2,162 matches
-
locul fostului sat aflându-se astăzi Cartierul Dristor. La început, Episcopul Ferreri era și administrator al satului, pentru că locuia printre catolicii de aici. Înainte de moartea sa survenită în noiembrie 1813, din cauza ciumei (ciuma lui Caragea) a numit pe Fortunato Ercolani Vicar general și administrator pentru Muntenia. "„Monseniorul Raymund Netzhammer, cu un minimum de detalii conjuncturale, fixează întemeierea satului Cioplea în anul 1812. La rândul său, pr. Iosif Gabor, după cum arată circumstanțele venirii bulgarilor catolici pe Moșia Dudești, respectiv războiului ruso-turc și
Biserica Romano-Catolică din Cioplea () [Corola-website/Science/314751_a_316080]
-
Seminarul Pontifical Lombard și a frecventat Universitatea Pontificală Gregoriană, unde a obținut licența în Drept Canonic. Din octombrie 1960 și tot anul 1961, a fost docent la Seminarul din Brescia și, în același timp, a exercitat și ministerul pastoral, ca vicar cooperator, în parohia Sfântul Benedict, la periferia Bresciei. Chemat în slujba Sfântului Scaun, la 1 iulie 1963 ca atașat la nunțiatura apostolică din Panama, a frecventat cursurile Academiei Diplomatice Pontificale. Începând cu 1967 a fost transferat la reprezentanța pontificală din
Giovanni Battista Re () [Corola-website/Science/314767_a_316096]
-
tuns în monahism la data de 18 martie 1971 cu numele de Onufrie (în memoria Cuviosului Onufrie Egipteanul, prăznuit în fiecare an la 12/25 iunie). Este hirotonit ca ierodiacon la 20 iunie 1971 de către arhiepiscopul Filaret Vakromeev de Dmitrov, vicar al Eparhiei Moscovei și rector al Seminarului și Academiei Teologice din Moscova (actualmente mitropolit de Minsk și Slutsk) și ca ieromonah la 29 mai 1972 de către arhiepiscopul Serghie Golubțov (†1982), care s-a retras apoi la Lavra Troița Serghieva. Ieromonahul
Onufrie Berezovski () [Corola-website/Science/313636_a_314965]
-
RSS Ucraineană) este un cleric ortodox din Ucraina, care îndeplinește în prezent funcția de Episcop de Kirovohrad și Novomîrhorod (fiind aflat sub oblăduirea canonică a Patriarhiei Moscovei și a întregii Rusii). Printre alte demnități deținute se numără și cea de Vicar al Mitropoliei Cernăuților și Bucovinei, cu titlul de Episcop de Cozmeni (1992-1993). s-a născut la data de 21 mai 1952, în orașul Kirovohrad din RSS Ucraineană. A primit la neștere numele + patronimicul de Pavlo Mihailovici Romanovski. A învățat la
Pantelimon Romanovski () [Corola-website/Science/313658_a_314987]
-
Autonomă a Ucrainei. După ce s-a pocăit de fapta sa, a reintrat în cadrul Bisericii Ortodoxe Ucrainene - Patriarhia Moscovei. La data de 2 iulie 1992, ieromonahul Pantelimon Romanovski a fost numit de către Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene în funcția de Vicar al Eparhiei de Cernăuți și Bucovina, cu titlul de Episcop de Kițman (în ). A fost hirotonit întru arhiereu la 25 iulie 1992. A îndeplinit apoi mai multe funcții de episcop vicar în diferite eparhii din Ucraina și anume: episcop de
Pantelimon Romanovski () [Corola-website/Science/313658_a_314987]
-
Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene în funcția de Vicar al Eparhiei de Cernăuți și Bucovina, cu titlul de Episcop de Kițman (în ). A fost hirotonit întru arhiereu la 25 iulie 1992. A îndeplinit apoi mai multe funcții de episcop vicar în diferite eparhii din Ucraina și anume: episcop de Konotop și Hluhiv, Vicar al Eparhiei de Sumi (din 1993), episcop de Vilniansk, Vicar al Eparhiei de Zaporojie (la sfârșitul anului 1993), episcop de Brusilov, Vicar al Eparhiei de Ovruci (din
Pantelimon Romanovski () [Corola-website/Science/313658_a_314987]
-
Cernăuți și Bucovina, cu titlul de Episcop de Kițman (în ). A fost hirotonit întru arhiereu la 25 iulie 1992. A îndeplinit apoi mai multe funcții de episcop vicar în diferite eparhii din Ucraina și anume: episcop de Konotop și Hluhiv, Vicar al Eparhiei de Sumi (din 1993), episcop de Vilniansk, Vicar al Eparhiei de Zaporojie (la sfârșitul anului 1993), episcop de Brusilov, Vicar al Eparhiei de Ovruci (din 1995) și episcop de Svitlovodsk, Vicar al Eparhiei de Kirovohrad (iulie - noiembrie 1998
