3,591 matches
-
Bonnie Mihali ... Citește mai mult Ploaia se așterne-n suflet ca o mantie incoloră,Picuri străvezii dansează în armonioasa horă.Totu-n juru-mi strălucește ca o minunată rouă,Parcă este sărbătoare și ni se deschide nouăO ușiță în natura ce vibrează, fermecată,Luminându-ne în suflet și în mintea delicată.Frunze galbene și roșii lasă toamna pe alee,Iar în mintea mea tot crește, colorată, o ideeCare-n inimă-nflorește, înălțându-se spre soareși dorind ca să apară-n poezii nemuritoare.Totu
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
-n ploaia cea deasă-al meu umblet, Când eu mă cufund în a toamnei poveste. Scheletice umbre mă prind în capcane, Să-mi sfâșie suflet și inima trează; Se-ntind către mine precum niște-arcane, Când versuri lugubre în minte-mi vibrează. Citește mai mult Când toamna se zbate în lanțuri de-aramă,Pădurile toate se simt pustiite;Își poartă, umile, gălbuia maramă, Pe umărul nopții plângând, despletite.Își leapădă straiele arse în toamnăși goale rămân sub a vântului strună;Privesc, cu
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
-n ploaia cea deasă-al meu umblet, Când eu mă cufund în a toamnei poveste.Scheletice umbre mă prind în capcane,Să-mi sfâșie suflet și inima trează;Se-ntind către mine precum niște-arcane,Când versuri lugubre în minte-mi vibrează.... XVII. TOAMNĂ DESPLETITĂ, de Curelciuc Bombonica , publicat în Ediția nr. 1738 din 04 octombrie 2015. În grabă, despletită, vine toamna Cu-alaiul ruginiu, înflăcărat, Privește-nspre păduri și înspre mine, Că sufletu-i pustiu, îndurerat. Azi asfințitul mă sfâșie-ntruna Ca
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
valuri, să zbor cu pescărușii, amanții tăi de veacuri, să-mi lepăd necredința, o scoică, jos, pe maluri? Ori ți-am cântat vreodată un cântec de sirenă, amăgitoare nadă, ascunsă sub corăbii, să mă-ndrăgești când pașii pe țărmul tău vibrează ori când rechinii saltă și-ascut macabre săbii? M-am aruncat în unda-ți, mai caldă ori mai rece, să mă-ntâlnesc cu Zeul care îți este tată, tridentul lui să-mi fie o pavăză umilă, cu-ncredere să umblu
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
strigătul lui se auzea acum din altă direcție, tocmai, hăăt...din depărtări. Nu le-a rămas decât să se lase cuprinși de această magie, să lase fermecatele silabe să li se scurgă-n suflet și apoi...să le asculte cum vibrează acolo, așa cum simțeau acum, privind cerul cu ochii închiși... Poate din acest motiv o simpatică domnișoară a exclamat exaltată: -Ce frumos cântă cucul în mine! Regret că nu-l văd...De multe ori l-am simțit, dar nu l-am
CU-CU! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379755_a_381084]
-
aproape. Ceață deasă pe ochi s-a lăsat. Orizontul îmi arde sub pleoape când cu sufletul iar îl străbat. Mai departe, mereu mai departe, părăsind un prezent anodin ale cărui ferestre sunt sparte de luceferi ce cad din preaplin. Viitorul vibrează în strune către inima mea un nou cânt, care-n șoapte de dragoste-mi spune că-s acum un alt cer și-alt pământ. Vin din contrarii Vin din contrarii pentru-a mă cerne în noi atracții și să resping
MAI DEPARTE VIN DIN CONTRARII de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374664_a_375993]
-
încrâncenat din tină / De-am fost lovit de Marele Divan // Am înfruntat și bezna, și teroarea / Speranțe am avut numai în Eu / Am refuzat uitarea și iertarea / Ordin de front proscrisului ateu // Singurătatea mi-a rămas pustie / Când uneori tăcerile vibrau / Vedeam în neguri viața cum învie / Și trâmbițele morții cum mureau // Eu urmăream comete călătoare / Și-n universuri stele scânteiau / Din haos se născuse un alt soare / Când fără margini jubilau” (Neamului străbun). Fior și reverb simți când vorbești despre
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374678_a_376007]
-
