4,489 matches
-
peșterii, controlată în întregime de duh, se face diferențiat. Însinguratul Ferdinand (primul) și vrednicii reprezentanți ai echipajului (ultimii), după o perioadă de răgaz, sunt conduși direct și fără alte peripeții la peșteră. Ei sunt personajele inocente. Celor răi, însă de viță nobilă, Antonio, Alonso și Sebastian (și însoțitorilor lor, inocenți, dar inseparabili de aceștia), Ariel le rezervă, ca să ajungă la destinație, o deplasare în trei etape, cu două opriri, dintre care în prima are loc o conspirație mârșavă împotriva lui Alonso
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
împotriva lui Alonso, ticluită de cuplul Antonio- Sebastian și dejucată de Ariel, și într-a doua niște viziuni stranii sau cutremurătoare, înscenate, firește, tot de Ariel, și care zguduie năprasnic conștiințele culpabile. În sfârșit, drumul celor tot răi, însă de viță joasă, și cu josnice purtări și uneltiri (Stephano, Trinculo, asociați cu singurul băștinaș al insulei, cu Caliban), este și mai lung: se întâlnesc întâi într-un loc al insulei unde se îmbată zdravăn și fac planuri împotriva lui Prospero (o
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de lemn, de tipul celui cunoscut de copiii oamenilor înstăriți din toată lumea***. În 1913 îl găsim student la colegiul Magdalen din Oxford unde rezistă pe toată durata celor opt trimestre ale programei curriculare... luînd parte, ca un perfect gentleman de viță regală, la partide de vînătoare cu ogari și gonaci, împușcînd iepuri și zburătoare, benchetuind și acceptînd bucuros "micile atenții" ale sexului frumos. La învățătură s-a dovedit mediocru, deja o tradiție în Casa de Saxa-Coburg-Gotha, ramura engleză****. În luna iunie
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
care a parcurs lista genealogică a familiei regale din această carte (volumele 1, 2, 3) va fi observat că unele dintre căsătoriile contractate de-a lungul mai multor generații erau morganatice, în sensul că unul dintre parteneri nu era de viță regală, adică era, cum spun englezii, un commoner (ceea ce nu trebuie tradus în română prin "om de rînd"!). Această tendință se va perpetua și se va accentua la generațiile următoare. Căsătoriile dintre Eduard VIII și Bessie Wallis Simpson, chiar dintre
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Salma, Abdullah II al Iordaniei cu Rania, și lista ar mai putea continua. Din parcurgerea listei de mai sus, cititorul va observa că acest termen de commoner acoperă semantic două realități: a) unul din soți este aristocrat, dar nu de viță regală; b) unul dintre soți nu este nici măcar aristocrat. În acest ultim sens, monarhia britanică are o tradiție de căsătorii morganatice veche de șase secole: Caterina de Valois (văduva lui Henric V) și Owen Tudor (bunicul patern al lui Henric
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Săi să devină părtași la aceastădesăvârșire a Tatălui Său: „Rămâneți în Mine și Eu în voi. Dupăcum mlădița nu poate să aducă roadă de la sine dacă nu rămâne înviță, tot așa nici voi dacă nu rămâneți în Mine. Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne în Mine și Eu în El, acela aduce roadămultă, căci fără Mine nu puteți face nimic” (Ioan 15,4-5); „V-amales și v-am rânduit să mergeți și roadă să aduceți, și roada voastrăsă rămână
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
atestat la 1536 sub forma Kompina. Proveniența slavă veche a toponimului Cîmpina (< v. sl. kopina, „mărăciniș“, „loc acoperit de mărăcini“) este foarte cunoscută, fiind dată exemplu în sintezele și în manualele de istorie a limbii romîne (alături de Glîmboca, Dîmbova, Dîmbo vița) de evoluție a vechii nazale slave o nazal la în, îm, ci nu la un, um, ca în alte toponime slave, ceea ce dovedește că slavii au fost puțin numeroși în marea majoritate a teritoriului din nordul Dunării pînă în secolele
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
-copac, cal (< lat. caballus)-mușcoi „catâr“, casă (< lat. casa)-argea „colibă sub pământ“, râpă (< lat. ripa) -mal, cerbice (< lat. cerbicem) -grumaz, cute (< lat. cotem)-gresie, laț (< lat. laceus) -cursă „capcană“, sat (< lat. fossatum) -cătun „sat mic“, viperă (< lat. vipera)-năpârcă, viță (< lat. vitea)- curpen „viță sălbatică“. Elementele lexicale considerate a fi din limba traco-dacă ocupă aproximativ aceeași poziție în vocabularul reprezentativ al limbii române ca elementele din substrat din celelalte limbi romanice. În limba română, avem douăzeci și trei de cuvinte
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
