6,807 matches
-
Grădinile ar fi plâns cu râuri de lacrimi de n-ar fi fost flori, iar cuvintele de iubire ar păli fără mireasma florală ce știe atât de bine să-și picure mirul... Și oare din ce ar mai înflori aievea veșnicia? Nu, viața ar fi fost searbădă fără flori. Pământul ar fi fost inundat de lacrimile stelelor... și ar fi fost plin de răni... și de sânge... Parfumul ce-ți mângâie nările în fiecare zi nu s-ar fi născut... Nu
FLORILE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366398_a_367727]
-
Poezie > Oglindire > SĂ NU TE MIRI... Autor: Antonela Stoica Publicat în: Ediția nr. 2354 din 11 iunie 2017 Toate Articolele Autorului SĂ NU TE MIRI... Să nu te miri, acum, că tot te mai iubesc Noi am furat, rebeli, din veșnicii clipite... Din cerurile mute-n hrisoave aurite Ți-ai scris cu fum albastru destinul îngeresc. De nemurirea mea, nicicând să nu te miri... M-ai regăsit visând, în ora înghețată Cu muzica din sfere, pulsând prin noi deodată, M-ai
SĂ NU TE MIRI... de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366490_a_367819]
-
ÎȚI MAI SCRIU Bădie încă rânduri-ți mai scriu La ceas de vreme ... nu-i târziu..? Prin casa-mi modestă de la Ieși Trec pe lângă ferestre și pereți Șoapte, versuri și povești Bădie lumea asta tare s-a schimbat ! De când spre veșnicie am plecat. Pădurile s-au defrișat ,apele s-au tulburat, Văile adânci răsună , bacii-s fără stână, Munți-s goi, Ștefan oastea cum ș-adună? Ape,, turburi'' ,mânioase vin până sus, Mătură-n cale din la răsărit pân'la apus
BĂDIE ÎNCĂ ÎȚI MAI SCRIU de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366487_a_367816]
-
fiecare apus în ignorare prin părăsirea ei de mersul plutitor , printre stânci, al omului frumos și trecător. .. Căci apropierea de creație, de origini, de zenit înseamnă întâmplarea ființei prin trecerea ei și depărtarea de pământ. Lupta de a privi spre veșnicia mării și încercarea de a aștepta ne fac să ne îndoim de necesitatea malului. Si nu vom ști de ce se-neacă valul... Referință Bibliografică: Asteptare... / Călin Marton : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1752, Anul V, 18 octombrie 2015. Drepturi
ASTEPTARE... de CĂLIN MARTON în ediţia nr. 1752 din 18 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366480_a_367809]
-
picătură de ploaie au murit și părinții am înțeles cu lacrimi cu dor că tot ce-am iubit a fost trecător eu iubire le-o păstrez în eternitatea noastră a lor a iubirilor eternitate plătită scump trăim cu toții într-o veșnicie mă închi ei fără a ști împărtășim sărăcie pustiu iar plâng plâng versul început lumânări topite de nimicuri ruine trăim doar cu ce mai este căutând fericirea aici pe pământ greșim viața-i doar un rând dintr-o poveste suferință
AR MAI FI TIMP ÎN VIAŢĂ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 946 din 03 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366529_a_367858]
-
cum l-ai numit. Acesta se leagă indiscutabil de mamă. Vorbește-mi dacă vrei despre mama ta... Veronica BALAJ: Încerc să o conturez, deși e un bun personal. Atât de adânc în ființa mea a rămas momentul plecării sale în veșnicie, încât nu am putut să vorbesc liber despre acest subiect niciodată. Acum, după atâția ani pot mărturisi, poate îmi mai reduc puțin din ceea ce poate îmi va fi dat să îndur în cazanul cu smoală unde s-ar putea să
CONVORBIRE DE VIAŢĂ ŞI CUVINTE CU SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA VERONICA BALAJ de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366390_a_367719]
-
mărturia cuvintelor rostite. Încerc să spun schematic... De pildă, interviul cu poetul Ioan Alexandru realizat într-o zi de duminică, pe holul hotelului unde era cazat, din motive de timp. Era grăbit poetul și regret, s-a grăbit apoi spre veșnicii. Se suprapuneau sunetele clopotelor Catedralei Mitropolitane din Timișoara peste vocea lui. A fost diferit. Să mai amintesc întâlnirea cu Nichita, în noiembrie acela de dinaintea despărțirii sale de lumea noastră pământească? O poveste fascinantă. L-am dus cu mașina mea, o
