2,160 matches
-
pe care visează să ajungă toți artiștii din lume (cred eu). Am ajuns înainte de ora 10.00, deci muzeul încă nu se deschisese. Totuși mulți vizitatori așteptau fie nerăbdători, fie blazați, obosiți, șezând pe jos, cu rucsacurile alături, adormiți sau vioi, blânzi, bruneți sau japonezi, toți veniți să-l vadă pe „marele Picasso”. Eu, recunosc, am fost emoționată cu două zile înainte de-a ajunge aici, m-am îmbrăcat special în rochia bleu cu pălăria bleumarin, în ideea de a-mi
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
transmițându-ne și nouă patima și respectul pentru litera scrisă. La Chișinău am avut o viață îndestulată, liniștită, plină de bucuriile vârstei. Mulțumită dragostei părintești, grijii și priceperii mamei, atenției delicate și ocrotitoare a tatei, am fost cu toții sănătoși, năbădăioși, vioi, puși mereu pe năzbâtii și șotii, dar nesărind niciodată "pârleazul". 1940 Prea mic pentru un război atât de mare! 26 iunie, Notă ultimativă adresată de guvernul sovietic României, privind cedarea Basarabiei și Bucovinei de Nord; 27 iunie, la București se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
găsească "pandantivul" perfect. La cuvântul "Brazilia" pandantivul cel mai des folosit e "cafea"! Este cunoscută povestea cu păstorul de capre din Abisinia (Etiopia de azi), care a observat că patrupedele care mâncau fructele unui arbust începeau să "danseze", erau mai vioaie și mai zglobii. De aici până la licoarea ce făcea deliciul snobilor din bătrâna Europă și din "Lumea nouă" a fost cale de un secol. Cultura cafelei în Brazilia a început prin 1727, când un militar brazilian a adus câteva "semințe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
dacă "cel de sus" a avut grijă cum a avut să mă trimită cu o rablă, Cel cu adevărat de Sus ne-a luat sub protecția sa, întorcându-ne din "Raliul Madrid-Albacete-Madrid" sănătoși, bine dispuși și cu "bătrâna carapace" mai vioaie ca oricând. Orașul Albacete ne-a primit cu o vreme frumoasă și cu niște organizatori foarte atenți și grijulii, care răspundeau de minune etimologiei arabe a localității, Al-Basit = simplul. Alături de alți colegi de la ambasadele din Madrid, am dezbătut timp de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
vârste ne ofer) b)uturi și ne servesc la mas). Poart) c)m)și În culori stridente, albastru-verde, pe care sunt imprimate fructe roșii; Îmi place Ins) c) sunt b)ieți buni, se mișc) În jurul mesei cu agilitate. Conversația este vioaie și se desf)șoar) extrem de inteligent. În francez), În englez), În ebraic) și, ocazional, În rus). (Tatu, care a tr)it mulți ani la Moscova, vorbeste În rus) cu Stern și Schneider.) Arhiepiscopul, care a preg)țiț personal vinetele și
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
trân s) mai alerge, are dinții stricăți, ochii de sub latele maro sunt lipsiți de str)lucire, iar sub coad) toat) blană Îi e Încâlcit). Mississippi este o c)tea mare, cu picioare lungi, cu blană scurt), maro cu alb, inteligent), vioaie, afectuoas) și lacom). Este un „câine pentru copii” - ți se așaz) În brațe, pune o lab) pe brațul ț)u când iei ceva apetisant, care i s-ar p)rea c)-i este destinat. Pentru c) are vreo dou)zeci
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
de ea, era atât de nervoasă și de grăbită să domine conversația inteligibilă de la masă Înainte de a se reveni la rusă, Încât nu era de mirare că rata replicile. „Dar Parlamentul dumneavoastră, domnule, cum se mai descurcă?“ izbucnea ea deodată vioaie din capătul de masă unde ședea, provocându-l pe tata, care, după o zi de hărțuială, nu era prea dornic să comenteze probleme de stat cu o persoană ciudat de ireală, care n-avea habar de ele și nici n-
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
din Alpi, am auzit efectiv Liniștea.“ Asemenea elanuri, mai ales când surzenia ei tot mai acută o făcea să răspundă unor Întrebări pe care nu le punea nimeni, aveau drept urmare o tăcere penibilă, și nu declanșarea spectaculoasă a unei causerie vioaie. Și zău că franceza ei era minunată! Ce rost mai avea să strâmbi din nas fiindcă avea o fire posacă, idei banale și o cultură superficială când graiul ei presărat cu perle era ca un susur, ca o sclipire și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