nu avea astâmpăr. - Bobby, Bobbyyyyy! striga bătrânul în zadar. - Ham, ham, ham!!! ... - Ai chef de joacă! Aaa, dar parcă esti mai agitat azi. Ori... te-ncearcă bucuria și pe tine? Hahahaha! Bucuria în pieptul lui Stump era nemăsurată, inima îi vibra și cănta, cum nu o mai făcuse niciodată. Era mai iubitor ca niciodată cu dragele sale căprițe, le lua în brațe și le măngăia, le șoptea vorbe calde de iubire. Animalele simțeau și ele toată această revărsare de dragoste plină
COLIBA DIN MUNŢI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374771_a_376100]
-
1617 din 05 iunie 2015. CÂMPIA... Căldura a-nghițit orice urmă de zgomot Și greierele stă la umbră de troscot... Lăcuste verzi mai saltă prin mohoru-nalt Și... nu mi-e dor de al metropolei asfalt... În zbor de-albine... blând aerul vibrează... Cu galben spicul tabloul colorează... A adormit în soare câmpia-ntinsă Și, c-aș dori un loc urban, nu sunt convinsă... Străjuiesc pe drumul lung... mii de-albăstrele... Din depărtări...aud ca-n vis... doar turturele... Un stol de vrăbiuțe
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
urcă-ncet o buburuză... Citește mai mult CÂMPIA...Căldura a-nghițit orice urmă de zgomotși greierele stă la umbră de troscot...Lăcuste verzi mai saltă prin mohoru-naltși... nu mi-e dor de al metropolei asfalt...În zbor de-albine... blând aerul vibrează...Cu galben spicul tabloul colorează...A adormit în soare câmpia-ntinsăși, c-aș dori un loc urban, nu sunt convinsă...Străjuiesc pe drumul lung... mii de-albăstrele...Din depărtări...aud ca-n vis... doar turturele...Un stol de vrăbiuțe zboară lin
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
pe cât de dezmățată, pe atât de scumpă. Ovidiu a continuat să sune în fiecare seară, preocupat de mine, atent, politicos, suav și senzual, așa încât, peste câteva zile, mi-am dat seama că mă îndrăgostisem lulea. Acest bărbat mă făcea să vibrez, mă înalța ca într-un spectacol de levitație, mă urca pe un Everest al gândurilor mistuitoare, trezindu-mă stăpânită de dorință pe jarul pasiunii care îți dă aripi și strălucire în privire. Cum să te saturi de iubire?! (va urma
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 1 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371670_a_372999]
-
precedentă, la tabăra noastră. Mi se părea firesc să se întâmple așa. Oare pentru a mă justifica eu în fața propriei persoane? Nu cred. Întotdeauna am avut convingerea că omul lipsit de emoții, mai ales în împrejurări care fac sufletul să vibreze, trece pe lângă tot ceea ce este frumos, înălțător, fie că este vorba de sentimente ori de gesturi, acțiuni, sau manifestări entuziaste, fără să le simtă, fără să pătrundă esența acestora și rolul lor în viața oamenilor. Trece rece și indiferent, inconștient
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371676_a_373005]
-
împietrit ...statuie de ghips, Când o zbatere în nemișcare se scurge Prin palme ,prin brațe întinse spre vis. Spre visul ce-n speranțe se-aduna Și-n spume ondulate se revarsă , În avalanșe curg tăcerile când răsună Pe pânză albă vibrând culoarea arsă. Mi-e sufletul o explozie de culoare Ce picura-n vântul degerat de timp , Când sunetele îngâna cu fiecare murmur Șoaptele, ce-mi tremura asteptarea-n gând . gabrielaenerusu ... Citește mai mult Ca o pânză albaMa simt că o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
în râuri de sangeSi chipul împietrit ...statuie de ghips,Când o zbatere în nemișcare se scurgePrin palme ,prin brațe întinse spre vis.Spre visul ce-n speranțe se-adunaSi-n spume ondulate se revarsă ,În avalanșe curg tăcerile când rasunaPe pânză albă vibrând culoarea arsa.Mi-e sufletul o explozie de culoareCe picura-n vântul degerat de timp , Cănd sunetele îngâna cu fiecare murmurSoaptele, ce-mi tremura asteptarea-n gând .gabrielaenerusu... XXII. MĂ RIDIC DIN VISE, de Gabriela Rusu, publicat în Ediția nr.
