3,681 matches
-
mai misterioasă și sfântă sferă a personalității, în care se trăiește raportul cu Dumnezeu, (...) dreptul unui colocviu personal, unic, cu Dumnezeu, prin intermediul slujitorului consacrat”. Prin urmare, confesorul „nu poate să tacă”, pentru că nu are voie să țină doar pentru sine vestea cea bună a iertării și a mântuirii pe care Cristos o oferă omului. Atâta timp cât celebrarea reconcilierii sacramentale are menirea de a împăca penitentul cu Dumnezeu, confesorul trebuie să își aducă contribuția sa cu această intenție, „profitând” de dialogul sacramental, creând
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
a lui Dumnezeu, care să le transforme viața. Drept consecință a roadelor sacramentale, se angajează într-un itinerariu misionar către cel de lângă el. Trăind această stare interioară, se va simți determinat să afirme asemeni Sf. Paul: „vai mie dacă nu vestesc Evanghelia” (1Cor 9,16); f) o dimensiune liturgico-escatologică a trăirii misticii. Ea se manifestă printr-o mișcare de „ascensiune” spirituală pe care penitentul o trăiește, participând la viața sacramentală, ascensiune care îl conduce către „realitățile ascunse”. Penitentul iertat este transfigurat
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
confesorul, fapt pentru care, la rândul său, este chemat la pregătire, la responsabilitate și la trăirea acestei slujiri în mod rodnic, cu toată ființa sa. 2.Pregătirea confesorilor Fiind urmași ai ucenicilor lui Isus Cristos și având misiunea de a vesti împărăția lui Dumnezeu și de „a lega și a dezlega păcatele”, preoții confesori au un rol esențial și necesar în viața Bisericii. Această misiune nu aparține propriei lor decizii, ci inițiativei divine (cf. In 20,22-23). Ea nu este niciodată
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
piese de teatru și niște studii despre literatura română. Nu strică să ai și spirit critic. 112 ION IRIMESCU: Îmi omor timpul cu prostioare... Maestre, sunt bucuros că vă întâlnesc în noul veac de existență și vă aduc de la Bacău vestea că, la Galeriile AdHoc ale Direcției Județene pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național s-a vernisat, pe 26 februarie, o expoziție cu desenele dumneavoastră. Cu ce gânduri ați pășit în cel de-al doilea secol? Gândurile în aceste zile
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
adâncul dumnezeiesc ca o slujire în Duhul Sfânt șichipul Tatălui. La rândul său Duhul Sfânt, când avea să vină în urmaJertfei lui Hristos (Ioan 7, 38-39), va sluji ca să-L preamărească peHristos: „Din al Meu va lua și vă va vesti vouă” (Ioan 16, 13-14) ca„Vistier al bunătăților”, care ia și dă la ospăț din „Vițelul cel îngrășat” (Luca 15, 23). Este vorba de marea taină a lucrării lui Hristosprin care toate cele de dincolo de moarte s-au arătat și
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
ai trimis” (Ioan 17, 1-3). De-spre această „cunoaștere” prin Învierea Sa, Mântuitorul spusese ucenicilor în cuvântarea de după Cină: „Acestea vi le-am spus înpilde, dar vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în pilde, ci pe fațăvă voi vesti despre Tatăl” (Ioan 16, 25). „Vestirea despre Tatăl” estevederea Feții negrăite (apofatice) a lui Dumnezeu și auzirea acestei„vestiri”: „Atunci nu Mă veți mai întreba nimic” (Ioan 16, 23). În vierea este arătarea slavei Sale veșnice pe care oamenii n-
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Jertfa Sa, dar, pe care Bisericale amintește tot prin Duhul Sfânt ca introducere pentru invocarea Duhului Sfânt, care preface Jertfa sfințitoare în Euharistie a înfieriiși mângâierii dumnezeiești. Astfel, Biserica nu rostește aceste cu-vinte la aducerea Jertfei lui Hristos, ci le vestește ca anamneză, aducere aminte la rugăciunea de invocare a Duhului Sfânt: „Aducân-du-ne aminte, așadar, de această poruncă mântuitoare și de toatecele ce s-au făcut pentru noi; de cruce, de groapă, de Învierea cea dea treia zi, de suirea la
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Euharistia”Domnului. Ele nu spun nimic despre Euharistie, trebuind să semnifice drumul de la „intrarea prin Ușă”, la „ieșirea” pentru „pășune”(Ioan 10, 9). Chiar dacă Duhul „nu de la Sine va vorbi, ci câte vaauzi va vorbi și cele viitoare vă va vesti. Acela Mă va slăvi, că din alMeu va lua și vă va vesti” (Ioan 16, 13-14), totuși fără Duhul nupoate avea loc revelația interioară a ceea ce a „semănat” Hristos:„Duhul nu venise că Hristos nu Se proslăvise” (Ioan 7, 39
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