CONVORBIRE DE VIAŢĂ ŞI CUVINTE CU SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA VERONICA BALAJ de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366390_a_367719]
-
află pe un tăpșan la o oarecare înălțime și privind albastrul acela tainic, brusc mi-am dat seama că eu nu m-am rugat nici pentru mine nici pentru cei dragi în viață ci doar pentru cei dragi plecați în veșnicii. Atât de profundă e simțirea pentru ei, o purtam în mine deci, înțelegeam iată, că nu-i uitasem nici o clipă cum aș fi putut crede uneori. Emilia ȚUȚUIANU: Ai prezentat cărțile traduse și în Israel. Câteva impresii, te rog. E
CONVORBIRE DE VIAŢĂ ŞI CUVINTE CU SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA VERONICA BALAJ de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366390_a_367719]
-
Aur, autorul vorbește despre cele două nașteri ale Fiului lui Dumnezeu întrupat, prima dinainte de timp, din Tatăl, iar cea de a doua, din Fecioara Maria, în timpul împăratului Quirinius. În Pruncul Iisus sunt strâns legate aceste două nașteri, una dumnezeiască, din veșnicie, din Cer, nevăzută, și alta de pe pământ, de jos, care a avut nenumărați martori. Cea de-a doua naștere nu este mai puțin importantă decât prima, ci neobișnuită, plină de spaimă și de cutremur. Atât de minunată și neobișnuită a
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366361_a_367690]
-
sămânță bărbătească, ci de la Duhul Sfânt. Această naștere suprafirească este fără precedent sau succedent în istoria lumii, Maica Domnului rămânând Fecioară atât în timpul, cât și după Nașterea după trup a Fiului lui Dumnezeu. Astfel, Logosul sau Dumnezeu-Cuvântul Se naște din veșnicie din Tatăl, fără mamă; iar în timp și spațiu Se naște cu trupul și sufletul din Mamă-Fecioară, fără de tată (nu dorim ca îmbibarea dogmatică din aceste rânduri să îndepărteze cititorul, ci să ofere conținutul ideologic minim ce stă la baza
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366361_a_367690]
-
Acasa > Poezie > Familie > TU AI TRĂDAT... Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1457 din 27 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului De ce îmi spui acuma glume, Vorbind de veșnicii albastre? Doar am plecat de lângă tine, Cum să mă cauți printre astre? Că suntem suflete pereche, Eu nu m-am gândit, poate te înșeli. Sunt o legendă mult prea veche, Și am pus erate , la greșeli! În viața ce eu
TU AI TRĂDAT... de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366546_a_367875]
-
cu voi, în obârșiile noastre comune. În ultimul timp am revenit și fizic mai des în țară și la bătrânețe, sper să am puterea să stau perioade cât mai lungi acolo. Poate că la Ilidia îmi voi alege locul de veșnicie, alături de cei care mi-au spus că acolo-i Paradisul. Emilia ȚUȚUIANU: La finalul dialogului nostru, ai un gând pentru românii din țară? Dimitrie GRAMA: Pentru românii din țară am sute de gânduri și sunt mereu alături de ei, mai ales
INTERVIU CU POETUL DIMITRIE GRAMA de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366388_a_367717]
-
și-ntreaga lume-i fericită. Deodată pacea-i tulburată de-un gest al tău nesocotit și-un glas de tunet ne anunță că raiul nostru s-a sfârșit... Atât de mult îmi place visul, c-aș vrea să țin-o veșnicie cu-a sale bucurii divine cum pe Pământ nu-i chip să fie. Eva: (însuflețindu-se la rândul ei) De necrezut ce potrivire! Același vis îl am și eu, doar că-n final mie-mi apare un șarpe-duh cu cap
TEATRU: FIAT VOLUNTAS TUA (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366626_a_367955]