Pantelimon Romanovski () [Corola-website/Science/313658_a_314987]
-
A fost hirotonit întru arhiereu la 25 iulie 1992. A îndeplinit apoi mai multe funcții de episcop vicar în diferite eparhii din Ucraina și anume: episcop de Konotop și Hluhiv, Vicar al Eparhiei de Sumi (din 1993), episcop de Vilniansk, Vicar al Eparhiei de Zaporojie (la sfârșitul anului 1993), episcop de Brusilov, Vicar al Eparhiei de Ovruci (din 1995) și episcop de Svitlovodsk, Vicar al Eparhiei de Kirovohrad (iulie - noiembrie 1998). Între anii 1994-1999 a studiat la Academia Teologică din Kiev
Pantelimon Romanovski () [Corola-website/Science/313658_a_314987]
-
mai multe funcții de episcop vicar în diferite eparhii din Ucraina și anume: episcop de Konotop și Hluhiv, Vicar al Eparhiei de Sumi (din 1993), episcop de Vilniansk, Vicar al Eparhiei de Zaporojie (la sfârșitul anului 1993), episcop de Brusilov, Vicar al Eparhiei de Ovruci (din 1995) și episcop de Svitlovodsk, Vicar al Eparhiei de Kirovohrad (iulie - noiembrie 1998). Între anii 1994-1999 a studiat la Academia Teologică din Kiev, susținându-și lucrarea de diplomă cu titlul "“Ecumenismul la începutul secolului al
Pantelimon Romanovski () [Corola-website/Science/313658_a_314987]
-
și anume: episcop de Konotop și Hluhiv, Vicar al Eparhiei de Sumi (din 1993), episcop de Vilniansk, Vicar al Eparhiei de Zaporojie (la sfârșitul anului 1993), episcop de Brusilov, Vicar al Eparhiei de Ovruci (din 1995) și episcop de Svitlovodsk, Vicar al Eparhiei de Kirovohrad (iulie - noiembrie 1998). Între anii 1994-1999 a studiat la Academia Teologică din Kiev, susținându-și lucrarea de diplomă cu titlul "“Ecumenismul la începutul secolului al ХХI-lea”". Lucrările sale au fost publicate în mai multe reviste
Pantelimon Romanovski () [Corola-website/Science/313658_a_314987]
-
fiind tuns în monahism în anul 1858. La 9 martie 1858 este hirotonit diacon pe seama Catedralei mitropolitane din București. În 1869 este hirotonit preot, iar în 1870 devine mare eclesiarh al Catedralei mitropolitane. La 23 februarie 1875 este hirotonit arhiereu - vicar pentru Episcopia Argeșului, primind titulatura "Piteșteanul". Un an mai târziu, la 14 martie 1876 a fost ales episcop eparhiot pentru aceeași eparhie. În data de 18 mai 1893 a fost ales mitropolit primat al Țării Românești, urmând în scaun mitropolitului
Ghenadie Petrescu () [Corola-website/Science/313662_a_314991]
-
din Iași (1907-1985) și de ucenica sa, Iulia Handragel din Mălini, iar după moartea profesorului a fost continuată de ucenică și de presbitera Elena. Biserica a fost sfințită la data de 11 septembrie 1988 de către P.S. episcopi Pimen Suceveanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, Eftimie Luca, Episcop al Romanului și Hușilor, și Arhimandritul Mitrofor Teofil Pandele din Galați, înconjurați de protoiereul locului Vasile Hrestic și de un sobor de peste 40 de preoți, diaconi și mulțime mare de popor. Biserica are hramul
Mănăstirea Slătioara (stil nou) () [Corola-website/Science/313664_a_314993]
-
fie gratuit pentru fii foștilor grăniceri, elevii străini trebuind să plătească o taxă anuală de 2 florini. În vederea punerii în practică, reprezentanța comunală a solicitat guvernului de la Cluj suma de 600 de florini, cerere care a fost susținută și de vicarul Făgărașului, Ioan Antonelli, cât și de Conchistorul metropolitan din Blaj. La 18 octombrie 1868 guvernul solicită în această problemă părerea Comitetului administrativ al Fondului școlastic din Sibiu care răspunde că nu se poate pronunța până nu va cunoaște și punctul
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