intrarea prin Ușă”, la „ieșirea” pentru „pășune”(Ioan 10, 9). Chiar dacă Duhul „nu de la Sine va vorbi, ci câte vaauzi va vorbi și cele viitoare vă va vesti. Acela Mă va slăvi, că din alMeu va lua și vă va vesti” (Ioan 16, 13-14), totuși fără Duhul nupoate avea loc revelația interioară a ceea ce a „semănat” Hristos:„Duhul nu venise că Hristos nu Se proslăvise” (Ioan 7, 39); „Adevărul vă spun: vă este de folos ca să Mă duc Eu. Căci dacă
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Acela vă vaaduce aminte de toate câte v-am spus” (Ioan 14, 26); Când va veniacela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul, căci nu vavorbi de la Sine, ci câte va auzi va vorbi și cele viitoare vă va vesti.Acela Mă va slăvi, pentru că din al Meu va lua și vă va vesti” (Ioan 16,13-14).Prin Duhul Sfânt Biserica se face părtașă la „cele ale lui Hristos”de dincolo de moarte, când le proclamă ca Revelație actualizată: „Ale Tale
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
va veniacela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul, căci nu vavorbi de la Sine, ci câte va auzi va vorbi și cele viitoare vă va vesti.Acela Mă va slăvi, pentru că din al Meu va lua și vă va vesti” (Ioan 16,13-14).Prin Duhul Sfânt Biserica se face părtașă la „cele ale lui Hristos”de dincolo de moarte, când le proclamă ca Revelație actualizată: „Ale Tale dintru ale Tale...”, ca cele de dincolo de catapeteasmă, pecare nu doar le „vede” ca
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Gh. Fierăscu a pus, la 3-5 ianuarie 1927, bazele Tovărășiei folcloriștilor olteni, care a editat, timp de un an, revista „Suflet oltenesc”. Având șansa de a locui într-o bogată zonă folclorică, în apropiere de Valea Mamului (lângă Drăgășani), loc vestit pentru lăutarii mămuleni, organizați și în „bande”, care au existat până către sfârșitul secolului al XIX-lea, în fostele județe Vâlcea, Olt și Romanați, B. culege de la unul dintre acești lăutari „cele mai autentice balade, doine și cântece haiducești”. De
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285578_a_286907]
-
este facultatea de a vedea pentru ochi, ar fi împiedicați să-și facă rău lor înșiși și altora; căci cunoașterea adevărului face să înceteze dușmănia și ura și îi împiedică pe oameni să-și facă rău unii altora, așa cum a vestit profetul zicând: lupul va sta cu mielul și leopardul va dormi cu capra; vaca și ursul vor merge împreună la păscut și sugarul se va juca etc. (Isaia, XI, 6-8)”. Trăsătura de unire între Evul Mediu și epoca modernă a
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Basarab în Moldova și Țara Românească), avea să fie dublată de o imensă circulație de oameni și de idei dinspre Apus spre Răsărit. Tot așa am apreciat că voi reuși să aprofundez studiul fenomenului religios în care Reforma și Contrareforma vestesc semnele amurgului medieval și în această zonă europeană. Aceeași mișcare cultuală și culturală avea să-mi arate și sensurile iluminismului transilvănean în care factorul sud-est european are tot atâta importanță ca și acela de sorginte centro-occidentală. Asupra cestei din urmă
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
în faptele lor - așa spun legendele locurilor unde sărbătorim astăzi a cincisprezecea aniversare. în această noapte străvezie, germanii cred că zeii buni coboară pe pământ, binecuvântând toate desfășurările, gata a primi binecuvântarea dumnezeiască. Este noaptea zeilor cărora flăcările focurilor le vestesc pregătirea oamenilor să primească taina. Cei ce se iubesc nu se mai despart niciodată, în ciuda tuturor obstacolelor și primejdiilor. Tuturor celor ce peregrinează în farmecul acestei nopți li se împărtășește miracolul naturii. Noaptea lui Ion este o contopire a tuturor
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
virginale, spre împlinirea misiunilor celor mai adânci, materne. Este sărbătoarea nunții naturii la care toți cei pregătiți sunt chemați. Cine poate trăi sensurile curate ale acestei nopți, i-a fost dăruită cheia celor mai adânci cunoașteri. Aceluia i s-a vestit că nimic pe lumea aceasta nu este condamnat morții integrale, căci natura nu-și are sfârșit. Toate aceste realități cosmice, integrate pe sensul lor cel mai interior și mai înalt, ne dau, în spațiul și în vatra noastră națională, perspectiva
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
curme zilele, în acest mod stupid. încă o dovadă, dacă mai era nevoie, de metodele Securității. Dacă circulația rapidă a știrii în țară, remarcată de Domnul Călvărăsan, pare neverosimilă, ce putem spune de ea în străinătate, căci în același timp vestea ajunge și în Spania, cu niște detalii noi, de care în țară nu se știa absolut nimic. Ceea ce este foarte curios și concludent pentru demonstrarea amestecului Securității, de la un capăt la altul, în moartea lui Nicolae Petrașcu, este faptul că