-
dragoste când împleteam amândoi cununi de stele așezându-le tăcuți pe frunțile îngerilor și sărutându-le aura iar ei, în taină ne-au dăruit binecuvântarea am plecat înlănțuiți pe cărări de flori sorbind nectar din cupele lor și jurându-ne veșnicia iubirii trăind în credință mereu alături sub arc de curcubeu pe drum de lumină și alungând pe veci singurătatea... Pentru tine Ți-am auzit gândul bătând puternic la fereastra sufletului meu ți-am simțit răsuflarea plină de emoție și inima
POEME DE DRAGOSTE (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 190 din 09 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366683_a_368012]
-
Dumnezeu, întrece orice măsură! Cine știe, poate și ei, marțienii, venusienii,... lunaticii, au lucrat atunci la formula aceasta, și a rămas în urma ei Pustiul. Vă spun, fără pic de îndoială- Dumnezeu nu este bolnav! Și dacă a suferit în decursul Veșniciei Sale, a suferit pentru noi, adamii și evele acestui pământ, pentru răutatea noastră viscerală, care a pironit pe cruce pe Singurul Său Fiu ce ne-a fost dat nouă, ca oricine crede în El să nu piară... Ochii Răstignitului și
DUMNEZEU PE PATUL SUFERINŢEI?... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 194 din 13 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366697_a_368026]
-
realități istorice indubitabile, și care au marcat în mod definitoriu istoria noastră multimilenară - mi se pare, dacă nu o impietate, o blasfemie, cel puțin o ultragiere post-factum jalnică, o golire grosieră de conținut a momentelor sacre ale trececerii noastre prin veșnicii. Să luăm, de pildă, publicitatea făcută la TVR procesului „marii privatizări”: se apelează, în acest caz, la noțiuni, concepte sau chiar formulări întregi care dădeau și dau specificitate acțiunii istorice, izbânzii sau eșecului ei, oricum ar fi, o creație perenă
DECORTICĂRI DE LIMBAJ (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 190 din 09 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366686_a_368015]
-
omul pierdut este cel Înviat, Re-Găsit în Eternitatea/Anastasias); „Doamne,/este primăvara biblică!/și embrionii îngerilor/luminoși/îmi vor sălășlui inima” (cf. „Primăvara biblică”, p. 23); zeitățile sunt „îmbrăcate în lotușii” infinirii Luminii (cf. „Semn prorocit”, p. 31); până la „Iconarul veșniciei Parashabdei/ Sunetul originar-Demiurgic” - „Eu, creatul eu/ ivit prin fii omenești,/ mă vedeam înălțat/pe aripa sunetului/ de iconarul veșniciei” (cf. „Pe Aripa Sunetului”, p. 37) și la Numele Logos-ului: „O, Doamne,/ privesc și ascult/ apropierile, înrudirile,/ familiilor de limbi
INCANTAŢIA COSMICĂ A UNUI INIŢIAT: N. N. NEGULESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366648_a_367977]
-
sălășlui inima” (cf. „Primăvara biblică”, p. 23); zeitățile sunt „îmbrăcate în lotușii” infinirii Luminii (cf. „Semn prorocit”, p. 31); până la „Iconarul veșniciei Parashabdei/ Sunetul originar-Demiurgic” - „Eu, creatul eu/ ivit prin fii omenești,/ mă vedeam înălțat/pe aripa sunetului/ de iconarul veșniciei” (cf. „Pe Aripa Sunetului”, p. 37) și la Numele Logos-ului: „O, Doamne,/ privesc și ascult/ apropierile, înrudirile,/ familiilor de limbi/care se trăiesc,/ care se ridică/din rădăcini originare” (cf. „Familii de limbi”, p. 73). Astfel, prin Inițierea în
INCANTAŢIA COSMICĂ A UNUI INIŢIAT: N. N. NEGULESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366648_a_367977]
-
Așteaptă să le reluăm hermeneutica, mereu, la nesfârșit: numai așa vom afla Taina despre Lume și despre Sinele propriu devenit, prin miracolul transsubstanțierii - Sinea Cosmică! Numai așa „inițiatul” (Poetul - N.N. Negulescu) care le-a scris/înscris (prin Poemele-Glife Sacre!), în Veșnicia Învierii, își va fi împlinit Luminata lui misiune, față de Om, Omenire - față de Creator și față de... mirabila, etern-enigmatica Lui Creatură, care (după ce a văzut, precum Lazăr cel Înviat - Minunile Paradisului!) - nu-și mai poate curba, spre jos, Ființa-Capul-Duhul, înapoi, spre Pământ
