1,978 matches
-
BS), „îndelung-răbdător” (BVA) = mg orgen epágÄn, în vreme ce acelea care pornesc de la textul masoretic au: „un Dumnezeu care mustra” (G-R), „un Dumnezeu care Se mânie” ( C). Traducerea noastră propusă pentru acest verset nu transfera expresia că pe un nume, deoarece sfârșitul versetului be-kol yÄm, litt. „în toată ziua”, nu ne îndreptățește să-l considerăm pe „mânios” un atribut stabil al lui Dumnezeu, un „nume divin”. 3.1.11.7. DorQš d"mm: „Cela ce cercetează sângiurile” (SC); „Cel ce căuta sângiurile
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ființă spirituală a omului. Citatul din Ps 103,3 alătura în paralelism hassolQaƒ („cel ce iartă”) cu h"-ropQ’ („cel ce vindeca”), sugerând astfel că iertarea se exprimă într-un eveniment concret de schimbare în bine236. Psalmul 130 are un verset paradoxal: ’immek" hasselƒ"h le-ma‘an tiww"reh (130,4): „la tine este iertare, ca să fii de temut” (C). După ce zice că iertarea îi este inerentă lui Dumnezeu (‘immek"), adaugă că scopul ei este frică de Dumnezeu: e
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
echivalat cu alt nume ce înlocuiește Numele inefabil, ho dynatós249: hóti epoíQsén moi megála ho dynatós / kaì hágion tò ónoma auto¤: „căci mi-a făcut lucruri mari Cel Puternic/și sfânt e Numele lui.” (t.n.) A doua parte a versetului este un ecou al Ps 111/110,9c: Q":Äš we nÄr"’ šemÄ, „Sfânt și înfricoșător e Numele lui”. 3.2.1.2. Numele revelat (ho) pater: „Părintele/ Tatăl”, voc. „Tatăl” (Rom 8,15)/ „Părintele” (Gal 4,6) (SC); „Tatăl
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Biserici care sunt in Asia: Hâr vouă și pace de la Cel care este și care era și care vine și de la cele șapte duhuri care sunt înaintea tronului lui...” (t.n.). Ne dam seama că este vorba despre Dumnezeu-Tatăl datorită versetului 5, care continuă: „și de la Isus Hristos...”. În 4,8, în cadrul imnului din liturgia cerească, e puțin diferită, respectând axa timpului: ho QÎn kaì ho Äîn kaì ho erchómenos, urmată de ho pantokratÄr; în adresări (11,7 și 16,5) apar
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Ap 21,6): „Alfa și omega”. Aceste două litere care constituie începutul și sfârșitul alfabetului grecesc constituie o metaforă concretă, desi imperfecta, întrucat precizează limite, pentru a semnifică faptul că Dumnezeu este preexistent creației și rămâne în veci. Doar în versetul menționat acest nume se referă la Dumnezeu: celelalte ocurente (1,8; 22,13) se referă la Hristos. 3.2.1.3.5. hQ archg kaì ho télos (Ap 21,6): „începutul și sfârșitul” (SC, G-R, BS); „Începutul și Sfârșitul” (Blaj
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
confirmă faptul că Dumnezeu este vrednic de crezare.” (A.B.) - În În 7,28, Isus strigă în templu: „Eu n-am venit de la mine, ci adevărat este Cel care m-a trimis (alQthinòs ho pémpsas me).” (t.n.) În aceste versete, cele două adjective sinonime sunt predicate în propoziții nominale care il au ca subiect pe Dumnezeu. Semnificația specială care rezultă din context este „fidel”, „vrednic de crezare”258. De altfel, am văzut că Septuaginta traduce ebraicul ’ElohQy ’"men cu theòs
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
oricărei mângâieri, care șneț mângâie” (C); „Deus totius consolationis, qui consolatur șnosț” (Vg); „le Dieu de toute consolation, qui șnousț console” (BJ); „God of all comfort, who comforts șusț” (RSV). Formulă de salut citată mai sus se continuă, la începutul versetului 4, cu un participiu prezent substantivizat: ...ho parakalÄÎn hQmăs epì pásQi tQÎi thlípsei hQmÄÎn..: „Cel care ne mângâie în toate necazurile noastre...” Atât semitismul theòs pásQs parakaleseÄs, cât și participiul ho parakalÄÎn nu pot fi transferate fără pierderi. Din aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Dar știm că Fiul lui Dumnezeu a venit și ne-a dat pricepere ca să-l cunoaștem pe Cel adevărat; și noi suntem în Cel adevărat, adică în Fiul său Isus Hristos. Acesta este adevăratul Dumnezeu și Viața cea veșnică.” (t.n.) Versetul următor, conținând îndemnul de a se feri de idoli, clarifica pe deplin semnificația numelui: că și Tatăl, Isus Hristos este Dumnezeul care există cu adevărat și numai el posedă și dăruiește viața veșnică. Aceeași semnificație o are și autodefinirea lui Hristos
