6,708 matches
-
îndată că dincolo de figurile din prim-plan și de loggia cunoscută, pe care o încălzea soarele, nu era nimic. Sub arcade, acolo unde cerul părea că se leagă cu podișul fierbinte, era marginea lumii și decorul tot se vărsa în vid. „Pe toți sfinții, nu-i nici cât o insulă“, își mai zise Omar, dar, în aceeași secundă, cineva îl cuprinse de braț: — Ce învârți pe-aici, ori ești nou? Era chiar Hefestion, preferatul lui Alexandru, care dezertase din scenă și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
că mintea mea continuă să considere mai important ceea ce am văzut cu ochii mei. L-am văzut fără doar și poate intrînd prin scutul detașat din perete, dispărînd și revenind peste un minut. Împărăteasa rămase năucită. I se făcuse un vid în creier. Știa că pînă la urmă o să afle tot adevărul, dar în momentul de față acesta părea impasibil de atins, îngropat adînc într-un morman haotic de propoziții care n-aveau nici un sens în sine. Căpitanul Hedrock coborîse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
un punct de vedere, or la mine vorbea păcatul meu originar. Închipuindu-și că mă înfundă, Dinu mi-a zis odată: În fond, ești un naiv. Chiar prin faptul că-l învinuiești pe Dumnezeu, îi accepți existența. Nu discuți cu vidul. Nu acuzi nimicul. Punîndu-i în cauză, crezi în el." Făcea greșeala de a lua în serios diversele enormități pe care le debitam numai din dorința de a-i dovedi că nu aveam nimic sfânt. În realitate, după moartea mamei mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
avertismentul, de altfel nu întotdeauna confirmat, că memoria avea să le revină. Acest ceas al serii, care pentru credincioși era cel al examenului de conștiință, acest ceas este greu pentru prizonier sau pentru exilat, care nu are de examinat decât vidul. Îi ținea un moment suspendați, după care recădeau în sfârșeală, se închideau în ciumă. Cititorul a și înțeles, desigur, că asta însemna a renunța la ceea ce aveau ei mai personal. Dacă în primele perioade ale ciumei, acești oameni erau surprinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
sânge. El se confunda atunci cu copilul condamnat la supliciu și încerca să-l susțină cu toată puterea sa încă nealterată. Dar, un minut reunite, pulsațiile inimilor lor se dezacordau iarăși, copilul îi scăpa și efortul lui se prăbușea în vid. El dădea atunci drumul încheieturii subțiri a mâinii copilului și se întorcea la locul lui. De-a lungul pereților văruiți lumina trecea de la trandafiriu la galben. O dimineață călduroasă începea să se facă simțită în spatele geamurilor. Grand abia a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
îi era vie și sângerândă, toate extremitățile nervilor expuse. Luați mâna de pe mine, ticăloșilor, luați mâna! Atunci roșul pe care îl văzuse se transformă în alb. Durerea explodă în intensitate, apoi dispăru, ca și cum ar fi sărit de limita maximă. Acest vid de senzații dură numai câteva secunde, până când auzi o voce care părea să vină de foarte departe. —... de fapt, dacă apăs în continuare, probabil că aș putea să-ți ating osul. Uite așa. — Ce vreți? Nu știu nimic. Din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Când se sfârși, Uri își dădu seama ce se întâmpla, agonia era atât de cruntă, încât își pierdea și-și recăpăta cunoștința. Acum, când degetul sonda adâncimile rănii sale de glonț, se ruga să leșine. Suporta durerea, sperând la ușurarea vidului. În schimb, se auzi din nou urlând, pe când două degete își făceau loc înăuntru, lărgind deschizătura, împingând și împungând. —Spune-ne ce știi. Știți deja ce știu. Apoi auzi un geamăt, ca și cum ar fi fost al altcuiva. Și deodată, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
privirea a fost în același timp captivantă și respingătoare. La Levy Pants, tipul originar de fabrică primitivă a fost conservat pentru posteritate. Dacă s-ar putea ca Institutul Smithsonian, această ladă de gunoi a resturilor națiunii noastre, să ambaleze în vid fabrica Levy Pants și să o transporte în capitala Statelor Unite ale Americii, cu fiecare muncitor congelat în atitudinea lui de muncă, vizitatorii acestui muzeu îndoielnic s-ar scăpa pe ei, în pantalonii lor țipători de turiști. Este o scenă în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și trecători, de pescari ce stăteau nemișcați În vreme ce viermii se legănau la celălalt capăt al undițelor. În timp ce trecea printre ei, fiecare piatră de pavaj pe care călca se dovedea a fi desprinsă și, spre groaza ei, sub fiecare se căsca vidul. Curând și-a dat seama Înspăimântată că ce era dedesubt era și deasupra și că din cerul albastru ploua cu pietre de pavaj. De ficare dată când cădea o piatră din cer, dispărea o piatră din trotuarul de dedesubt. Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
