai bună decît propria noastră iubire de noi. Fiindcă era o iubire exigentă, necomplezentă cu lașitățile, vanitățile, trufiile și lăcomiile noaste. Acum un an și câteva luni (septembrie 2006), în ziua când la spitalul Tenon, din Paris, se stingea Virgil Ierunca, murea la București, la aceeași vârstă cu el, un foarte popular actor. Ore în șir, am
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
fără valoare și prestigiu. Despre aceasta vorbe(te Rousseau în 1755: "Ce este un periodic? O lucrare fără merit și fără utilitate, a cărei lectură neglijată și disprețuită a știutorilor de carte nu face decît să ofere femeilor și nerozilor vanitate fără instruc(ie". Și mai tîrziu, despre acela(i lucru scrie (i Diderot în Enciclopedie: "Toate aceste hîrtii sînt hrana ignoranților, resursă a celor care vor să vorbească și să judece fără să citească, flagelul și dezgustul celor care muncesc
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
ființelor, formării familiei și creează obiceiul de a trăi împreună ca o necesitate instinctuală pentru creșterea și ocrotirea progeniturilor. În stare primitivă (mai spune Rousseau) omul era total lipsit de instinctul de proprietate și dominație, astfel el nu cunoștea nici vanitatea, nici stima, nici disprețul. Inegalitatea între oameni ar fi cauza tuturor relelor, ea nu a existat dar a apărut odată cu constituirea societății. Prin urmare, în opinia lui, societatea a deteriorat specia umană făcând-o sociabilă, generând în acest fel o
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
se constituiau ca entități odată cu desprinderea lor din colosul roman. Prin urmareîn opinia lui Paulescu - naționalismul s-a dovedit a fi o puternică barieră împotriva tendinței de universalizare și unitate a bisericii creștine. Alimentate de patimi la nivel individual (orgoliu, vanitate, trufie), puternic susținute la nivel național de instinctul național, vor face ca popoarele, orbite de fanatismul unor ereziarhi și lideri religioși, să nu înțeleagă rostul carității în realizarea unității și păcii. Dacă popoarelor li se poate aplica cuvintele mântuitorului „Părinte
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
care a îndrăznit... să-i critice, încă tânărul prozator a răspuns cu mult amuzament unei cronici negative pe care i-am dedicat-o (chiar la Raiul găiniloră, dovedind, până la urmă, că are un orgoliu de scriitor veritabil, iar nu o vanitate jalnică de producător. Recomandările mele din proza lui Dan Lungu? Voi fi în asentimentul miilor de cititori când voi menționa Băieți de gașcă și Sunt o babă comunistă!. Dar vă atrag atenția asupra volumului de debut în proză, Cheta la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
gigea“ în lumea de azi. Una e una, alta e alta, credem noi. Nu apreciem transformarea lui Enescu, Brâncuși sau Mircea Eliade în brand-uri de țară, nici utilizarea lor ca hlamidă de prestigiu pentru micile noastre ambiții, orgolii și vanități. E bine că a fost Festivalul „Enescu“, este bine că va mai fi. Eventual și noi pe lângă el. TRIMISUL NOSTRU SPECIAL Gustul cireșelor Florin L|Z|RESCU Dacă-mi cerea cineva un răspuns rapid, spuneam fără să stau prea mult
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
cu gândirea regală a uni inimi mari: "Căci sărmanul mi-a făcut pomană primind de la mine După ce mă rugase ca pe-un Dumnezeu, ca pe-un frate!" (Jean Richepin). Dacă a scris, nu a făcut-o din ambiție, nici din vanitate, nici chiar, ceea ce este o scuză, din nevoia de împlinire; ci pentru a striga nu propria-i suferință, ci suferința. Pentru ca omenirea să-și recunoască sentimentele obișnuite repercutate și înfrumusețate de marea voce a poeziei. Ai simțit vibrând în inima
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
astfel de indivizi, nu au mustrări de conștință, nici cei gradați pe linie de comandă, nici cei înzestrați cu titluri de procurori, „autorizați” să facă dreptate în noua societate românească răsărită din întunericul "odiosului regim comunist", cu "eroi" plini de vanitate și dăruire pentru neamul românesc. După ce au fost arestați cei de la securitate, acești nemernici s-au dus la casele acestora și le-au jefuit ca ultimii bandiți, fiind lipsiți de cele mai elementare simțuri umane, deși erau îmbrăcați în uniforme
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
aspirații îndelung refulate în viața reală. Ca un demiurg rău al lumii sale fictive, Cantemir deformează chipuri de contemporani pe care le pune cu malițiozitate în spatele unor măști grotești. Refugierea în imaginarul zoomorf și inventarea propriului adevăr este dovada unei vanități extreme a geniului, care privește de la înălțimi insurmontabile lumea liliputană care-l înconjoară. Orgolios și egocentric, Cantemir se așează pe sine, ca model suprem, în centrul imaginar al lumii; el este “o zeitate”, un erou fantastic, la a cărui altitudine
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
lor dominantă, care este de obicei, la oamenii aceștia, pasiunea pentru glorie și bunul nume. Amețiți de elogii, par adesea modești; însă strădaniile pe care le fac pentru a le do bândi le dezvăluie motivul și lasă să se întrevadă vanitatea și orgoliul. Iată portretul celor mai buni dintre noi. Pe ceilalți îi locuiesc interesul, invidia, gelozia, cruzimea, răutatea, perfidia. Nu există un singur om căruia să-i destăinui sufe rințele tale fără a-i prilejui o bucurie răutăcioasă și fără
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Academii, membrii Academiei de Științe erau considerați drept niște valeți, chiar dacă aceasta avea ca membri pe Lagrange, Lavoisier, Laplace! Ca întotdeauna, strălucirea mai presus de com petențăă Francezii, dacă e să-i dăm crezare lui Talleyrand, au făcut Revoluția din vanitate. Am putea spune același lucru și despre celelalte evenimente din istoria Franței. Toate popoarele sunt vanitoase, nu putem tăgădui asta, dar francezii sunt mai mult decât celelalte; iar cusurul acesta este atât de înrădăcinat în ei, încât devine, dacă nu
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
orice caz un mobil care îi incită să producă și să acționeze, să scânteieze mai ales; de unde spiritul, parada de inteligență, patima de a-l întrece pe celălalt cu orice preț, de a avea fără greș ultimul cuvânt. Dar dacă vanitatea ascute facultățile, te ferește de locul comun și combate delă sarea, ea face în schimb din orice ins un rănit, un om jupuit de viu; așa se face că, prin suferințele pe care li le pricinuiește vanitatea, francezii au plătit
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]