9,837 matches
-
transaminaze crescute de 2-3 ori valoarea normală) ± γ-globuline crescute. 2. Testele serologice cu viză etiologică sunt reprezentate de: - markeri de infecție virală: AgHBs și Ac anti-HBc - markeri ai potențialul infectiv și activității virale: sistemul AgHBe/Ac anti HBe, viremia (ADN viral) - testare obligatorie a infecțiilor virale posibil asociate - virusul D (prin Ac antiVHD) și C (prin Ac antiVHC). 3. Alte teste: screening periodic pentru carcinomul hepatocelular prin determinarea alfa fetoproteinei și ecografie abdominală. 4. Puncția biopsie hepatică este obligatorie pentru gradarea
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
valoarea normală) ± γ-globuline crescute. 2. Testele serologice cu viză etiologică sunt reprezentate de: - markeri de infecție virală: AgHBs și Ac anti-HBc - markeri ai potențialul infectiv și activității virale: sistemul AgHBe/Ac anti HBe, viremia (ADN viral) - testare obligatorie a infecțiilor virale posibil asociate - virusul D (prin Ac antiVHD) și C (prin Ac antiVHC). 3. Alte teste: screening periodic pentru carcinomul hepatocelular prin determinarea alfa fetoproteinei și ecografie abdominală. 4. Puncția biopsie hepatică este obligatorie pentru gradarea și stadializarea afecțiunii, dar aduce
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
generale respectă recomandările pentru orice tip de hepatită cronică. Tratamentul farmacologic se referă în principal la terapia antivirală. Terapia antivirală este inițiată în funcție de 3 parametri, judecați după caz: nivelul citolizei (valori x 2 față de normal) - criteriul decisiv, prezența markerilor activității virale (AgHBe pozitiv și nivelul viremiei), rezultatul biopsiei (indicată în funcție de pacient). Aceiași parametri sunt decisivi pentru stabilirea eficienței și duratei tratamentului. Obiectivul final al terapiei este stoparea evoluției spre ciroză sau carcinom hepatocelular. Clasele de droguri acceptate sunt:imunomodulatoare: interferonul α
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
chiar nelimitat. - alte terapii: Emtricitabine - inhibitor potent al replicării VHB și HIV, cu structură similară cu Lamivudina; Tymosin - în studiu. IMPORTANT! Terapia antivirală este indicată numai dacă riscul de morb imortalitate prin afecțiunea hepatică și șansele de obținere a supresiei virale prelungite sunt crescute. Interferonul și Entecavir sunt opțiunile inițiale de tratament. Tratamentul medical adjuvant cu hepatoprotectoare (Liv 52, Silimarina etc) este justificat doar în hepatita cu etiologie mixtă (virală și toxică) sau la pacienți pluricarențați. HEPATITA CRONICĂ CU VIRUS B
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
morb imortalitate prin afecțiunea hepatică și șansele de obținere a supresiei virale prelungite sunt crescute. Interferonul și Entecavir sunt opțiunile inițiale de tratament. Tratamentul medical adjuvant cu hepatoprotectoare (Liv 52, Silimarina etc) este justificat doar în hepatita cu etiologie mixtă (virală și toxică) sau la pacienți pluricarențați. HEPATITA CRONICĂ CU VIRUS B ȘI D Hepatita B și D era clasic denumită hepatita serică. Particularitatea este că virusul hepatitic D este infectiv (determină afectare hepatică) doar în prezența VHB. Sursa de infecție
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
viremiei, indisponibilă în România. Principii de tratament Singura medicație aprobată pentru hepatita cu virus D este pegIFN α. S-a dovedit că dozele mari mențin ameliorarea histologică după 10 ani. Măsurile generale și adjuvante sunt similare cu cele din hepatita virală B. HEPATITA CRONICĂ CU VIRUS C Definiție, date generale Hepatita cronică cu virus C (HVC) este o afecțiune necroinflamatorie a ficatului cauzată de infecția persistentă cu virusul hepatitic C (VHC). Termenul folosit anterior era de hepatită nonAnonB. VHC este un
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
cele mai importante cauze de afectare hepatică cronică. Se estimează că aproximativ 200 de milioane de persoane sunt infectate cu virusul C. Coinfecția cu HIV este comună. Sursa de infecție, categoriile cu risc și căile de transmitere sunt similare hepatitei virale B. Spre deosebire de VHB, infecția cu virusul C se cronicizează în 75% din cazuri. Rata de progresie spre ciroză este lentă dar apare până la 20% din pacienți. Tablou clinic Cel mai frecvent pacientul este asimptomatic sau are manifestări nespecifice de tip
