2,123 matches
-
Acum, nu trebuie să intri În fibrilație naționalistă, imaginându-ți cine știe ce; e vorba de simple detalii, nu de chestiuni de fond. De pildă, Îți aduci aminte că unul dintre primele indicii prin care Jacques Saunière, personajul din Codul lui Da Vinci, mare amator de enigmistică, Îi pune pe eroii cărții, Sophie Neveu, nepoata sa, și profesorul american Robert Langdon, pe firul misterului Sfântului Graal este poziția În care custodele se așază, Înainte de a-și da obștescul sfârșit, pe podeaua Marii Galerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mâinile Îndepărtate În lateral, În unghi de nouăzeci de grade față de corp, se Înscrie Într-un pătrat, iar același bărbat, și cu mâinile, dar și cu picioarele Îndepărtate, se Înscrie Într-un cerc care, la rândul său, circumscrie pătratul. Da Vinci ilustrează grafic funcționarea la nivelul corpului uman a ceea ce Luca Pacioli numea „proporția divină”, iar Leonardo Însuși, „secțiunea de aur”. Matematic vorbind, este un raport constant Între două mărimi omogene și a fost cunoscut Încă din antichitatea egipteană, de pitagoreici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dintre frunzele copacilor, În spiralele semințelor de floarea-soarelui și ale ananasului, la conul de brad, la unele petale de flori etc., ceea ce face din ea o expresie matematică a armoniei universale. Cu atât mai mult cu cât, repet, Leonardo da Vinci a făcut-o evidentă și pentru dimensiunile trupului uman, În acel desen cunoscut sub titlul Omul vitruvian, după numele arhitectului roman preocupat de mistica proporțiilor anatomice ale ființei create de Dumnezeu după chipul și asemănarea sa. Ca o mică paranteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
până la a zecea milionime, În speranța că doar-doar... Caracterul său magic este accentuat de bizareria că, făcând raportul dintre termenii succesivi ai șirului lui Fibonacci - și el amestecat În suita de enigme care face farmecul și suspansul Codului lui Da Vinci - ,rezultatul tinde spre misteriosul 1,618034... Știi ce este cu acest șir al lui Fibonacci? Nu? Leonardo Fibonacci, un matematician eminent pentru secolele XII-XIII când a trăit, a formulat o problemă cu aparențe de joc de copii. Ea sună așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pildă, sfârșitul lumii, care nu este nici el doar o legendă. Rudolf Steiner, la rându-i, cochetează cu ipoteza că pe Golgota n-a fost crucificat Isus, ci un frate geamăn al Său. Și așa mai departe. Codul lui Da Vinci merge pe prima variantă, probabil și pentru că prezumția descinderii regilor merovingieni din sângele Mântuitorului poate căpăta oricând conotații politice imediate. În Întâia jumătate a secolului al XX-lea au făcut vâlvă Mișcarea Sinarhică și Ordinul Frăției Polare, care Își propuneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
se Întâlnesc ambele fațete ale nebulosului concept de „secret al Templierilor”: și dimensiunea lui materială (tezaur, comoară...), și aceea spirituală (taină subversivă a creștinătății, informație explozivă pentru Sfântul Scaun...). O dovadă - dintre multe altele posibile - a legăturii Codului lui Da Vinci cu episodul Rennes-le-Château: despre incendiara listă a Marilor Maeștri ai Stăreției Sionului, de care am mai amintit (aceea cu Newton, Leonardo, Victor Hugo și ceilalți), Dan Brown afirmă În preambulul cărții că a fost descoperită la Biblioteca Națională din Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
plăcea doamnei Elvira să trântească chestii de efect; se vedea de la o poștă că era foarte mândră de modul misterios În care Încheiase convorbirea. Fiindcă o Încheiase, și Încă Într-o manieră ce nu admitea negocieri: deschisese Codul lui Da Vinci și se cufundase ostentativ În lectură. Dorea s-o aprofundeze, probabil, că de citit, cred c-o citise demult. Aș fi vrut s-o mai Întreb cîte ceva, dar mi-am reprimat curiozitatea. În fond, avea dreptul și libertatea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
la Congresul mondial de istorie de la Paris și de a susține o comunicare prezentată, Într-o primă formă, cu șase luni Înainte În Olanda. Nimic neobișnuit până aici. Mergem mai departe. Plecarea spre Franța, zborul, Elvira, conversația, Codul lui Da Vinci, prostii cu români - la fel, nimic deosebit de semnalat, cu excepția Întâmplării cu rătăcirea bagajelor și cu enigmatica lor apariție În acel birou, ori salon, ori ce vroia să fie. Acum să se fi produs fractura? Probabil că da. Mai greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