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și Cel-ce-Vine, Atotțiitorul.” (BVA) EgÀ eimi tò Alpha kaì tò Ä méga, ho prÄÎtos kaì ho éschatos, hQ archg kaì tò télos (Ap 22,13): „Eu sunt Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urma, Începutul și Sfârșitul.” (t.n.) Versetul precedent ne spune că este vorba de Isus, care trebuie să vină: „Iată, Eu vin curând și răsplată mea este cu mine, ca să răsplătesc fiecăruia după lucrarea să.” Acest nume, referit inițial la Isus, este proclamat, în 21,6, si
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și Cel de pre urma” (Blaj); „Cel-dintâi și Cel-de-pe-urmă” (BVA); „cel dintâi și cel de pe urma” (G-R); „Cel dintâi și Cel de pe urma (BS, C); „primus et novissimus” (Vg); „le Premier et le Dernier” (BJ); „the first and the last” (RSV). În afară de versetul deja citat, Ap 22,13, formularea mai apare în două contexte: Când are prima vedenie cu Isus, autorul Apocalipsului e înspăimântat, dar Isus îl îmbărbătează spunându-i: Mg phobo¤, egÀ eimi ho prÄÎtos kaì ho éschatos kaì ho zÄÎn... (1
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
toate traducerile românești); „panis vitae” (Vg); „le pain de vie” (BJ); „the bread of life” (RSV). Este una dintre autodefinirile metaforice ale lui Isus din Evanghelia după Ioan: egÀ eimi ho ártos tQÎs zÄQÎs (În 6,35.48), întărită de versetul 6,61: egÀ eimi ho ártos ho zÄÎn ho ek to¤ ourano¤ katabás: „Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer” (6,51). Pâinea avea, pentru ascultătorii lui Isus, si semnificația de hrană în general. Isus se
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
2.12.2. ho amen: „Cel ce e Amin” (SC); „Amin” (Blaj); „Amin-ul” (BVA); „Cel ce este Amin” (G-R, BS, C); „Amen” (Vg); „l’Amen” (BJ); „the Amen” (RSV). Acest nume amintește de ’ElohQy ’"men din Is 65,16299. Versetul în care apare, Ap 3,14, a fost prezentat la numele precedent. Cea mai bună definiție a să o constituie cuvintele Apostolului Pavel din 2Cor 1,20: hósai gàr epaggelíai theo¤, en autÄÎi tò vaí: diò kaì di’auto¤ tò
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
păgânilor, care ar fi trebuit să-și dea seama de existență lui Dumnezeu contemplând creația: „...cele nevăzute ale lui, de la facerea lumii se arătă minții din fapturi: și veșnică lui putere, si dumnezeirea...” (1,20 - t.n.) Iar la patru versete distanță de versetul care îl numește pe Dumnezeu ’Pl misetatter, se vorbește despre revelarea lui Dumnezeu în cuvânt: „Nu în ascuns am grăit, în vreun colț întunecat al pământului...” (Is 45,19). 4.3.2. al-B"q (2.1.3
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
fi trebuit să-și dea seama de existență lui Dumnezeu contemplând creația: „...cele nevăzute ale lui, de la facerea lumii se arătă minții din fapturi: și veșnică lui putere, si dumnezeirea...” (1,20 - t.n.) Iar la patru versete distanță de versetul care îl numește pe Dumnezeu ’Pl misetatter, se vorbește despre revelarea lui Dumnezeu în cuvânt: „Nu în ascuns am grăit, în vreun colț întunecat al pământului...” (Is 45,19). 4.3.2. al-B"q (2.1.3.2.), deși este
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de „consacrat prin ungere”, ca ebraicul mÄša≤, ci de „cel care atinge bolnavii vindecându-i”314, ho lógos este qawl al ≤aqq („cuvântul adevărului” - 19, 34) sau „Cuvântul lui Dumnezeu aruncat în Maria”. Acesta din urmă se găsește în versetul 4, 171, care cumulează toate numele coranice ale lui Isus: al-mas≤ ‘Œs" ibn Maryam rasól All"h wa-kalimatu-hu ’alq"-h" ’îl" Maryam wa-ró≤ min-hu („Hristos Isus, fiul Mariei, mesagerul lui Dumnezeu și cuvântul lui pe care l-a aruncat în
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Ni se pare interesant de comparat, în acest context, și modul în care numele divine sunt accentuate, puse în valoare, în fiecare dintre cele două cărți sacre." În Coran, ele apar cel mai adesea grupate câte două în final de verset, cu sonorități asemănătoare, date mai ales de schemele adjectivelor verbale cu sens intensiv; mai rar, aceste nume se înșiruie că o „lista” în miniatură, cum este cea de la capitolul 59, vv. 22-24: El este Dumnezeu! Nu este dumnezeu afară de El
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ho prÄÎtos kaì ho éschatos, hQ archg kaì tò télos: „Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urma, Începutul și Sfârșitul.” (Ap 22, 13) Însă efectul poetic și de incantație pe care il realizează alăturările de nume la sfârșit de verset în Coran este comparabil mai degrabă cu acela al paralelismelor din textele poetice ale Bibliei. E vorba de paralelisme sinonimice, care, din punct de vedere sintactic, sunt așezate fie simetric (a), fie în hiasm (b): a) - we h"y"h