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
Mi-ai cântat a câta oară, șoptindu-ți dorința și vrăjiți de întâmplare am plonjat în mare. Tu înoți, cauți izvoare, dulcea alinare... îți răspund, eu sunt ecoul simțurilor tale. Auzim cum geme marea în ghiocul plin de vrajă și vibrează coarda vieții, sub a lunii rază. Am uitat de existență, ... Citește mai mult Mi-am dorit să fiu cu tine,să te lași purtat de val,și să-mi dăruiești iubireace mult ne-o doream.A fost soarta, locul, ceasul
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
am trezit în Paradis.Mi-ai cântat a câta oară,șoptindu-ți dorințași vrăjiți de întâmplaream plonjat în mare.Tu înoți, cauți izvoare,dulcea alinare...îți răspund,eu sunt ecoul simțurilor tale.Auzim cum geme mareaîn ghiocul plin de vrajăși vibrează coarda vieții,sub a lunii rază.Am uitat de existență,... II. PĂMÂNTUL, de Cârdei Mariana , publicat în Ediția nr. 1939 din 22 aprilie 2016. (22 aprilie - Ziua Pâmântului) Planeta albastră-i pământul, înconjurat de ape și chiar scăldat de ele
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
grațioase. La început, a zburat din floare în floare, de la petunii la zorele, de la ele... la florile domnești, iar de aici... la crăițe. Zborul lui unduios semăna cu un tainic dans al iubirii, un ritual al dragostei. Era vesel și vibra de iubire la fiecare sărutare. Într-un târziu, amețit, s-a oprit pe floarea unei crăițe cărămizii. Oricât de atentă i-am urmărit dansul, n-am reușit să-i descifrez misteriosul mesaj. Dar crăița s-a înclinat delicat sub îmbrățișarea
CRAIUL ÎNDRĂGOSTIT de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/375744_a_377073]
-
nu vom observa că... „ceva” se petrece. Rămâne doar magia nopții de vară și foșnetele nedeslușite ale întunericului care ne împresoară, ne învăluie și ne afundă în mister, o țesătură magică, fosforescentă , făcută din praf de stele, în care aerul vibrează la cântecul a mii de greieri. În nopțile cu lună plină, nopți pline de taine și mister, se deschide o poartă , în lumina splendidă a lunii, o poartă spre altă realitate, mereu prezentă dar rareori conștientizată de om. O întreagă
LIMBAJUL NATURII… PRIN OCHII COPILULUI DE ALTĂDATĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1744 din 10 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375735_a_377064]
-
roții Pe drum de lut parc-ar vrea ca să spargă Liniștea nopții. Dar iată că ploaia începe să cadă Izbind cu putere pământul. Codrul se zbate, șuieră vântul, Lovind cu furie, lan și livadă, Ferească sfântul! De frică întreaga natură vibrează, Plâng sălcii aplecate spre râu, Se-înghesuie frunze, spice de grâu Pe ramuri, în holde, toate dansează În ritmuri de brâu. Se joacă cu luna pe cer greu, de cleștar Doi nori întunecați, de sezon, Stelele fug, iute, spre Orion
FURTUNA UNEI NOPŢI DE VARĂ (ANCESTRAL) de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379183_a_380512]
-
a zâmbit - mi se pare - trecând printre noi / înconjurat de iluziile mele pierdute/ de iluziile tale nepăsătoare” . ( ce am fost) Dar cât de frumos, de tandru își roagă iubita să-și aducă „aminte începutul”, fluxul de sensibilitate făcând sufletul să vibreze, să răscolescă întreaga ființă. „Vezi, umbra imi este jumătate,/ revino să visam aceleași ploi,/ să ardem tot ce e singurătate/ și să topim ghețarul dintre noi./ vino să scriem pe nisipuri albe/ iubirile poemului boem, / să răsucim clepsidra cu silabe