rubin sau de smarald din depărtarea neagră. Apoi, În somn, vedeam ceva cu totul diferit - o bilă de sticlă rostogolindu-se sub un pian de concert sau o locomotivă de jucărie culcată pe o parte cu roțile Încă Învârtindu-se vioaie. Modificarea vitezei trenului Îmi Întrerupea uneori firul somnului. Lumini lente se perindau pe lângă noi; fiecare investiga, În trecerea ei, aceeași crăpătură, apoi un compas luminos măsura umbrele. Deodată, trenul se oprea cu un scrâșnet lung de frâne cu aer comprimat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fierbinte și mandarine), În bibliotecă, de unde se auzea un potpuriu de bătăi din picioare și zăngăneli. Acolo Îl găseam pe tata, un bărbat masiv, robust, părând și mai masiv În treningul alb, atacând și parând, În timp ce agilul lui instructor exclama vioi Battez! Rompez! acompaniat de clinchetul săbiilor. Gâfâind puțin, tata scotea masca de scrimă bombată de pe fața roz transpirată pentru a mă săruta și a-mi spune bună dimineața. Locul acela era o combinație plăcută Între erudiție și sportivitate, Între pielea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
-i dureri și câțiva servitori stând În jurul lor, căscând gura, rânjind - oameni simpli care se amuzau teribil de „giumbușlucurile“ maimuței. Chiar zilele trecute, În apropierea locului unde consemnez aceste Întâmplări, am Întâlnit un fermier Împreună cu fiul lui (genul de copil vioi și sănătos pe care-l vedeți În reclamele cu alimente pentru micul dejun), amuzându-se În mod similar la vederea unui pisoi care chinuia un pui de veveriță - lăsându-l să fugă câțiva centimetri, apoi repezindu-se din nou la
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cal pe care o așteptase să coboare și a plecat după două alte fete, mai puțin drăguțe, care o strigau. Le-am văzut imediat, dintr-un punct de observație de deasupra râului, traversând podul, țăcănind cu tocurile Înalte, În pas vioi, toate trei cu mâinile vârâte În buzunarele hainelor bleumarin și, dând din când În când din capetele pline de panglici și de flori, ca să alunge muștele. Foarte curând am dat de urmele Tamarei În modesta dașka (căsuța de vară) Închiriată
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
zakuski, spectacolele de bar și așa mai departe. Îmi place să mănânc și să beau lungit (de preferință pe o canapea) și În liniște. Nici discuțiile de suflet, destăinuirile În manieră dostoievskiană nu sunt genul meu. Bunin, un bătrân domn vioi, cu un vocabular bogat și deocheat, a fost nedumerit de lipsa mea de reacție la servirea ieruncii de care mă săturasem În copilărie și exasperat de refuzul meu de a discuta pe teme scatologice. Spre sfârșitul mesei ne plictiseam total
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
răsuflată pe care a folosit-o un polițist francez - și fără Îndoială Încă o folosește - când ducând la Închisoare un muncitor cu nasul roșu, vreun scandalagiu de duminică, l-a transformat Într-un satelit ciudat de docil și chiar foarte vioi, Înfigând un fel de cârlig de undiță În carnea neîngrijită dar sensibilă și receptivă a omului. Tu și cu mine ne-am străduit să răspundem cu o tandrețe vigilentă tandreții Încrezătoare a copilului nostru, dar ne-am confruntat inevitabil cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
își face cruce, smerit, se ridică greoi, bătrânește: e un călugăr înalt, uscat, gârbovit, cu barbă albă, într-o rasă neagră, ponosită, peticită, legată cu o funie. Fii bine venit străine! spune cu blândețe bătrânul, privindu-l cu doi ochi vioi ce ard ca tăciunii. M-am rătăcit... hârâie vocea răgușită, spartă a străinului... Pot să... să...? Bătrânul aprinde o lumânare: Stai! Cu dragă inimă! Stai! îl îmbie bătrânul, inimos, aprinzând încă o lumânare... Încălzește-te... Ce furtună!... Străinul se apropie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
prin norii grei, de plumb. Haricleea, te rog... șoptește ea. Lasă... Haricleea se oprește. O privește lung, cu îngrijorare. Oftează ușor, apoi, zglobie, o întreabă (în grecește): Slăvita Doamnă dorește să cânt ceva mai vesel? Și ciupește corzile unui cânt vioi, săltăreț. Maria tresare lovită parcă, întinde mâna: Nu, nu!... Lasă!... Poți pleca... Mulțumesc... Haricleea se înclină adânc: Slăvită Doamnă... Se retrage cu spatele. În trecere, aruncă o privire cochetă într-o oglindă venețiană și iese plutind ușor pe ușa de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se întoarcă), a sosit la noi, nu mai țin minte în ce împrejurări, domnișoara Mica. Avea pe atunci, cred, spre șaizeci de ani, și - numele o caracteriza perfect - era, într-adevăr, micuță, un pumn de femeie, extrem de energică și de vioaie însă. Săritoare, gata să facă orice, s-a purtat