Doctrinei Creștine și patru educatoare. De parohie se ocupă doi preoți, pentru activitățile liturgice, vizite la bătrâni (în primă vineri din luna), activități cultural-recreative, cateheza cu tinerii, prima sfântă împărtășanie, etc. Actualul paroh este părintele Ionel Pojum, ajutat de un vicar părintele Măricel Gheorghiță Bulai. Calea Sfintei Cruci este formată din 14 (paisprezece) imagini sau stațiuni. Dispuse în lateral pe pereții bisericilor catolice din toată lumea, aceste imagini amintesc de suferințele suportate de Cristos, până la moartea Să pe lemnul Crucii. În timpul Postului
Biserica Sfânta Cruce din București () [Corola-website/Science/314090_a_315419]
-
preot și mai apoi ca protopop la Diosig, apoi protopop la Oradea, de unde a fost propus de preoți ca episcop. În vara anului 1748, papa Benedict al XIV-lea l-a numit pe „Episcop titular de Tegea și auxiliar și vicar al episcopului latin Paul Forgach”, pentru parohiile unite. În 1756 episcopul Meletie a cerut împărătesei Maria Teresa, prin intermediul Consiliului Locotenenței înființarea de „școli populare” la Oradea, Beiuș și Vașcău. Împărăteasa a răspuns pozitiv la această cerere așa cum se poate vedea
Meletie Covaci () [Corola-website/Science/314135_a_315464]
-
și înclină spre o dublă identificare a lui Antihrist: Papalitatea și Islamul. Contrastul dintre Christos și Antihristul Papal, așa cum era văzut de protestanți, se reflectă în cele două tablouri clasice ale lui Lucas Cranach (secolul al XVI-lea): „Christos.... și vicarul Său”. Nu era dificil de observat că, chiar titlul papal preferat, "Vicarivs Christi" (Vicarul lui Christos) și varianta sa extinsă "Vicarivs Filii Dei" (Vicarul Fiului lui Dumnezeu) erau, practic, traduceri libere în latină ale cuvântului grecesc "αντίΧριστός" ("Antichristos" adică Vice-Christos
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]
-
Christos și Antihristul Papal, așa cum era văzut de protestanți, se reflectă în cele două tablouri clasice ale lui Lucas Cranach (secolul al XVI-lea): „Christos.... și vicarul Său”. Nu era dificil de observat că, chiar titlul papal preferat, "Vicarivs Christi" (Vicarul lui Christos) și varianta sa extinsă "Vicarivs Filii Dei" (Vicarul Fiului lui Dumnezeu) erau, practic, traduceri libere în latină ale cuvântului grecesc "αντίΧριστός" ("Antichristos" adică Vice-Christos). A doua variantă a titlului, "Vicarivs Filii Dei", folosit în „Donația Constantiniană”, un fals
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]
-
reflectă în cele două tablouri clasice ale lui Lucas Cranach (secolul al XVI-lea): „Christos.... și vicarul Său”. Nu era dificil de observat că, chiar titlul papal preferat, "Vicarivs Christi" (Vicarul lui Christos) și varianta sa extinsă "Vicarivs Filii Dei" (Vicarul Fiului lui Dumnezeu) erau, practic, traduceri libere în latină ale cuvântului grecesc "αντίΧριστός" ("Antichristos" adică Vice-Christos). A doua variantă a titlului, "Vicarivs Filii Dei", folosit în „Donația Constantiniană”, un fals istoric de proporții, de care Vaticanul s-a servit timp
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]
-
Termină cu bine studiile, studii ce sunt făcut în perioada celui de-al doilea război mondial. După absolvire, preda un an latină la Liceul Dragoș Vodă, după care se căsătorește și se hirotonește pe sema comunei Borsa, Maramureș. Preot greco-catolic, vicar al Maramureșului. Arestat la 24 ianuarie 1949,pentru refuzul de a trece la ortodoxism. Torturat în timpul anchetei la Securitate. Condamnat la 8 ani temnița grea. Eliberat în 1956. Rearestat în 1960. Condamnat,din nou, la 8 ani închisoare, pentru același
Vasile Hotico () [Corola-website/Science/313349_a_314678]
-
client=google-coop-np A avut 6 copii, 3 băieți și 3 fete. Soția lui a murit în 1967, rămânând văduv. A desfășurat o activitate bogată în perioada de dinainte de revoluție, fiind urmărit de securitate. După 1990 devine protopop al Sighetului și vicar foraneu al Maramureșului istoric. Participa și la reactivarea parohiilor românești de pește Tisa, din actuala Ucraina. Moare la 5 ianuarie 1995. Unul din fiii săi este Pr. Hotico Vasile, protopop de Iza-Viseu și paroh la Dragomirești.