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
din aceste țări nu există învățământ superior în limba maternă. Al III-lea Simpozion: Învățământul pentru minorități în România Iași 1993 Cuvântul reprezentanților minorităților 1. Minoritatea italiană din România (Romeo Alberto Simionescu, președintele Comunității Italiene). Se cunoaște faptul că genovezii vestiți corăbieri și negustori aveau în sec. al. XIII-lea o puternică colonie în peninsula Crimeea, la Caffa. În 1475 orașul este cucerit de turci, o ambarcațiune cu italieni ajunge la Cetatea Albă unde se stabilesc dând localității numele de Mon
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
imposibilul necreator de viziune; tocmai pentru că intuiește adânc, ea sesizează în miezul ascunderii ceea ce se ascunde și ființează în ascuns, "vraja nepătrunsului ascuns/ în adâncimi de întuneric"2. Deși nepătruns - cu gândul, cu vederea -, ascunsul dă semn în noaptea ființării, vestește discret posibilul început. Nu se închide prin urmare în nemanifestabilul absolut, ci este el însuși deschiderea prin care absolutul începe să semnifice, încolțește în miezul neființei, făcându-le pe cele ce nu sunt încă să fie, așa cum "sămânța mirabilă/ ce
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
și avar,/ Apoi, de-a lungul nopții tot aurul stelar/ Și toată înflorirea reflexelor fluide". Rătăcitoare în spațiul intermediar al unei imposibile posibilități de creație, ființările rămân deocamdată în stratul amniotic al originii, acolo unde - în substrat - darul solar se vestește dar nu strălucește; o pură năzuință de prefacere, de străluminare a ascunsului și de transfigurare în lumina aurului stelar. Dificilă încercare de răzbatere, "târziu, prin trude-ndelungi și fir cu fir", "ascunsele comori" ajung în cele din urmă să rodească
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ce anunță un "cu-totul-alt-ordin" (Vl. Jankélévitch), al veșniciei în miezul efemerului? Veșnicie a începutului, a posibilului ce reîncepe totul, în care ce nu este încă este deja în ființarea prefigurată. Aventură preformală în care "întâmplarea arde-n miezul ei"41, vestește și rostește, arată ceea ce nu se vede: interiorul unui poem. "Ce limb se-ntemeiază-aici?", "ce duh își are cuibu-aici?", "dar cine se rostește-aici?". Aici nu denumește spațiul identificabil al unei prezențe și nici nu trasează perimetrul nelocuit al
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a manifestării; actul întemeierii nu intră în discurs, nu poate fi cuvântat, ci doar rostit în numele lucrurilor pe care le smulge din magma informului. Dar ceea ce se desprinde și luminează, rostindu-și temeiul, e însăși ființa, zvonul care deja îi vestește lumina: "un zgomot pe care-l face Ființa înainte de a se lăsa prizonieră oricărui limbaj:/ înainte de orice împărăție ca un inocent spațiu interior care încă nu suferă sceptrul", "ca o măruntă exultanță a Spiritului în fața Creațiunii". Lumea posibilului este lumea
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ce-mi acoperă chipul": "un chip ascuns de noapte/ sau un drum/ care începe și se face nevăzut"3. Ascunderea înseamnă acum acoperirea, învăluirea în materialitatea opacă a manifestării mundane. Chipul uman nu numai că refuză distanța în care se vestește divinul, și odată cu ea înălțimea la care e chemat să ajungă; el nu cunoaște decât propriul chip, drept singura măsură a aparenței în care se închipuie în și pentru sine. Închipuirea e retragerea chipului, nu înfățișare ci desfigurare. Ceva ce
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Bucuria nu e starea roditoare, împlinită a făpturii care se odihnește în vederea frumuseții lumii; ea exclude exuberanța, juisarea, plăcerea de a obține. E luciditatea - luminarea -, desfătarea adoratoare a celui aflat încă pe drum, buna vestire a întoarcerii: "cu bucurie mare,/ Vestim întoarcerea", "extaz în nevăzut"68. Orbită, ființa nu este, căci expropriată din câmpul vizibilului suferă bucuria de nespus a golirii, evacuarea care o lasă pustiită, smerită în "umila neființă". Ce se poate vedea, ce se arată pe pragul cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
87. Asceza iluminatoare a vederii deschide rostirea, "vederea cuvântului"88, mărturisirea și invocarea, chemarea fără de care rămânem în nevedere, "căci nu-i nimic, căci nu-i decât/ Iluminare orbitoare", "căci nu mai este decât cel ce arde"89. Cum se vestește întoarcerea, noua făptură a lumii ieșită din sine, revenită și înnoită în strălucirea chipului care o arată de la început? Printr-un limbaj transmutat, iluminat de ceea ce îi e dat să rostească, întrucât "cele noi cer nouă limbă/ Intrăm în zorii
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]