2,199 matches
-
câteva zile grele. Veți intra însă în normal și... ― Sper! Își privi ceasul îngrijorată. E 8. Ce-o fi cu Valerica? Se uită la maior cerîndu-i parcă sfatul. ― Dacă o s-o întrebați, probabil că o să vă spună. Bătrâna se ridică vioaie. ― Am să încerc. Nu-mi place somnul ăsta. Mi-e teamă că e într-adevăr bolnavă. Cristescu se răsuci pe scaun, urmărindu-i curios mișcările. Bătrâna se apropie de odaia Valericăi Scurtu. Bătu discret, așteptând câteva clipe cu urechea lipită
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
genele ca o hipnotizatoare. M-am simțit ca o intrusă Într-o scenă foarte intimă. — Da? spuse Lauren, rupând vraja. — Hai să spun doar că... ar fi un cadou de logodnă. După asta, se Întoarse și se Îndepărtă cu pași vioi. Lauren părea la fel de dezumflată ca un sufleu rece. Se aplecă spre mine și spuse: —E logodit. Bineînțeles că este! de ce nu ar fi? Este bărbatul perfect. Ea probabil că este următoarea Natalia Vodianova sau ceva de genul ăsta. Sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
atât de țanțoșă? Cum altfel să reușești să te descurci cu trei copii și cu o afacere care impunea un anumit stil de viață? Dumnezeule“, m-am gândit eu, „poate că și Kate Spade ia medicamente. Era Întotdeauna atât de vioaie și de săltăreață, cu păru-i sfidând gravitația“. Adevărul este că toate nevestele din New York ar trebui să arate precum Mireasa moartă. Eu eram atât de obosită, că mă durea și părul În cap. Oare se simțea toată lumea la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
am stricat totul, i-am spus, simțindu-mă descurajată. Ce-o să fac? — Ce-ar fi să mai iei o trufă? — N-o să-ți vină să crezi unde sunt! Era ora 4 A.M. În aceeași noapte. Lauren, cât se poate de vioaie, se afla la celălalt capăt al firului și, tot ce se putea, la celălalt capăt al lumii. Unde? am Întrebat-o somnoroasă. —Aeroportul Narita din Tokyo. M-am ridicat În capul oaselor În pat și am aprins o veioză. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
afla, însă, prostia cu taxiul avea să devină pe loc rufăria murdară a zilei de ieri. Lui Tom îi făcea plăcere să stea de vorbă cu Harry, pentru că Harry era un ins simpatic și deschis, un om a cărui conversație vioaie era atât de percutantă și de plină de contradicții extravagante, că nu știai niciodată ce urmează să îi iasă din gură. Când te uitai la el, nu era decât un homosexual newyorkez îmbătrânit, ca atâția alții. Toată pălăvrăgeala de suprafață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
stare să te ții? Am tăiat niște bușteni, am luat și gheață, din drum, de la lac, da’ tre’ să ascut târnăcobu’. M-au trecut sudorile. Când vorbea, îi ieșeau aburi din gură. A apucat hățurile, iar calul și-a mișcat vioi fundul. Sania s a întors pe urmele ei, ca pe niște șine. Pădurea a rămas în urmă, iar nesfârșirea albă a câmpului însorit s a deschis înainte. Sclipea toată de picături, ca marea. N-am apucat, așadar, să plec din
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ajunseră deodată, ca la un concurs de alergare, iar când soldatul îi luă pălăria, un splendid ogar barzoi sări cu labele pe pantalonii de uniformă ai polițistului. Îl alungă, deși era prietenos și avea ceva extrem de aristocratic, cu capul lui vioi, alungit, și cravata de păr din jurul gâtului. Își lăsă bastonul cu cioc argintiu în vasul din hol și intră, ca întotdeauna la vizitele lui de lucru, în bibliotecă. Generalul era în doliu, după nevasta lui care murise iarna trecută, în
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
aș vrea să mă plimb. Politicos, n-a stăruit, și-a luat rămas-bun și dus a fost, ca o nălucă. — Domnule Crețu, domnule Crețu! Am tresărit, m-am speriat. Era un bărbat cu barbă ca mătasea porumbului care-a coborât vioi dintr-o birjă. L-am recunoscut: doctorul care mă consultase în arestul Poliției și mă ntrebase dacă nu cumva sunt tuberculos! Aș zice că-i un om cumsecade, m-a invitat la el la cabinet, să stăm de vorbă: — E
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
il a besoin de repos, c’est le médecin qui l’a dit, spuse Alexandru, făcând aluzie la fratele lui, căruia i se spunea deja, în familie, medicul. Dan îi urmărea cu atenția unuia care asistă la o pantomimă. Era vioi și părea ceva mai binedispus decât în ajun. — Nu știu nici eu, doamnă, aș vrea să vă pot răspunde. Ce zi e azi? Mi-ar trebui un calendar... — Sâmbătă. — A, mi-era teamă că trebuie să fiu la serviciu. Sau