invitații, seminarii și premii literare - și În mijlocul acestei vieți agitate a uitat până la urmă de această văgăună sordidă din Istanbul de a cărei existență era singurul răspunzător. De atunci, clienții și chelnerii de la Café Kundera se luptaseră cu sentimentul de vid, dezgropând scenarii deprimante, futuriste strâmbându-se la vederea cafelei turcești servită În cești de espressso, așteptând așteptând un sens În viață de la cine știe ce dramă intelectuală În care ei ar juca rolul principal. Printre toate teoriile privind geneza numelui cafenelei, această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
-și schimbe prietenele... Scenaristul Nenaționalist de Filme Ultranaționaleste a tresărit nervos. — Ăsta e momentul În care intră În scenă Kundera, a continuat Caricaturistul Alcoolic fără să remarce gafa făcută. Întrega idee de ușurătate pătrunde În viețile noastre sub forma unui vid fără sens. Existența noastră e un kitsch, o minciună frumoasă care ne ajută să Învingem realitatea morții și a mortalității. Exact asta e... Însă cuvintele sale au fost Întrerupte de un clinchet de clopoțel fiindcă ușa cafenelei s-a deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Nu o făcuse. Știa că toate acestea nu erau decât niște iluzii, iar djinnii erau extremi de buni la crearea iluziilor. În plus, orice avere căpătată peste noapte era neapărat o avere furată de la altcineva, de vreme ce În natură nu există vid pur, iar destinle oamenilor erau legate unele de altele precum nodurile unei Împletituri. De aceea, În toți acești ani mătușa Banu se abținuse cu multă prudență să ceară orice fel de câștiguri materiale. În schimb, ceruse de la domnul Bitter un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mâini doar dacă și le ducea la fața. Înainte de a pierde orice umbră de lumină, Salitov bătu ferm la prima ușă care îi ieși în cale. După minute bune de tăcere, bătu din nou, cu urgență renăscută, având sentimentul unui vid imens în spatele ușii. Salitov se gândea să se întoarcă și se întreba dacă nu făcuse totuși o prostie. A fost oare înțelept să vină aici singur fără să-i fi informat măcar pe cei de la birou despre ceea ce avea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mai spus. Lasă-mi doar ceva timp să-mi limpezesc treburile, zise el, Încercând să-și ascundă emoția. Privi pentru ultima dată În ochii lui cenușii. Părea Întors pe dos, dar sincer. Mașina porni, Începându-și voiajul doar dus spre vid - un vid negru. Ea și Matthew păreau două planete distincte, una mare, albastră, și alta mică, aurie, din două sisteme solare diferite, care se apropiaseră pentru prima oară În mii de ani-lumină. Acum fiecare dintre planete se Întorcea pe orbita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Lasă-mi doar ceva timp să-mi limpezesc treburile, zise el, Încercând să-și ascundă emoția. Privi pentru ultima dată În ochii lui cenușii. Părea Întors pe dos, dar sincer. Mașina porni, Începându-și voiajul doar dus spre vid - un vid negru. Ea și Matthew păreau două planete distincte, una mare, albastră, și alta mică, aurie, din două sisteme solare diferite, care se apropiaseră pentru prima oară În mii de ani-lumină. Acum fiecare dintre planete se Întorcea pe orbita sa, urmându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
datorez această iubire unui om concret, complet în ființa care e, nu unei persoane care trebuie să se mulțumească cu un sentiment pe jumătate difuz, care încetul cu încetul se împacă, de parcă ar fi un implacabil destin, cu propriul lui vid muritor, Așa e căsătoria, așa trăiesc oamenii, îmi e destul să mă uit la părinții mei, Mai am încă o vină, Te rog, oprește-te, Vreau să merg până la capăt, Marçal, acum merg până la capăt, Marta, te rog, Vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