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
membrano-proliferativă, porfiria cutanata tarda, tiroidită autoimună etc. Explorări paraclinice 1. Testele biochimice nespecifice evidențiază sindrom de citoliză cu caracter ondulant (valori normale care alternează cu creșteri ale transaminazelor) ± sindrom de colestază. 2. Testele serologice cu viză etiologică sunt viremia (încărcătura virală, ARN viral) și Ac antiVHC. Stabilirea tipului de VHC (serotipare) este importantă pentru dirijarea tratamentului. 3. Puncția biopsie hepatică este necesară pentru stabilirea gradului de activitate a hepatitei (inflamație și necroză) și de fibroză. 4. Alte teste: - ecografia abdominală poate
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
cutanata tarda, tiroidită autoimună etc. Explorări paraclinice 1. Testele biochimice nespecifice evidențiază sindrom de citoliză cu caracter ondulant (valori normale care alternează cu creșteri ale transaminazelor) ± sindrom de colestază. 2. Testele serologice cu viză etiologică sunt viremia (încărcătura virală, ARN viral) și Ac antiVHC. Stabilirea tipului de VHC (serotipare) este importantă pentru dirijarea tratamentului. 3. Puncția biopsie hepatică este necesară pentru stabilirea gradului de activitate a hepatitei (inflamație și necroză) și de fibroză. 4. Alte teste: - ecografia abdominală poate evidenția splenomegalie
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
a inflamației și evoluție spre ciroză. Afecțiunea este rară, apare mai frecvent la femeile tinere aparținând unor populații cu predispoziție genetică. Mecanismul este apariția de Ac față de structuri hepatice sau extrahepatice (autoAc). Deși etiologia nu este cunoscută, există factori declanșatori virali și medicamentoși alături de factori genetici. În funcție de caracteristicile demografice, clinice și autoAc decelați se recunosc 3 subtipuri de hepatită autoimună. Tablou clinic Afecțiunea poate fi asimptomatică și este descoperită fortuit la testele biochimice sau debutul este: - nespecific prin: astenie, anorexie, febră
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
alcoolul. Consumul de alcool determină CH la 10-20% din persoanele care consumă cantități mari cel puțin 10 ani (pragul minim este de 40-60 g alcool la bărbați și 3040 g la femei). Virusurile hepatitice (VHC și VHB asociate cu infecția virală D) sunt responsabile de 40% din cazurile de CH. Alte cauze sunt: hepatitele autoimune, steato-hepatitele nonalcoolice (asociate cu diabet zaharat, obezitate, malnutriție proteică), obstrucția biliară prelungită, boli de metabolism (boala Wilson, hemocromatoza - supraîncărcare cu fier, galactozemie etc), genetice (deficitul de
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
recepționare a vibrațiilor în țesutul hepatic. 3. Testele cu viză etiologică pot fi:nespecifice dar sugestive în context clinic, de ex. în ciroza alcoolică creșterea marcată a GGT (comparativ cu FA) și a Ig A, raport TGO/TGP > 1specifice: - markeri virali (vezi capitolul "Hepatitele cronice") - autoAc în hepatitele autoimune - dozarea feritinei (hemocromatoză), ceruloplasmina (boala Wilson), α1antitripsina etc - serologie pentru leptospiroză, echinococoză, virus citomegalic etc. Diagnostic Are mai multe etape: 1. diagnostic pozitiv - sugerat clinic, susținut biochimic, confirmat imagistic 2. diagnostic etiologic
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
de agitație alternând cu lentoare, somnolență, tulburări de vorbire și intelectuale, modificarea personalității etc, cu evoluție până la comă. La examenul obiectiv este caracteristic “flapping tremor” și foetor hepatic. Factorii precipitanți sunt: dieta hiperproteică, HDS, sedativele, infecțiile (inclusiv suprapunerea unei hepatite virale), excesul de alcool, constipația, diuretice intempestive, intervenții chirurgicale. Paraclinic este sugestivă amoniemia. Mortalitatea este crescută dacă evoluția ajunge până la comă. 3. peritonita bacteriană spontană - infectarea ascitei cu bacterii gram negative care traversează peretele intestinal. Este o complicație mortală în absența