-mușcoi „catâr“, casă (< lat. casa)-argea „colibă sub pământ“, râpă (< lat. ripa) -mal, cerbice (< lat. cerbicem) -grumaz, cute (< lat. cotem)-gresie, laț (< lat. laceus) -cursă „capcană“, sat (< lat. fossatum) -cătun „sat mic“, viperă (< lat. vipera)-năpârcă, viță (< lat. vitea)- curpen „viță sălbatică“. Elementele lexicale considerate a fi din limba traco-dacă ocupă aproximativ aceeași poziție în vocabularul reprezentativ al limbii române ca elementele din substrat din celelalte limbi romanice. În limba română, avem douăzeci și trei de cuvinte de acest tip (abur
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
și trăiesc dobroveneticii), și slavenilor, cu lată stăpânire în toate aceste țări...” (la Costin, p. 278). În compunerea sa în versuri despre primul descălecat, Miron Costin duce în antichitate stăpânirea Ungariei asupra spațiului extracarpatic, spunând despre Traian că: „Elŭ cu vița cestui neamŭ [latin] Țara Rumânească Împlut-au, Ardeaul totŭ și Moldovenească. Podulŭ preste Dunăre-n Țara Rumânească L-au trecutu-și oștile-n Țara Ungurească. Pre acela pod au trecutŭ Moldoavei stremoșii, Bătând război cu dachii...” (p. 326) Ideea că
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pe care Maior construiește istoria limbii române: „Limba poporului romanilor celor de demult vecuiește până astăzi în gura românilor noștri. Căci cu această limbă au venit strămoșii românilor de la Roma în zilele împăratului Traian, care bătând pe Decebal și dezrădăcinând vița dacilor din Dacia, despoind Dacia de locuitorii cei vechi, nemărginită mulțime de romani, din toată împărăția romanilor, adică din toată Italia, au adus în Dacia, ca ei toate orașele și toate satele Daciei să le țină și să le domnească
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
părți, „iar poporului celui premulțitu cu anevoie este a i se schimba limba”, aceasta cu toate că după ce au descălecat romanii în Dacia multe ginți barbare au trecut și au și locuit acolo, precum goții și gepizii, popoare nemțești, hunii și avarii, vițe schitești, întrucât „inima cea boierească a lor, a nu se mesteca în căsătorie cu muieri de soi străin, au împiedicat stricarea limbii romane prin limbi varvare”; și apoi „nici nu și-au bătut românii capul niciodată spre aceea ca să-și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
munți, spune Hasdeu, nu-i putea împiedica pe părinții noștri latini să se ocupe cu viticultura (Slf., p. 168-186), astfel că latina mamă a transmis fiicei sale „din creștetul carpatin occidental ce desparte Oltenia de Temeșiana” cuvinte ca vie, vin, viță, auă, poamă, strugur, ultimul fiind „grec venit prin Roma”, în timp ce „dacii au avut pe gordin, varietate de struguri albi și dulci”, cuvânt care ar fi trecut la sud de Dunăre unde slavii au format din el grozden, și pe ravac
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
limbi neolatine, probabil a celei italiene; liurcă (vin rău și stricat) „este singura vorbă de proveniență germană”, slava liturgică l-a dat pe teasc; poloboc este rusesc, podgorie „s-a furișat în limba română prin hrisoave”. Vie „plantație de viță-de-vie”, viță „curpen, vrej, rădăcină”, precum și vin ca produs al viței-de vie au în sensurile lor particulare ideea comună de existență vie, sugerând mișcarea, creșterea, curgerea, desfășurarea și implicând umiditatea, frăgezimea, tinerețea. Constituite ca românești, formele vie „plantație”, viu, vită, viță se
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
viță-de-vie”, viță „curpen, vrej, rădăcină”, precum și vin ca produs al viței-de vie au în sensurile lor particulare ideea comună de existență vie, sugerând mișcarea, creșterea, curgerea, desfășurarea și implicând umiditatea, frăgezimea, tinerețea. Constituite ca românești, formele vie „plantație”, viu, vită, viță se înscriu în peisajul larg al evoluției limbajului. Primul lucru ce se cere a fi remarcat este sensul de existență lungă, de durată, prezent în lat. vivus „viu”, vgr. bios, sl. živ „viu”, bâvatĭ „a exista”, vprus. giwa „trăiește”, vind
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
villum, care denumea vinul făcut din apă turnată peste strugurii striviți din care s-a scurs nepresat lichidul, de rom. molan „vin”, de pracrit. velli, vella „plantă agățătoare”, lit. vieloti „a se răsuci, a se încâlci”, de rom. pleată, față de viță, șuviță, de alb. rruvan „vie”, germ. Rebe, „viță de vie, butuc de vie, lăstar”, fr. grappe „strugure”, de rom. lăstar, vlăstar, vrej, loază, alb. vresht „vie, podgorie”. Este de menționat și faptul că apa curgătoare este apă vie sau vioară
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