extraordinar, ne-a ajutat mult, contribuind astfel la însănătoșirea Doinei. Este exclus ca noi s-o fi chemat (locuia în provincie, eu, cel puțin, nu-i cunoșteam adresa). Probabil că venise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ora 22 și 49 de minute, Ionescu Nicolae s-a trezit, mai devreme ca de obicei, fără să bănuiască, firește, nimic; dimpotrivă, simțindu-se mai odihnit ca în alte dimineți (dormise bine!), se dădu jos din pat, fără obișnuitele tergiversări, vioi, aproape vesel...». Eroul își va face meticulos toaleta, nu va răspunde la primul telefon, iar la al doilea va ajunge prea târziu, va pleca la serviciu, în autobuz va cocheta cu o blondă ochioasă, în pauza de prânz va bea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
the Story of my Days, pe care prefațatorul ediției din 1981, Peter Holland, îl califică de genial ; e drept însă că în engleză termenul acesta are o accepție mai modestă decât în alte limbi. În engleză „genial” înseamnă plăcut, simpatic, vioi, stimulator, calități pe care memorialul bătrânului om de teatru le are din plin, în chip irezistibil. Emană din cartea lui o frăgezime extraordinară, ceva genuin, niște arome, un farmec, un gust al existenței, o vivacitate, prin care trecutul evocat parcă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
a lirismului. Poezia poate fi și comică, poate fi burlescă, poate fi didactică etc., speciile acestea având exemple notabile în istoria literaturii. Balada chiriașului grăbit e o poemă satirică nu lipsită de accente elegiace. În jurul unui divorț e un foarte vioi scenariu comic (de moravuri). Orice ar crede spiritele austere, aceste poeme burlești și hazlii nu sunt frivole. E. Lovinescu, pe care Topîrceanu l-a atacat infatigabil în versuri pline de vervă și spirit, îl recuză ca poet, recunoscându-i totuși
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
s-a căsătorit s-a îmbolnăvit și a trebuit să renunțe la atelierul de tricotat. Vărul Gheorghe, al doilea fiu al mamei Ileana, a fost dus să învețe meserie la o turnătorie din Ploiești, la un patron. Deși era băiat vioi, frumos și mai voinic decât mine, după un an, l-au adus acasă slab, bolnav și plin de păduchi. Bietul băiat a fost tuns pe cap „două zeruri” și se vedeau păduchii înfipți în pielea capului la rădăcina părului. A
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
n-a trecut de 70 kilograme în greutate. Era absolvent a cinci clase primare. Fiind primul născut, în copilărie a trebuit să poarte grija fraților mai mici, în deosebi vara, când bunicii mergeau la muncile câmpului. A fost un copil vioi, neastâmpărat, a făcut multe pozne. Într-o duminică de vară, pe când avea 8-9 ani, s-a dus cu alți copii la scăldat, și după se s-au jucat în apa răcoritoare, au pornit să caute ouă de păsărele în cuiburile
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Petre P. Carp ocupă un loc deosebit, Înfățișându-se În politica externă ca "unul dintre cei mai vajnici bărbați de stat", iar În politica internă ca un adevărat precursor al „soluțiilor sociale”, fiind caracterizat de Mihail Kogălniceanu ca „un bărbat vioi, inteligent, energic și voluntar În aprecierile sale”. Asemuit cu Bismarck, n-a fost un oarecare, un intrus ca alții În pătura conducătoare a acestei țări; el Îi aparținea prin naștere, prin tradiție, avere, nume, temperament, convingeri și prin felul lui
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
un condamnat al moarte); în lunile următoare, Dic supraviețuind "bine mersi", starea noastră s-a transformat în una de stres aproape general; câțiva au căpătat chiar înclinații criminale visând la asasinarea animalului deoarece muribundul a devenit agresiv și exagerat de vioi; a început chiar să ghiontească o cățelușă drăguță, sub scară, o fetiță mult sub vârsta lui matusalemică. Pe scurt, Dic a devenit un ins cu un comportament antisocial; din cauza vivacității, nici un veterinar (au și ei sentimentele lor) nu a mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
trăia într-o căsuță la deal de via noastră. Căsuța ei, care avea ceva vrăjitoresc, izolată, ascunsă între copaci, era legată de casa noastră printr-un fir de cărare. De câteva ori pe săptămână, Țurcănița, micuță și gârbovită, dar foarte vioaie, cobora pe cărare la noi, cu un coș cu brânză, unt, ouă și nu mai știu ce produse și rămânea totdeauna de vorbă cu bunica mea, cu care bea ceai. După aceea pleca la alți clienți. Eu o iubeam din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]