4,259 matches
-
pruncul fără mamă ce-așteaptă mângâiere, Sunt chip de zână bună,sau rea sunt uneori, Si-atunci când mă dezlănțui sunt fulgerul din nori. Sunt ca un vultur ce scrutează-n tăcere zarea, Sunt valul agitat ce îl trimite marea, Sunt verdele cel crud din firul ierbii, Pe care-l calcă în picioare, prin pădure, cerbii. Sunt macul cel firav din lanurile-ntinse, Sunt ca o amăgire din nopțile cu vise, Sunt robul cel smerit ce-și ascultă chemarea, Știind că Dumnezeu
TRĂIRI de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372322_a_373651]
-
2013 Toate Articolele Autorului Am slobizit sufletul de toate lanțurile nehotărârii la marginea lacului din ochii-ti. Și aripile gândului tău mi-au așternul frunze în unduirea simțului tomnaticei îmbrățișări. Un strop de roșiatic și arămiu în galben împletite cu verdele revelației din atingerea noastră au desenat jocuri pe liniștea îmbrățișării sub lacrima sincerității. Un glas fierbinte înalța clipa și unda apei ne susține în plutitoare emoții prezenței unuia în viața celuilalt! Referință Bibliografică: Apropiere / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
APROPIERE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1042 din 07 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372339_a_373668]
-
și bucurii, Să mă chinuiesc mereu Cât pe lume voi mai fi, Dorul nu mă lasă-n pace, Nici la margine de timp Știe că nu am ce-i face, Se ascunde prin Olimp, Se ascunde-n primăvară Izbucnește-n verde viu, Chiar mă răstignește iară, Nu mă lasă vers să fiu, Răstignit pe vers mă lasă Vulturi vin,mă ciugulesc, De nimica nu-i mai pasă Chiar dacă mă prăbușesc, O să-l rog printre suspine Versul care am să-l scriu
NU MAI VINE DORUL de VALER POPEAN în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372404_a_373733]
-
să fiu, Răstignit pe vers mă lasă Vulturi vin,mă ciugulesc, De nimica nu-i mai pasă Chiar dacă mă prăbușesc, O să-l rog printre suspine Versul care am să-l scriu, Să-l trimită lângă tine Să mă facă-un verde viu! Valer Popean,Târnăveni Referință Bibliografică: Nu mai vine dorul / Valer Popean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2238, Anul VII, 15 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Valer Popean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
NU MAI VINE DORUL de VALER POPEAN în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372404_a_373733]
-
suflet,fluturi,Iar fruntea să-mi fie umbrită de lumină.... XXXII. NĂZUINȚE, de Carmen Marin , publicat în Ediția nr. 1345 din 06 septembrie 2014. Vântule hoinar! Du-mi gândurile înaripate, Spre tărâmuri acoperite de cântec, Și așteaptă primăveri de-un verde aprins să se înnoade în suspin. Viața albastră! Acopre-ma de neliniștile ce se preling, Prin unghere de amintiri rănite. Du-le în munți și acopera-le în uitare. Surâs jucăuș! Promite-mi veri de basm, Prin grădini pline de roua
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
-le în munți și acopera-le în uitare. Surâs jucăuș! Promite-mi veri de basm, Prin grădini pline de roua copilăriei. Citește mai mult Vântule hoinar!Du-mi gândurile înaripate,Spre tărâmuri acoperite de cântec,Și așteaptă primăveri de-un verde aprins să se înnoade în suspin.Viata albastră!Acopre-ma de neliniștile ce se preling,Prin unghere de amintiri ranite.Du-le în munți și acopera-le în uitare.Suras jucăuș!Promite-mi veri de basm,Prin grădini pline de roua
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