INCANTAŢIA COSMICĂ A UNUI INIŢIAT: N. N. NEGULESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366648_a_367977]
-
l-au găsit și au sfârșit printr-un suicid. M-am întrebat care era taina că acest absolut nu se lasă găsit ușor? Simțeam și eu acel verset din Biblie, care spune: „Dumnezeu a pus în om chiar și gândul veșniciei”. Remarcam cu disperare că dorința după acel ceva se accentua și nu o puteam împlini cu nimic. Am cântat, am compus muzică, am scris o carte. Dar satisfacția și plinătatea pe care o doream, nu o găseam. Mă întrebam ce
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366662_a_367991]
-
așezate în rama poeziei, iată numai un exemplu din căpătâiul de carte, un eșantion de cuvinte obișnuite dar care prin fixarea lor în vers , au devenit, la Veronica Știr, un fel de Rugăciune în care prezentul și trecutul, efemeritatea și veșnicia sunt două dimensiuni inseparabile ale întregului. Scrisă cu forță nativă indubitabilă, dublată de știința și înțelegerea Cuvântului, Mugur în iarnă este una dintre cărțile rarisime în care balastul nu există, forma grosieră a poemului ,,la prima mână” nu se simte
TAINA DE DINCOLO DE CUVINTE de MELANIA CUC în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366703_a_368032]
-
mor... Atâtora li s-a-ntâmplat, la rândul lor, Să se ajungă Ucigând pe altul; Cum L-am ucis și eu pe Mult-Prea-Înaltul . Așa e, pare-mi-se, în miezul firii, Secretul devenirii Omenirii! A mai trecut un an de veșnicie (Anunță stalactita mea cu picătură). Închin paharul plin de nemurire Și-l duc cu sete, harnic, către gură... ...Repudiat sunt. La ce-mi folosește Că tu, dincolo, naști, trăiești și mori? Singur aici, ascuns de creste, Nu am iubire, soare
ZAMOLXIS de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366710_a_368039]
-
planetă a noastră curată căreia să-i punem aripi, să uităm să mai tragem cu praștia în păsările ce alunecă dinspre fereastra Ta. Nu vreau ca nisipul să migreze într-o clipă târzie spre un alt mileniu spre o altă veșnicie. III Lovește dunga cerului secolul XXI păsări zboară de-a lungul râului asemeni Terrei în toamnă Lovește dunga Pământului secolul XXI și strig din cutia mea de chibrituri cu balcon spre sărbători Opriți zborul aripii negre ce murdărește întinsurile levitațiilor
OGLINDA DIN SECOLUL TRECUT DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366751_a_368080]
-
După o noapte de iubire, Picătură amețitoare În cupa cu fericire. Teama nopților de veghe, Oftatul greu al unui dor, O durere ce-a trecut, Credința in viitor. Aninată pe o geană, Oglinda sufletelor, vie, O lacrimă rostogolită... Pierdută în veșnicie. NOAPTE Noaptea cerne din văzduhuri, Praf de stele, stropi de vise... Luna își strecoară raza, Prin ferestrele deschise. Un felinar, la colț de stradă, Pâlpâie, îmbietor... Și în jurul lui roiește, Dansul efemerelor. Bolta-și oglindește chipul, Unduindu-se pe-un
NATURĂ de ADA SEGAL în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365587_a_366916]
-
să ne primească pe toți și să ne ajute să trecem peste orice încercare a vieții cu sufletul curat și cu o conștiință curățită prin jertfa Lui de la Calvar! Și să regenereze firea noastră, unind-o cu a Sa pentru veșnicie! Cluj Napoca,17 septembrie 2015 Referință Bibliografică: Despre firea pământească / Marina Glodici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1721, Anul V, 17 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Marina Glodici : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
DESPRE FIREA PĂMÂNTEASCĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365598_a_366927]