RECENZIE ( NOTE DE LECTOR). VOLUMUL DE POEZIE CLEPSIDRA CU SILABE , AUTOR GEORGI CRISTU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1741 din 07 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379244_a_380573]
-
ca o nouă speranță. ”Mi-e dor de cântec și de viață/ Și de parfumul din grădini! / Se-mbată codrul în verdeață / Când visele prind rădăcini. ( Mi-e dor de viață). Naturalețea poeziei este născută dintr-o trăire curată, sufletul vibrând la magia radiantă din jur, devenind biruitor peste efemerul lucrurilor. ” Curajul lucid de a îndura teama existențială chezășuiește posibilitatea misterioasă de a dobândi experiența ființei. Căci nu departe de teama existențială, în calitatea ei de spaimă în fața abisului, locuiește sfiala
RECENZIE. CĂLĂTOR PRIN ANOTIMPURI”, AUTOR TITI NECHITA. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379236_a_380565]
-
univers poetic. Un vers memorabil se întipărește pe retină și în suflet, în așa fel încât... cu greu îl mai poți uita. Asta își dorește orice poet. Să-și depășeasă condiția de ”anonimat”, vestind lumii că există, că sufletul lui vibrează, în aerul curat al dimineților de primăvară. Sensibil, asemenea unui seismograf, sufletul poetului nu poate rămâne nepăsător în fața implacabilei treceri, în fața acestei rotații a anotimpurilor, fiecare anotimp inducând o anumită stare, uneori copleșitoare, sumbră, alteori radioasă și bântuită” de cele
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
Freezie de primăvară” este un adevărat tablou pictural, dar unde totul pare atât de viu, viața freamătă, se aude parcă și seva cum urcă în copaci, cum plesnesc mugurii, cum roiesc albinele ”și cum cântă cucu-n luncă”... Lirismul poetului vibrează în această atmosferă de basm, de caldă lumină, îngemănându-se cu gingășia și frumusețea din jur. Și pe iarba ce-abia iese / din pământul dezghețat / să mă-ntind, să privesc cerul,/ și sa-dmir pe el cum zboară / cârduri de cocori
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
de prea multă iubire / Iisus trece ca un zâmbet de copil”. Sau: ”Se-nviscolesc iar florile-n salcâmi / și le cresc aripi /pentru rugăciune / Ei vor cânta în noapte / ca-ntr-un schit” Poetul se lasă pradă reveriei și sufletu-i vibrează în fața acestor splendori ale naturii. Metafora, provocatoare, deschide drumul spre multitudinea semnificațiilor, învăluită de sacralitatea clipei trăite.( Ioniță Lucian / Salcâmi în extaz). Totuși, trebuie să amintim și de mărturisirea pe care ne-o face, și anume :”sunt singurul care face
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
dorința de a fi mai uman, măi receptiv la suferințele altora, fibrele ființei mele au fost atinse, întreaga mea ființă sensibilizata de acea istorie din film atât de simplă și totuși atât de imensă prin ceea ce ne învață. Ființă umană vibrează în fața unor astfel de ecranizări. Sau câte lucruri minunate nu s-ar putea spune despre filmul ,,Feliz Navidad" făcut după o întâmplare reală din timpul primului război mondial în care ni se prezintă cum soldați din diferite armate au început
ORIZONTURI GRANDIOASE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369156_a_370485]