un punct de vedere, or la mine vorbea păcatul meu originar. Închipuindu-și că mă înfundă, Dinu mi-a zis odată: „În fond, ești un naiv. Chiar prin faptul că-l învinuiești pe Dumnezeu, îi accepți existența. Nu discuți cu vidul. Nu acuzi nimicul. Punându-l în cauză, crezi în el.” Făcea greșeala de a lua în serios diversele enormități pe care le debitam numai din dorința de a-i dovedi că nu aveam nimic sfânt. În realitate, după moartea mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Teed, care se sprijină pe experimente alchimice și pe lectura din Isaia. Iar după primul război mondial teoria e perfecționată de un neamț, nu știu cum se numește, care fondează chiar mișcarea aceea, Hohlweltlehre, bazată, cum spune Însuși cuvântul, pe teoria pământului vid. Or, Hitler și ai lui găsesc că teoria pământului vid corespunde exact principiilor lor și chiar - se spune - greșesc unele tiruri de-ale lor cu V1 tocmai deoarece calculează traiectoria pornind de la ipoteza unei suprafețe concave, și nu convexe. Hitler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
din Isaia. Iar după primul război mondial teoria e perfecționată de un neamț, nu știu cum se numește, care fondează chiar mișcarea aceea, Hohlweltlehre, bazată, cum spune Însuși cuvântul, pe teoria pământului vid. Or, Hitler și ai lui găsesc că teoria pământului vid corespunde exact principiilor lor și chiar - se spune - greșesc unele tiruri de-ale lor cu V1 tocmai deoarece calculează traiectoria pornind de la ipoteza unei suprafețe concave, și nu convexe. Hitler s-a convins acum că Regele Lumii este el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
păstra În cutele veșmântului, În gură, tatuat pe piele... Numai Planul explică inexplicabila birocrație a genocidului! Hitler căuta asupra evreilor sugestia, ideea care să-i permită să determine, grație Pendulului, punctul exact În care, sub bolta concavă cu care pământul vid se acoperă pe sine, se intersectează curenții subterani - care, În privința asta, fiți atenți la perfecțiunea concepției, se identifică cu curenții cerești, fapt pentru care teoria pământului gol pe dinăuntru materializează, ca să zicem așa, intuiția hermetică milenară: ceea ce se află dedesubt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Între cer și infern, iar Graalul, acel lapis exillis, este lapis ex coelis În sensul că e Piatra Filosofală ce se naște ca Înveliș, termen, limită, uter htonian al cerurilor! Iar când Hitler avea să identifice punctul acela, În centrul vid al pământului care este centrul perfect al cerului, avea să fie stăpânul lumii căreia Îi era Rege În baza dreptului rasei. Și iată de ce până În ultima clipă, din abisul buncărului lui, el tot mai credea că va putea determina Polul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
putea duce la vindecarea de orice complex. Jacopo Belbo moare fiind convins de impotența sa În ordinea creativități autentice. El e conștient că aceasta este singura vindecare a eului său nerealizat: să se muleze pe acea absență tragică, să umple vidul subiectului cu propria-i ființă. Lipsa creației este suplinită În auto-textualizare. Produs al unui postmodernism ambiguu, romanul lui Eco nu poate fi decriptat decât prin lectura avizată la mai multe nivele. Marin Mincu INDICE 1. KETER 1. Când lumina infinitului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
răul este că ei sunt siguri că se află În lumină Postfață de Marin Mincu ILUSTRAȚII Arborele sefirotic după CESARE EVOLA, De divinis attributis, quae Sephirot ab Hebraeis nuncupantur, Venezia, 1589, p. 102. Fragment din Isaac Luria („Extinderea luminii În vid“) după P.S. GRUBERGER, ed., Ten Luminous Emanations, vol. 2, Ierusalim, 1973, p. 7 Rotula după TRITHEMIUS, Clavis Steganographiae, Frankfurt, 1606 The Seal of Focalor după A.E. WAITE, The Book of Black Magic, London, 1898 Monas Ierogliphica după J.V. ANDREAE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
al disciplinei spirituale. Diferența dintre artistul modern și călugărul buddhist rezidă În abordare. Artistul intră În neant gol și se Întoarce cu un fel de suvenir, dacă vreți. Călugărul abordează neantul cu un corp tradițional de cunoștințe și ajunge la vid. Lumea noastră, nu mai puțin ca cea a călugărilor, este plină de gunoaie care stau În calea practicii spirituale. Artistul se joacă cu aceste gunoaie, călugărul le ordonă să dispară În neant. Produsul finit are valoare pecuniară numai pentru cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ofensată de indiferența buddhiștilor față de imagini, statutul pe care Îl acordă ei artei, acela de manifestare superficială a acțiunii, un sub-produs al sistemului nervos de care Încearcă să se debaraseze prin meditație. Un buddhist desăvîrșit trăiește Într-un fel de vid creat prin ștergerea lumii materiale. Imaginați-vă un gol În care totul se poate și totul este egal. Fără emoții, fără pasiuni, fără crimă, fără ecstasy, fără suferință, fără vinovăție, fără nici un rost de a face mare caz de nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]