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
tendință la recidivă. Clinic apar dureri abdominale difuze, febră, frisoane, evoluție potențială spre encefalopatie hepatică. Diagnosticul se confirmă prin caracterele lichidului de ascită (multe leucocite, eventual germenele/germenii implicați). 4. malignizarea (carcinomul hepatocelular) - apare cel mai frecvent în ciroza posthepatită virală B, C, hemocromatoză. Clinic apare scădere ponderală, ascită refractară la diuretice, subfebrilitate/febră, hepatalgii sau este descoperit fortuit ecografic. Diagnosticul este susținut de alfa-fetoproteina crescută, confirmat de CT și RMN. 5. sindromul hepato-renal - insuficiență renală funcțională cu mortalitate crescută, care
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
este necesară pentru recunoașterea simptomelor și semnelor de agravare, adaptarea la noul stil de viață, evitarea factorilor declanșatori ai complicațiilor (intervenții chirurgicale, sedative, diuretice excesive, constipația etc). B. Tratamentul etiologic este posibil când se cunoaște cauza, așa cum sunt CH compensate virale în care se poate tenta terapia antivirală (vezi capitolul "Hepatitele cronice"). C. Tratamentul patogenic este tratamentul farmacologic propiu-zis: - medicația hepatoprotectoare (Silimarina, Liv 52, Essentiale, Hepaton) nu modifică evoluția bolii, dar sunt utile în ciroza alcoolică și în denutrițievitaminoterapia își găsește
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
HTA, mielom multiplu, hemopatii maligne - afecțiuni care în evoluție dezvoltă afectare renală cu caractere particulare - infecții: streptococice (erizipel, scarlatina, faringită, reumatism articular acut, infecții cutanate) sau cu alți germeni (stafilococ, bacil Koch, Escherichia coli, leptospire, germeni anaerobi, spirochete etc), infecții virale (oreion, gripa) - se pot complica cu afectare renală glomerulară sau tubulo-interstițială - modificări micționale:poliurie (creșterea volumului urinar) nocturnă persistentă - sugestivă pentru boala cronică de rinichi moderată sau avansată - oligurie (reducerea volumului urinar) - are caracter diferit în funcție de afecțiunea renală: debut brusc
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
prin modificările endoteliale și calcinoza peretelui arterial - aparatul digestiv prezintă: - suferință secundară afectării renale exprimată prin sindrom dispeptic (grețuri, vărsături, meteorism abdominal) în IRC avansată, IRA; ulcer gastro-duodenal ca expresie a gastritei uremice, a medicației anticoagulante sau cu corticosteroizi; hepatită virală B și C la pacientul dializat - suferință primară cu impact asupra rinichiului în cazul afectării hepatice (de ex. NG determinate de virusurile hepatitice B, C; sindromul hepatorenal din ciroza hepatică avansată) - aparatul genital - afectarea primară poate crea în mod secundar
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
TIPURI DE GLOMERULONEFRITE 1. GN postinfecțioase secundare Sunt diagnosticate pornind de la semnele bolii de bază. Pentru practica curentă sunt de menționat: - GN din endocardita infecțioasă care se poate manifesta clinic prin oricare din cele 5 sindroame clinice - GN asociate hepatitelor virale. În hepatita virală B, GN poate fi secundară unei complicații a afecțiunii hepatice și anume panarterita nodoasă. Prognosticul este mai nefavorabil la adult comparativ cu copilul (evoluție către IRC terminală). Tratamentul este cel al bolii de bază. În hepatita virală
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
1. GN postinfecțioase secundare Sunt diagnosticate pornind de la semnele bolii de bază. Pentru practica curentă sunt de menționat: - GN din endocardita infecțioasă care se poate manifesta clinic prin oricare din cele 5 sindroame clinice - GN asociate hepatitelor virale. În hepatita virală B, GN poate fi secundară unei complicații a afecțiunii hepatice și anume panarterita nodoasă. Prognosticul este mai nefavorabil la adult comparativ cu copilul (evoluție către IRC terminală). Tratamentul este cel al bolii de bază. În hepatita virală C, GN apare