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fi constatat că aveau cu puțin peste un metru și jumătate înălțime și, dacă nu ar fi fost albi ca toți europenii, s-ar fi crezut că aceștia provin de undeva din Centrul Africii, unde băștinașii sunt scunzi, isteți și vioi. Ea, cu părul puțin grizonat, cum îi stă bine unei femei respectabile, firavă și subțirică ca un toc rezervor fără cerneală în el, semăna cu eroina unui basm citit în copilărie: "Frumoasa Baldur". Aceasta, în fața castelului, și-a așteptat iubitul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mai e! Doar noi suntem nașii și drepturile noastre nu au fost încă contestate de nimeni, glumi domnul Carp și zâmbi cu subînțeles soției. Această discuție a avut influență și asupra celorlalți călători. Ei au devenit mai veseli și mai vioi. Nașterea unui copil bine dispune și pe cei mai posomorâți telurici. În vagon căldura se instalase. Era aproape aceeași arșiță ca înainte de furtună. Picuri de transpirație curgeau de pe frunțile tuturor. Din acest motiv, locurile cele mai râvnite erau cele de pe
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
un foc jucăuș în centrul tribului deasupra căruia incașii își frigeau copanele de bizon; în jurul lui o mulțime de copii, veseli și neștiutori; strânși de mâini, sar și țopăie până la extenuare. Ce frumos tablou!... Numai copii, naivi, nevinovați, exaltați și vioi zburdând odată cu flăcările ce se reflectă în bujorii din obrajii lor!...". Cu gândul la tabloul în centrul căruia ardea leanca, simți cum cineva îi ia încet cartea de care uitase... tot ca prin vis, un îndemn abia șoptit pe care
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în lumea spiritelor inua, de care se temeau cu toții. El însă își făcea curaj; nu avea de ce să se teamă. Și ele erau un fel de ființe asemănătoare cu eschimoșii. Undeva în dreapta o mulțime compactă de asemenea ființe ceva mai vioaie, toate înfășurate la gât cu niște hamuri viu colorate și cu un fel de căușe suficient de mari în mâini, din care mâncau ceva cu lăcomie. Altundeva, în stânga, o altă mulțime de ființe la fel de compactă însă cu căușele din mâini
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
să-l vadă în deplinătatea lui pe cel care a făcut-o așa de fericită, numai că, de după uriașul stejar, la un singur pas în spatele lui, apăru pe neașteptate o ființă stranie de care se temea, o femeie zdravănă și vioaie însă puțin încruntată, care demult trecuse de șaizeci de ani, îmbrăcată în haine ponosite ca și cum ar fi ieșit dintr-o tăbăcărie, după ce a argăsit un butoi de piei. Nu era alta decât doamna Dan în carne și oase care, când
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de prima tinerețe nu s-ar fi putut spune că era. De fapt, acesta era un bărbat în toată puterea vârstei sale, care, atunci când nu se afla la datorie, slujind seamănului său aflat în nevoie, era un dedicat și un vioi om de lume și de spirit, prezent la toate petrecerile și banchetele, fără nici cea mai măruntă excepție, adică era un om al plăcerilor și chiar al pasiunilor vicioase, ce se știe foarte bine cât de tare slăbesc sănătatea, atât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
acestora, dărâmând, astfel, întreg edificiul meu interior, pe care mi-l clădisem înainte atât de atent și de cumpănit pe baza lor. Însă, cu toate acestea, deloc nu m-am putut abține. Fără să-mi explic cum, am început destul de vioi și plin de entuziasm să îl răsfoiesc, căci este bine știut că omul este ispitit de ceea ce este oprit și poftește la ceea ce nu este îngăduit. Iar acesta avea să fie un păcat pe care să mi-l iert ușor
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cu grijă pachetul lângă culcușul bătrânei mame, salută în liniște și ieși ușor, respectuos. Asta fu tot. Acum, eliberat parcă de o povară apăsătoare de pe suflet, ce o purtase, până exact adineauri, asupra lui, străbătu înapoi lungul coridor cu pas vioi, tineresc, zburând cu gândul la lucruri mai vesele. Istorisiri nesănătoase fericirii 81 Dintr-odată, însă, văzu total surprins, aproape înspăimântat, cum o femeie, nici prea tânără, nici prea în vârstă, întrucâtva plăcută la chip și cu părul lung și desfăcut