Vasile Hotico () [Corola-website/Science/313349_a_314678]
-
fost clară. Papa a fost un conducator suveran de un tărâm separat în Italia centrală, și Statele Papale au fost doar o parte a Imperiului franc pe care papii au avut un control administrativ? Sau au fost împerații Sfântul imperiu vicarii a Papei? Evenimentele din secolul al IX au amânat conflictul: Sfântul Imperiu Roman a fost împărțit între nepoții lui Carol cel Mare. Puterea imperială în Italia a dispărut și prestigiul papalității a scăzut. Aceasta a condus la o creștere în
Statele Papale () [Corola-website/Science/320401_a_321730]
-
scurt timp ca paroh romano-catolic la Biserica Sfinții Apostoli Petru și Paul din Răducăneni, în actualul județ Iași. În anul 1958 a trecut la Biserica Ortodoxă Română, unde a funcționat mai întâi ca inspector patriarhal, apoi, din 1962 ca episcop vicar patriarhal. În anul 1973 a fost episcop al Episcopiei Ortodoxă Română a Aradului, pe care a păstorit-o între anii 1973-1984. Trecerea sa la BOR a fost folosită de autorități ca mijloc de presiune asupra altor preoți greco-catolici, să-i
Visarion Aștileanu () [Corola-website/Science/317945_a_319274]
-
mai mare ajutor partea preotului A. Baban/. Actul sfințirii bisericii parohiale a avut loc în luna mai 1965 făcut de P.S.Episcop Valerian Zaharia al Oradiei, înconjurat de un sobor de preoți dintre care menționam: I.P.C.Arhim.Dr.Paul Augustin Vicar eparhial, P.C.Par.Ursu Ioan protopop Negrești,P.C.Par.Emilian Păscu secretarul protopopiatului și paroh în Vama, P.C.Par. Coroian Vasile paroh în Racșa,P.C.Parinte Nastase Preicle paroh în Tur și preotul local Cornic Dionisie,precum și diaconii veniți în
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Prilog () [Corola-website/Science/322889_a_324218]
-
îmbrăcarea celor goi, adăpostirea celor fără casă, vizitarea celor închiși sau bolnavi, și inscripția spune: „Acest vitraliu este sfințit în aminterea lui Mary Anning din această parohie, care a murit la 9 martie AD 1847 și a fost ridicată de vicar și de membri ai Societății Geologice din Londra în amintirea contribuției ei la înaintarea științei geologiei și în amintirea bunătății ei sufletești și integrității din viață”. După moartea ei, Henry De la Beche, președintele Societății Geologice, a scris un panegiric pe
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
Sibiu. Ea a fost demontată în 1948 și depozitată în curtea Muzeului Brukenthal, fiind reinstalată în 1988 în curtea interioară a casei parohiale romano-catolice din Piața Mare. Ioan Nepomuk (Jan Nepomucký, Johannes von Nepomuk) a trăit între anii 1345-1393, fiind vicar general al Arhiepiscopiei romano-catolice de Praga. Intrat în conflict cu regele Wenceslaus al IV-lea al Boemiei ca urmare a opoziției sale față de numirea unui abate propus de rege, el a fost arestat, torturat și apoi aruncat de pe Podul Carol
Statuia lui Ioan Nepomuk din Sibiu () [Corola-website/Science/323015_a_324344]