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
oamenii nu au vrut să-l adore pe Dumnezeu și nu au fost recunoscători față de El. Când Paul folosește cuvântul „lege” (Rom 2,13) se gândește la conținutul legii, adică la iubirea lui Dumnezeu și a aproapelui. Așa se explică versetul următor: „Căci, atunci când păgânii care nu au lege, din fire fac cele ale legii, aceștia, neavând lege, își sunt sieși lege”. Punctul de referință pentru această lege comună este conștiința (Rom 2,15). Aici se află cea mai solemnă afirmație
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
a răspândit și în Asia și de la Samarkand la malurile Indusului până la porțile Chinei în 751. Interdicția mahomedană a vinului (el khamr)30 își găsește sursa dogmatică în Coran (odinioară Alcoran, cuvântul provenind din arăbescul al-Qurăn, "citirea"), mai exact în versetele 90-91 al suratului al cincilea: "O, voi, cei care credeți! Vinul, jocul de noroc, pietrele ridicate și săgețile pentru prezicere sunt din lucrătura lui Șeitan. Deci feriți-vă de ele ca să izbândiți! Doar Șeitan dorește să semene între voi dușmănie
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
de ele ca să izbândiți! Doar Șeitan dorește să semene între voi dușmănie și ură, prin vin și prin jocul de noroc, și să vă abată de la pomenirea lui Allah și de la rugăciune. Oare nu vă veți opri voi de la acestea?" Versetul 219 al celui de-al doilea surat este mai nuanțat (deși pune în continuare vinul și jocul de noroc în aceeași categorie): Te întreabă despre vin și despre jocul de noroc. Spune: În amândouă este mare păcat și sunt și
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
și sunt și unele foloase pentru oameni, dar în amândouă păcatul este mai mare decât folosul". Vinul este o băutură vătămătoare pe care Coranul o respinge... dar pe care, cu toate acestea, o promite celor care ajung în grădinile Raiului (versetul 15 din suratul 47): Iată descrierea Raiului care le-a fost făgăduit celor cu frică de Allah: în el sunt râuri cu apă care nu este stricată și râuri cu lapte al cărui gust nu se strică și râuri de
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
noțiuni teologice și materiale în care s-au explicat texte biblice. În revistă 723 s-a comentat Epistola [din Scrisoarea Sf. Paul către Romani cap. 11, vers. 33-36] și Evanghelia (Sf. Matei, XXVIII 18-20) cu ocazia sărbătorii Prea Sfintei Treimi. Versetul "O adâncire a bogăției, a înțelepciunii și a cunoașterii lui Dumnezeu: cât de nepătrunse sunt judecățile tale și cât de necercetate sunt căile tale" a fost interpretat în felul următor: "Cauza mirării Sfântului Paul în această lectură este nepătrunsa înțelepciune
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Apar și primele ipoteze despre originea și dinamica apelor subterane folosite ca apă potabilă (Egipt, China), în băile publice (Grecia, Roma) și pentru tratarea unor boli prin intermediul apelor termale și minerale. Una din primele observații de natură hidrologică apare în versetele eclesiaste atribuite regelui Solomon: “toate fluviile ajung în mare și marea nu deversează niciodată: or, fluviile care se varsă, nu încetează niciodată a curge...”. Istoria hidrologiei este mai interesată de apele terapeutice, comparativ cu cele potabile. Apele terapeutice, cunoscute și
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
deșert (14,2.9), însă egiptenii nu au reușit să-i ajungă înainte de apus. După apus și în timpul nopții, un vânt puternic de la Est a descoperit o parte a malului unui lac din regiune (14,9 și o parte a versetului 21). Dacă erau aproape de mare, la vânt s-a adăugat, poate, și mareea. În orice caz, carele egiptene au întârziat probabil pe această parte a plajei. Povestirea biblică nu o spune explicit, dar este o explicație sugerată de povestire. În
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
o explicație sugerată de povestire. În plus, în timpul nopții, o ceață groasă (sau un nor de nisip ridicat de vânt) i-a împiedicat pe egipteni să-i vadă și să-i prindă pe israeliți (14,9 și o parte a versetului 21). Spre dimineață - aici este nevoie din nou să introducem un element pe care povestirea nu ni-l furnizează explicit - vântul a încetat și marea s-a întors la locul său obișnuit (14,24). Carele egiptene au eșuat în noroi
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]