Ruse Publicat în: Ediția nr. 1618 din 06 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Cupa spumoasă e precum Un salt solitar în aer grav Împrăștie un dulceag parfum Dansând în briză-atât de suav! Un alb de fragedă lumină În peisajul verdelui crud, O întipărire divină A tăcerilor ce se aud... Vara, cu penseta, așază Polenul, .. si-l fixează bine. Elegiac miros! E-o vrajă Ce se dilată-n cercuri line..., Privirea-i dulce, aurie, În văluri albe de cadână, Desfașurându-se hazlie
BLAJINUL CRIN de LIA RUSE în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372461_a_373790]
-
ce preferați la urma urmei, să vedeți un oraș gri sau unul verde? Chiar luând în considerare, eventual, principiile cromaticii, esteticii și ale bunului gust (ca să nu zic bunului simț), tot vom constata că este de preferat să admirăm un verde natural în jurul nostru decât o imensitate de gri. Dacă Dumnezeu ar fi considerat că natura din jurul nostru ar fi trebuit să fie colorată în nuanțe de gri, poate că astăzi am fi văzut totul în alb-negru și nu în culori
TĂIEREA COPACILOR, UN NOU SPORT NAŢIONAL de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372446_a_373775]
-
ireală Tu mă aștepți cu albe flori în poală! 256 Femeia fluture iubesc zborul fluturilor curcubeu de culori valsând peste câmpuri înflorite gânduri născute în zbor vertical aripi pe care culoarea se joacă. uneori aleargă în stoluri albe ningând peste verdele câmpurilor alteori razboinici zboară deasupra apelor astăzi mă pierd în albul zăpezii negăsind trilurile de care să mă agăț de cer ascult cum șușotesc apele în adâncuri povești despre zmei îmi povestesc rădăcinile. azi nu mai sunt om sunt doar
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
atingere intră în joc pornit/ Aprinde lumina / Un vis, poveste , flori, iubire divină![...] (Deodată) Alteori comunicarea se pierde în așteptare și dor : (Au aburit cuvintele, Lacrimă curată). Starea erotică se intensifică sub eflorescența primăverii, priviri și gânduri se pierd în verde, aude ``Tăceri clădind lumină``, trăiește clipa în care ``Sufletul înflorește într-un poem de iubire`` (Poem de iubire). Cochetează fericită, vara devenindu-i complice :``Prinde-mi o floare, vară-n părul brun/ [...] ´`Am prins iubirea făr` sa vreau. M-adun
LIRISM FEMININ DE RENATA ALEXE de LIA RUSE în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372912_a_374241]
-
jur. Până se hotărî la primii pași, trecu ceva. Nu-i era ușor, căci poteca la capul căreia se afla fie se pierdea în nuanțe de albastru ceresc, ici-colo pătate de vălătuci albi aducând a nori, fie se-mpotmolea în verdele unui frunziș de copac, cum l-ar fi asemuit amintirea lui ori șerpuia într-un ruginiu vârstat cu negru, scurgându-se spre înainte, de parcă o uriașă reptilă veninoasă ar fi însemnat drumul... Nu-i venea vreun sprijin nici dinspre ce
ZILELE BABEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373016_a_374345]
-
să întrebi de ce ai ajuns aici! Nu știe nimeni! căzu răspunsul la o nouă întrebare ridicată ca uleiul deasupra mării agitate de furtuni din capul lui. Încercă să întredeschidă ochii, dar săgețile violete ale hainelor creaturii, spărgându-se apoi din verde crud în turcoaz, îl hotărâră că e mai înțelept să lase pleoapele plecate. De fapt, eu nu știu nimic altceva decât ceea ce fac de când m-am trezit aici... Adică ce?! reluă ea mirată întrebarea lui după o pauză. Asumându-și
ZILELE BABEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373016_a_374345]
-
pe zăpadă, în lumina soarelui: „Coamele blonde și ochii/ Înving aurul și topazele puse pe zăpadă”. Prima dată când a văzut-o, Lăură era îmbrăcată într-o rochie verde și ținea în brațe violete: „Am încă în ochi violetele și verdele/ Cu care la începutul războilului meu/ Era înarmat Amor.” Făptura Laurei face din Petrarca un om al Renașterii. Lăură este o femeie vie sub zodia Venerei, putin poleita și aureolata în maniera medievală. Anatomia ei este normală, fără diformitățile primitivilor