română cea tristă, plină de humor. Pe de altă parte, merită o cacealma și domnu’ publicu’ autohton cosmopolit, snob și idolatru vizavi de orice nu e românesc. Hai să fim serioși, dacă ar fi scris un român Codul lui Da Vinci, mai vedeam cozi la librării și la standurile duioaselor noastre târguri și iarmaroace de carte? Doamna M... n-a fost deloc Încântată de zgubiliticul meu proiect de farsă editorială. Dimpotrivă. Dar nu ea m-a convins să-l asasinez fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
noastre ca în Turnul Babel. Dacă intuia că jos îl așteaptă munca, omul nu ar mai fi coborât din copaci. Tot o burtă a rămas omul, dar pe două picioare. Să clonăm maimuța din care s-a tras Leonardo da Vinci. Se observă cu ochiul liber că instinctele speciei umane sunt într-o impertinentă ofensivă. Orice salt în lanțul evoluției este perceput ca un pericol. Strămoșii noștri cimpanzei ne mai dau încă lecții de tandrețe. Sub aspect biologic, SUA și Europa
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
când l-au găsit, au știut să-l prețuiască, apoi l-au multiplicat în așa fel, încât au reușit să dea și celor din prejmă posibilitatea să se înfrupte din el, precum Mântuitorul din genialul tablou a lui Leonardo da Vinci. Aceeași senzație plăcută, de fericire reală, născută din suferință care-l impresionase profund atunci, o citise acum și pe fețele acestor doi prezumtivi contabili, care-i aminti de exclamația unui înțelept: "Dă-i, Doamne, fericire unuia de-a gata! Pune
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
numai la specialitatea lor, pentru fiecare elev și clasă în parte. În felul acesta orice elev va putea fi premiat la sport, muzică, desen sau istorie, fără a fi condiționat de celelalte obiecte. Nu mai suntem pe timpul lui Leonardo da Vinci, Lomonosov sau Dimitrie Cantemir când omul de știință se pricepea la toate. În catalog nu va pune niciodată note rele elevilor, care nu s-au pregătit în mod special sau nu au avut un rol activ la oră, ci numai
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de vârsta ei, cu o față aproape ovală și o privire îngăduitoare în care se oglindea o bunătate severă, cu ochii negri încadrați în niște sprâncene tot negre, cu părul despletit lăsat pe umeri, semăna cu Madona lui Leonardo da Vinci însă ceva mai feminină și aproape tot atât de enigmatică. Într-un costum croit perfect, ce-i venea ca turnat, de culoare gri-vernil, se așezase lângă fereastră în fața fetei cu verighetă a cărei vârstă aproximativă o apreciase ceva mai înainte ca fiind
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
s-ar potrivi ca o mănușă să fiu singură printre singurii lumii. Dar, mi-am zis în următoarea clipă, după ce-am oferit acel răspuns: Cred că aș vrea să fac parte din Cina cea de Taină a lui Da Vinci". Mi s-ar părea că ființarea mea ar avea acolo mai mult rost. Dacă s-ar putea, aș dori să fiu așezată, discret, într-un colț din care aș putea vedea, fără să mi se acorde importanță, toate cele treisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mare lecție de dragoste pe care am primit-o. 20 Am ajuns lume, lume și iar lume! de poveste. Mi se spune mai nou, în mediile mele artistice, grație glumelor lipsite de răutate ale amicei mele englezoaice, Sfânta lui Da Vinci. E de comedie, Z, toată istoria asta. Se simt obligați amicii să-mi spună că m-au zărit în colțul acela din dreapta-jos în Cina cea de Taină, chiar acolo, în fosta sală de mese a bisericii dominicane Santa Maria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ocol vagoanelor izolate. Se deplasau cu gulerele ridicate și umerii strânși. În vagoanele lungi, pe mese, ardeau lămpile, strălucind În ploaie ca un șirag de mărgele albastre. Brațul unei macarale uriașe se roti și se lăsă În jos, iar zăngănitul vinciului acoperi pentru un moment sunetele insinuante ale apei, apa care cădea din cerul mohorât, apa care se izbea de bordurile feribotului și de chei. Era patru și jumătate dupăamiaza. — Asta-i zi de primăvară, Dumnezeule! spuse casierul, Încercând să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