peste strugurii striviți din care s-a scurs nepresat lichidul, de rom. molan „vin”, de pracrit. velli, vella „plantă agățătoare”, lit. vieloti „a se răsuci, a se încâlci”, de rom. pleată, față de viță, șuviță, de alb. rruvan „vie”, germ. Rebe, „viță de vie, butuc de vie, lăstar”, fr. grappe „strugure”, de rom. lăstar, vlăstar, vrej, loază, alb. vresht „vie, podgorie”. Este de menționat și faptul că apa curgătoare este apă vie sau vioară, forme fără consoana lichidă, ca bios, vivus, živ
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
latina cât și traca au venit în contact ca limbi vii și au dat naștere unei limbi vii care este româna, apare necesitatea de a lărgi sfera analizei. Mai întâi este de remarcat sfera semantică largă a lat. uva: „fructul viței de vie, strugure; vin; vie; ciorchine ca inflorescență și rod la plante de tot felul, ciorchine de legume, de icre, de roi de albine; omușor etc.”; cuvântul apare printre altele și în sintagma uva silvestris, sinonim al formei labrusca „viță
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
viței de vie, strugure; vin; vie; ciorchine ca inflorescență și rod la plante de tot felul, ciorchine de legume, de icre, de roi de albine; omușor etc.”; cuvântul apare printre altele și în sintagma uva silvestris, sinonim al formei labrusca „viță de vie sălbatică”, rom. lauruscă. Observăm apoi că segmentele lab-, lausunt alte forme pentru rădăcina uv-/au-, pe care în diverse variante o întâlnim la denumirile apei, umidității, curgerii, creșterii etc. Poamă „fructul comestibil al pomilor și plantelor fructifere” a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în cel romanic și i.-e. Recunoaștem rădăcina în rom. rug, st/ruj/an, luj/er, în lat. arrogo < ad rogo „a lega împreună, a asocia”, struo „a reuni, a asambla, a ordona”, fr. raisin „strugure”, vgr. rax, ragos „fructul viței de vie”, rachis „ax, arac”, alb. shtruar „așezat, aranjat”, shtrëngoj „a strânge, a îngrămădi, a fixa”, germ. Strunk „tulpină, cotor”, sl. struk „păstaie”. Gordin, soi de viță de vie, era considerat de Hasdeu dacic, trecut și la slavii de sud
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a reuni, a asambla, a ordona”, fr. raisin „strugure”, vgr. rax, ragos „fructul viței de vie”, rachis „ax, arac”, alb. shtruar „așezat, aranjat”, shtrëngoj „a strânge, a îngrămădi, a fixa”, germ. Strunk „tulpină, cotor”, sl. struk „păstaie”. Gordin, soi de viță de vie, era considerat de Hasdeu dacic, trecut și la slavii de sud, întrucât nu găsea la albanezi o formă pe care să o ia de bază, iar pe slavi îi considera veniți la sud de Dunăre mult mai târziu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
să dovedesc că naționalitatea noastră s-a format din câteva elemente, din care nici unul n-a fost predominator. Voi să dovedesc că firea acestor elemente și chipul contopirii lor în unul singur ce au făcut ca noi să fim o viță neatârnată, o compoziție chimică, fie-mi iertat cuvântul, ale cărei însușiri de acum sunt de istov deosebite de însușirile fiecărei părți constitutive, din cele ce au fost dintru-nceput introduse în ea”. Prin fundamentarea limbii române pe cumularea „câtorva elemente
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
veneti, 67 Veneția, 67 Veza, 57 Viacu, 57 viață, 129 Vica, 57 Vicovu, 57 vie, 128 Viena, 67 vin, 128 vioară, 129 Visca, 57 Visla, 74 Visuia,57 Vișani, 57 Vișeu, 57 Vișina, 57 Vișinari, 57 Vișoi, 57 vită, 128 viță, 128 viu, 128 Vlad, 137 Vlada, 57 Vladimir, 137 vladnic, 53 vlagă, 129 vlah, 45 vlădică, 137 Vlăsia, 57 vlăstar, 48 Vltava, 54 voce, 98 vodă, 53 voievod, 138 vorbă, 98 a (se) veseli, 57 vraf, 69 vrană, 136 Vrancea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
comunice ceva, că s-a întâmplat ceva și se duce după pisicuță. Ea direct la fereastră și tot explica într-una către stăpână arătându-i către geam. Când, la fereastra balconului ce să vezi, un ditamai motanul se suise pe vița de vie și se uita la ele în casă. Pisa era încordată, gata să-l ia la bătaie, în același timp se repezea și la Prințesă să o alunge într-o altă cameră sub pat (ca să o apere), dar Prințesa
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
din Ciocoii vechi și noi ai lui Nicolae Filimon, roman din care reproducem pasajele ce urmează: „Hoții ieșiră din pădure, junghiară într-o clipă toți mieii, le scoaseră pântecele și, răscolind cu niște pari un jăratec compus din curpeni de viță sălbatică, în care inchiziția ar fi putut să arză o sută de eretici, îngropară într-însul pe toți mieii. [...] Dinu, neînțelegând nimic din acest mod de a face friptură, privea cu uimire. [...] Pe când ceata tâlharilor se ocupa cu pregătirea acestui
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]