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
frumusețea naturii și a Istorisiri nesănătoase fericirii 95 viețuitoarelor. Astfel că, peste tot unde priveai în jurul tău, vedeai numaidecât natura cum renaște din cenușa în care, doar cu câteva luni mai devreme, frigul o prefăcuse fără milă. Iarba fragedă creștea vioaie și, în multe locuri, deja erau răsărite și încântătoarele flori primăvăratice. Mestecenii și plopii își desfăceau frunzulițele cleioase și înmiresmate, pe ramurile teilor plesneau mugurii plini de sevă. Rândunelele, vrăbiile și porumbeii își clădeau voios cuiburile, gâzele mărunte pretutindeni bâzâiau
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
iubite ar avea un soț, în final, tot la nevasta lui va trage, chiar dacă nu are copii. Știa ea ce știa. Pasul lui accelerat nu părea, de data aceasta, să miroase a umblet relaxat, cu respirație adâncă. Ieșise cu pas vioi și nu se oprise decât în cartierul cu străzile preferate. Cei carel întâlniseră, n avuseseră cum să-l întrebe unde merge și el să răspundă aproape disperat că nu caută nimica, mascând ușor pană de memorie. Mersul alert și la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
la țigările lui, Snagov, și de multe ori îi ceream, cu toată rușinea, câte una. După ce trăgeam și eu pamblicărind, un fum, mi se deschidea tot mai tare apetitul pentru discuția aflată pe rol. Vă mulțumesc-mârâi de data aceasta mai vioi. Nu ai pentru ce, domnule Gerard. Ești de-al nostru...Ai avut mare noroc cu postul ăsta liber. Și să știi că nu e un post incomod, dar trebuie să ai totuși, mare, mare grijă. Regizorul făcea pauze crezând că
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
occidental de fitness, spune, mă, sămânță de mocirlă ce ești, cine ți-a băgat în tărtăcuța asta seacă și parșivă numai prăpăstii, de ce te-ai îmbârligat, năpârcă afurisită, cu toți zăbreliștii, cu toată ciuma străzii, de ce nu-ți faci limba vioaie și cu noi, dumnezeii și bisericile cui te-o lepădat pe lume ca să stăm noi drepți, ca prostănacii, în fața majurului nostru, pentru că nu putem să te liniștim sau să te facem să ciripești melodios despre ce puneți voi, vipere drăcoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de depravat fără leac, zicea nenea milițianul, care mă întreba mereu de sănătate, deși eu nu reclamasem că s-ar fi dat vreo boală la mine atunci când Ucu, de la etajul al doilea, obosit, n-a mai venit pe picioarele sale vioaie acasă, ci într-un coșciug prima-lux, de-l lăudau toate ninetistele, mai puțin Nineta, pentru că, uite, domnule, s-a-nvârtit, nu s-a întors între patru scânduri de brad putred, ca alții, asta înseamnă că a fost oarece erou, că el avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
plumb, să ia contur un vis despre Coral În pijama turnând cafeaua, Coral În pijama amestecând un cocteil, Coral adormită În apartamentul redecorat și Întinerit. Partea a cincea Constantinopol — Bună, bună. A sosit cumva domnul Carleton Myatt? Armeanul mărunțel și vioi, cu o floare la butonieră, răspunse Într-o engleză tot atât de elegantă și bine croită ca și haina lui de dimineață: Nu. Mă tem că nu. Aveți să-i lăsați vreun mesaj? — Dar trenul a sosit, nu? — Nu. Are trei ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Minister. Mi-au mulțumit pentru servicii, m-au plătit cu bani grei, dar au încercat să-mi treacă părerea sub tăcere. În contractul meu se menționează că am făcut o lucrare de natură confidențială. Zâmbi deodată fericit și se ridică vioi în picioare. Bărbatul urmări direcția privirii lui. În ușă, tocmai își făcea apariția una dintre femeile cele mai atrăgătoare pe care le văzuse vreodată, deși nu era fardată și era îmbrăcată doar cu o pereche de blugi vechi și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
dă o luptă cu sine însăși, ezită, dar sfârși prin a se hotărî. Vreți să urcați? îl ivită ea. Poate că mi-a mai rămas ceva whisky. Era un bărbat tânăr, de statură mijlocie, elegant fără să exagereze, nervos și vioi, care asculta cu atenție, luând note sau desenând cercuri concentrice pe un caiet mare pe care îl avea în față. Din când în când, se întorcea să ia o carte din bibliotecă, o deschidea și o lăsa pe masă, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]