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
virale. În hepatita virală B, GN poate fi secundară unei complicații a afecțiunii hepatice și anume panarterita nodoasă. Prognosticul este mai nefavorabil la adult comparativ cu copilul (evoluție către IRC terminală). Tratamentul este cel al bolii de bază. În hepatita virală C, GN apare la distanță de infecția inițială. Cel mai frecvent, GN este secundară vasculitei crioglobuline mice (artralgii, purpură, sindrom Raynaud) care complică hepatita C. Tratamentul este adaptat formei de crioglobulinemie, în general corticoterapia este de evitat. 2. GN cu
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
și în faza cronică după expunerea persistentă sau intermitentă la un anumit agent etiologic (medicamente, factori fizici, infecții). Reprezintă 25-40% din cazurile de IRC terminală. Etiologie NTI cronice pot fi idiopatice sau secundare: - infecții bacteriene cel mai frecvent, dar și virale (Polyoma virus, Epstein-Bar)droguri: prototipul este nefropatia prin abuz de analgezice, expunerea la litiu, ierburi chinezești, metale grele, chimioterapie etcmetabolice, afecțiuni hematologice, boli imune, genetice (vezi NTI acute) - nefropatia de reflux - neclasificate: nefropatia endemică balcanică, nefrita de iradiere. Morfopatologie Caracteristicile
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
se manifestă prin grețuri în special matinale, vărsături, anorexie, simptome care pot duce la malnutriție. Alte manifestări particulare sunt fetorul uremic (halenă uriniferă a respirației, consecința eliminării prin salivă a amoniului) și gustul metalic. Sunt frecvente ulcerele peptice, HDS, hepatita virală B și C. Afectarea neurologică este manifestă prin AVC și encefalopatia uremică: insomnie, somnolență, tulburări de memorie și concentrare, anxietate, labilitate emoțională, depresie, dezorientare, confuzie, ocazinal halucinații. În absența tratamentului simptomatologia progresează spre convulsii, comă și deces. Nervii periferici sunt
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
plâns, după administrarea de adrenalină, epinefrină, corticoterapie. Leucocitoza patologică apare în infecții acute, leucemii și limfoame, în anumite forme de anemie. Leucopenia fiziologică apare la bătrâni și persoanele surmenate fizic, în timpul somnului. Leucopenia patologică apare în anumite tipuri de infecție (virale, febra tifoidă, hepatita epidemică), leucemii acute, agranulocitoza, hipersplenism hematologic din afecțiuni hepatice cronice, parazitoze, expunere la radiații ionizante etc. Formula leucocitară este esențială pentru analiza leucocitelor și constă din exprimarea procentuală și în valori absolute a fiecărui tip de globule
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
anumite forme de leucemie, anumite faze ale infecției tuberculoase. Creșterea numărului de bazofile se numește bazofilie și apare în boli infecțioase, leucemia mieloidă cronică etc. Creșterea numărului de limfocite sau limfocitoza poate fi fiziologică la copil și patologică în afecțiuni virale acute, mononucleoza infecțioasă, TBC, leucemia limfatică cronică. Limfopenia (scăderea numărului de limfocite) apare în infecții virale, limfoame, SIDA etc. Monocitoza reprezintă creșterea numărului de monocite și apare în mononucleoza infecțioasă, TBC, afecțiuni virale (hepatită, gripă, rujeolă), convalescența bolilor infecțioase. Numărătoarea
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
și apare în boli infecțioase, leucemia mieloidă cronică etc. Creșterea numărului de limfocite sau limfocitoza poate fi fiziologică la copil și patologică în afecțiuni virale acute, mononucleoza infecțioasă, TBC, leucemia limfatică cronică. Limfopenia (scăderea numărului de limfocite) apare în infecții virale, limfoame, SIDA etc. Monocitoza reprezintă creșterea numărului de monocite și apare în mononucleoza infecțioasă, TBC, afecțiuni virale (hepatită, gripă, rujeolă), convalescența bolilor infecțioase. Numărătoarea trombocitelor Trombocitele (plachetele) sunt elemental final de maturație al celulei cap de serie din măduva osoasă
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]