MADONNA LAURA ŞI PETRARCA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373019_a_374348]
-
administrație pe Raluca Radu - anul trei. Se întoarse pe călcâie și porni spre vestiare. Studentă veni în urma lui. Mirosul pătrunzător de clor care îl lovi la intrarea în vestiar, îi înfundă instant sinusurile. Toaletele arătau jalnic. Pe pereții vopsiți în verde, se întindeau pete maronii de la nivelul bazinelor vechi cu pârghii strâmbe și lanțuri mâncate de rugină. Man trase de un lanț, apoi de celelalte două. Într-adevăr, apa nu curgea pentru a spăla mizeria depusă pe vasele de faianță. Se
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370956_a_372285]
-
trăiesc fazani? Uneori, dimineața, se aude cântecul masculului chemând femelă. E un cântec ascuțit, ca un țipăt poruncitor, sigur l-ați auzit și voi. Când colegii ei dădură din cap râzând, fata se întinse pentru a atinge penele de un verde metalic care acopereau capul și gâtul exemplarului împănat. Acesta este un mascul, se întoarse spre ceilalți surâzând enigmatic. Nu sunt păsări sociabile, încheie făcând câțiva pași spre locul ei de la masă. Mihai Man trase adânc aer în piept. Intuind acum
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370956_a_372285]
-
să-l primești și să râzi, Și inimi zâmbesc în sclipiri amoroase, Petale de iubire îți trimit să le uzi. Plutește-al tău farmec spre mine în valuri, Sunt mugurii clipei răsăriți, ce au vină, Hai lasă-mi, iubito, veșnic verdele-n ramuri, Hai lasă-mi, iubito, incendiul să țină. Cu tine zbor cânturi cu aripi de aer, Iar fapta în sine un deochi o primește, Plâng serile-n tine, în vântul cu șuier, Petale de vară selenară lucește. În portul
CAD STELE DE AUR de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371050_a_372379]
-
aș fi apărut pe lume, atunci aș fi deschis ochii, atunci aș fi devenit conștinetă de realitatea în care trăiam, făcând primul pas în ea. Din stratul gros de zăpadă se înălțau aristocratice, pe tije zvelte și lungi de un verde proaspăt, margarete albe și galbene cu corole mari, bogate, așa cum nicăieri nu mai întâlnisem. Le-am admirat uimită, cu nesaț, mută de admirație, îndelung. Când mi-am ridicat privirea, m-am uitat în ochii mamei și am zâmbit fără să
ÎN TABĂRĂ, CU MAMA (PARTEA A DOUA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371093_a_372422]
-
iulie 2016 Toate Articolele Autorului Strălucind ca metalul întunericul se surpă în văi oprind apele să răsufle în liniște. Oblicul se termină vertical și totul se învelește-n lumină, lăuntric sunt uimit de mirajul care-mi urcă prin trup respirând verdele. Deasupra caprele negre sar peste țancuri prinzând înaltul de părul auriu, cerul cu o față de arc din faianță privește mirat cum se-ncheagă aromele în conuri de brad. Ziua aceasta se plimbă pe sine cu aripi rupte din rai. Referință
PRIVELIŞTE PE ÎNSERAT de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371123_a_372452]
-
cuvinte Departe nu de-aducerea aminte Cum roua lăcrimează într-o floare Pierdutul vers din steaua căzătoare Ce-l recitai sunându-și reci opale Tu, umbra aurorei boreale,- Ecou- pastel, cuvânt în necuvânt Mormânt deschis visând un alt mormânt Când verdele în mugur verde moare. Referință Bibliografică: Verde de primăvară / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 232, Anul I, 20 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
VERDE DE PRIMĂVARĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371172_a_372501]
-
SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Recenzii > BETIA PRIMAVERII SUFLETESTI Autor: Ioana Voicilă Dobre Publicat în: Ediția nr. 232 din 20 august 2011 Toate Articolele Autorului BEȚIA PRIMĂVERII SUFLETEȘTI IOANA VOICILĂ DOBRE, “Între verde și albastru”, volum în curs de apariție Mamă a seminței roditoare, așa cum se consideră, Ioana Voicilă Dobre, aflată la hotarul dintre verde și albastru, adică pe linia dintre zenit și nadirul privirii, s-a hotărât să ne ofere “bucuria inimii
BETIA PRIMAVERII SUFLETESTI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371223_a_372552]
-
în: Ediția nr. 232 din 20 august 2011 Toate Articolele Autorului BEȚIA PRIMĂVERII SUFLETEȘTI IOANA VOICILĂ DOBRE, “Între verde și albastru”, volum în curs de apariție Mamă a seminței roditoare, așa cum se consideră, Ioana Voicilă Dobre, aflată la hotarul dintre verde și albastru, adică pe linia dintre zenit și nadirul privirii, s-a hotărât să ne ofere “bucuria inimii” sale, într-un mănunchi înmiresmat de poeme scăldate-n rouă primăvăratică stând abia să se reverse în tumult din încăperile sufletești. Tumult
BETIA PRIMAVERII SUFLETESTI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371223_a_372552]
-
Fericiți cei pururi fericiți din te-miri-ce lucru”: “În poiana înflorită și de castani străjuită, / Primăvara cântă-n strună, florilor de ,,ziua bună!,, / Și-n pădurea fermecată, roua clipei din petale, / Curcubeie mii arată și-n privirea dumitale. // Pretutindeni e-armonie. Verdele e-un împărat / Ce-a sosit cu veselie și cu floare-ncoronat. / Primăverii se vrea mire.Cântă în privirea lui / Toată floarea câmpului, iar în ochii ei, uimire! // Din adâncuri, de lumină, legănată-n al lui cânt / Ivesc susur de izvoare
BETIA PRIMAVERII SUFLETESTI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371223_a_372552]
-
adâncuri, de lumină, legănată-n al lui cânt / Ivesc susur de izvoare, primăverii șipotind. / Din mireasma revărsată, peste zări, cu dărnicie, Blânda sărutare-a clipei, toate visele învie! // Și-ntr-o rază împletită, cu a ochilor dorință, / Primăverii cea iubită, verdele-i e năzuință.” (Uimire). De unde izvorăște această lumină caldă în cuvintele autoarei? Din ploaia primăverii care tot pământul îl îmbată, din respirația vioaie a florii “când în stropi se cerne zarea”, din chemarea veselă, din sărutarea dulce, din ochii strălucitori
BETIA PRIMAVERII SUFLETESTI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371223_a_372552]
-
îl îmbată, din respirația vioaie a florii “când în stropi se cerne zarea”, din chemarea veselă, din sărutarea dulce, din ochii strălucitori care “mult mai verzi răsar în zori” Și din alte asemenea bucurii simple care nu costă nimic. “Peste verdele-n neștire, plouă lacrimi de iubire, / Cântă-n fiecare floare, dragostea ca o chitară. Cântec nou, de înflorire, strălucește în privire / Și iubesc, a câta oară, ochii tăi de primăvară?! Cântă-n fiecare floare, dragostea ca o chitară / Iar zefirul
BETIA PRIMAVERII SUFLETESTI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371223_a_372552]
-
iubesc, iubesc, iubire! // Și iubesc, a câta oară, ochii tăi de primăvară, / Geana și clipirea lor ca petala florilor, / Florilor de viorea care-mi ascund dragostea / Și mă rog, iar să mi-o dea, ca să gust amar din ea! Peste verdele-n neștire, plouă lacrimi de iubire / Cântă-n fiecare floare, dragostea ca o chitară. Cântec nou, de înflorire strălucește în privire / Și iubesc, a câta oară, ochii tăi de primăvară?!” (Dragoste fragedă). Nici un nor, nici o umbră nu par a strica
BETIA PRIMAVERII SUFLETESTI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371223_a_372552]