striga ca să mă întrebe cum mă descurcam sau ca să-mi spună ce rol aveau obiectele pe care le includeau în machetă. Un teanc de cărți legate cu un lanț subțire deveni ancora, un suport de haine pornind din lateral era vinciul și o lanternă care-și arunca raza drept spre tavan era catargul. Mai adăugară și alte lucruri: scânduri, faruri de mașină și tuburi de aer adevărate și echipamente pentru scufundări. Fidorous aduse cușca lui Ian și-o așeză în montaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să atârne peste bordul din spate al ambarcațiunii, iar scaunul de birou se reinventase sub forma unui scaun de pescar fixat de punte, cu undița și firul pregătite să fie aruncate în apă. Barca avea acum un catarg adevărat, un vinci adevărat, o ancoră adevărată. Continuându-ne traseul, am observat din loc în loc urme fantomatice ale precedentei încarnări ale lui Orpheus: un mănunchi de pete pe punte care încă mai semănau vag cu numerele de alamă care fuseseră odinioară lipite pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pragul unor vremuri întunecate și periculoase, cu hohote ca niște mici scântei luminoase în bezna nopții. Orpheus se înclina puternic acum, tribordul fiind cu câțiva metri mai aproape de apă decât babordul, iar catargul era înclinat la cinci grade. Faptul că vinciul era prins la tribord înrăutățea și mai mult lucrurile și când am coborât cușca peste bord se mai adăugară, poate, cinci grade la înclinația catargului. Scout purta costum de scafandru, tub de oxigen și masca ridicată în vârful capului. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și mă sărută. Când ne despărțirăm, zâmbi. — Ești cam netot uneori, știi asta? — Mda, am spus. Scout, te rog să ai grijă. — O să am. Se așeză pe marginea bărcii, își udă ochelarii și intră în cușcă. Am închis capacul și vinciul a zăngănit coborând-o mai adânc în apă. Am ridicat mâna într-un salut reținut. Scout îmi răspunse la fel, dispărând jos în albastru. Următoarele cincisprezece minute nu fură decât o așteptare încremenită și încordată. Bulele de aer scoase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe punte și vrând să stea cât mai aproape de mine posibil, din când în când câte un scârțâit al lemnului punții, catargul cronometrându-ne în sens invers timpul rămas în vreme ce Orpheus continua să se încline către mare. Eu stând lângă vinci cu sulița în mână. Și-atunci se întâmplă. Totul se întâmplă foarte repede. Un pocnet-bubuit-huruit sub noi - a ieșit sub barcă - și apoi cușca legănându-se departe de noi - bum. Bule și stropi de apă. Orpheus gemând, înclinându-se și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ceva. Jeturi, cortine de apă lovindu-mă pe mine și puntea, ceva agitând marea calmă, înspumând-o, și eu strigând trage-o sus, trage, trage cușca, și eu strigând nu-l văd ca lumea. Butoaiele agitându-se prin spumă și vinciul scârțâind și apa și spuma și umbra, o coadă uriașă ieșind din apă. Fidorous, strigând ceva indescifrabil în zgomotul acela și vinciul încordându-se și eu strigând ceva și butoaiele și coada și apa agitată. Orpheus aplecându-se spre apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sus, trage, trage cușca, și eu strigând nu-l văd ca lumea. Butoaiele agitându-se prin spumă și vinciul scârțâind și apa și spuma și umbra, o coadă uriașă ieșind din apă. Fidorous, strigând ceva indescifrabil în zgomotul acela și vinciul încordându-se și eu strigând ceva și butoaiele și coada și apa agitată. Orpheus aplecându-se spre apa nestatornică și metalul și eu ținând sulița și strigând. Fidorous spunând s-a încâlcit și s-a încâlcit în cablu și butoaiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-se de pe punte. Barca pârâind. Fidorous tăind frânghiile și cușca diformă și eu sărind după cablul care se derula de pe punte și apucându-l, trăgându-l. Trăgându-l în spate, trăgând sulița înapoi. Spumă și stropi și cortine de apă. Vinciul smulgându-se din peretele bărcii și prăbușindu-se greoi, prăbușindu-se greoi peste doctorul Fidorous și atât el, cât și vinciul căzând în cușcă și cabluri și frânghie și butoaie și Fidorous aruncat acolo de vinci. Sânge. Eu strigând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și apucându-l, trăgându-l. Trăgându-l în spate, trăgând sulița înapoi. Spumă și stropi și cortine de apă. Vinciul smulgându-se din peretele bărcii și prăbușindu-se greoi, prăbușindu-se greoi peste doctorul Fidorous și atât el, cât și vinciul căzând în cușcă și cabluri și frânghie și butoaie și Fidorous aruncat acolo de vinci. Sânge. Eu strigând și ținându-mă de balustradă și întinzându-mă, și doctorul în amalgamul de metal și lemn și frânghii întinzându-mă și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]