2,284 matches
-
clubului. Așa contribuiau ei la viața comunității - chestia asta are o nuanță de noblesse oblige, trebuie să recunosc, dar erau niște reuniuni mondene destul de drăguțe. Șampanie și gustări excelente... Mi-am Împreunat mîinile și am privit Îndelung spre Club Nautico, vizualizînd toată cohorta de membri care spălau putina, ducîndu-se să toasteze la conacul Hollinger. Incendiul a avut loc În seara petrecerii... de aceea era Închis clubul. De fapt, cîtă lume era aici cînd a-nceput? — Toată lumea. Cred că sosiseră toți invitații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de ani care lucrase pentru compania imobiliară a lui Hollinger, iar apoi Îl Însoțise În Spania, În calitate de factotum. Dar faptul că-și găsise sfîrșitul În pat cu nevasta patronului său vădea un exagerat simț al datoriei. Era prea lesne de vizualizat ultimele lor momente Împreună, În momentul În care paravanul lăcuit se transformase pe neașteptate Într-un scut Învăpăiat. — Domnule Prentice... (Cabrera Îmi făcu semn s-o iau spre ușă.) Vă sugerez s-o găsiți pe doamna doctor Hamilton. E foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu oglindă. Un telefon alb se afla pe podea, cu firul scos din priză, dar altminteri camera avea o goliciune aproape aseptică, de parcă s-ar fi grăbit s-o sterilizeze după terminarea filmului. Stînd cu spatele la polița căminului, aproape reușeam să vizualizez patul cu așternutul de satin albastru și ursulețul de pluș, ca și pe nepoata soților Hollinger, cu rochia ei de mireasă și sinistrele ei domnișoare de onoare. Mi-am făcut un cadru cu degetele În fața ochilor, Încercînd să mă plasez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
am intrat pe poarta Residenciei, deja mă gîndeam la primul film pe care aveam să-l supervizez, poate chiar să-i scriu scenariul și să-l regizez. Ideile Începură să mi se-nvolbureze, stîrnite de geometria albă a complexului Costasol. Vizualizam o variantă de Anul trecut la Marienbad(##notă - Titlul original: L’année dernière à Marienbad; film din anul 1961, regizat de un exponent al curentului nouvelle vague, Alain Resnais, pe un scenariu scris special pentru el de un reprezentant al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
În ciuda acestei intimidări, au fost totuși scoase peste graniță câteva obiecte extraordinare. Mahmud n-a văzut-o, dar a auzit despre porțiunea de basorelief desprinsă din palatul antic al Nimrodului. Era destul de șocantă, se gândea Mahmud, înfățișa sclavi în lanțuri. Vizualiză acea imagine dusă pe furiș în Vest de înlănțuitul popor irakian: era ca un S.O.S. Ruta era, ca și acum, Iordanul și intermediarul era, atunci ca și acum, familia Naasri. Traficul de obiecte valoroase pe acest traseu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
el. Nu ținea nici un fel de jurnal? Știi tu, o agendă de planuri. Uri începu să scotocească, lăsându-se la un moment dat în genunchi, uitându-se prin rafturile de cărți, în timp ce ea se întoarse la calculator. Deschise istoricul browser-ului vizualizând lista de pagini de web pe care le consultase Guttman în ultimele zile ale vieții sale, căutând o agenție de turism, Swissair, un ghid al hotelurilor din Geneva, orice i-ar fi putut oferi un indiciu despre planul lui Guttman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
oscilând între entuziasm și îngrijorare. Nu s-a temut niciodată de tâlhari în toți anii cât a stat în Ierusalim, dar azi s-a uitat și peste un umăr, și peste celălalt, scrutând pe oricine se apropia suspect de el. Vizualiza nenorocirea: se apropia un bădăran de el pe stradă, cerându-i să-și golească buzunarele. Nu putea să lase să se întâmple asta. Nu astăzi. Nu cu asta în mână. Am ajuns, strigă imediat ce intră. Se ruga să nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
poveștii dinainte de culcare ce îi plăcea pe când era copil, aceea pe care îl ruga pe tatăl său să i-o citească de nenumărate ori, despre un băiețel foarte năzdrăvan. O clipă, întrerupând roșul și albul durerii sale, Uri reuși să vizualizeze coperta cărții: Fratele meu, Ehud. Ce spusese tatăl său în acel mesaj video? Am pus-o la păstrare într-un loc unde doar tu și fratele meu ați putea-o găsi. Desigur, își spuse Uri, hotărât să rămână pe firul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
deseori spânzurați boierii), poreclelor Decembristul sau Insurgentul. Mi-e ușor să mi-l imaginez pe tânărul RÎleev În desișul verde al pădurilor noastre, plimbându-se În timp ce citea o carte, activitate ambulatorie tipică pentru epoca lui, la fel de ușor cum Îl pot vizualiza pe neînfricatul locotenent sfidând despotismul În mohorâta Piață a Senatului față de camarazi și de trupele nedumerite; dar denumirea acelei lungi promenade „pentru oameni mari“, atât de căutată de copiii cuminți, n-a fost asociată niciodată În mințile noastre de adolescenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
face nici un zgomot, de parcă s-ar fi temut să nu mă trezească din transa mea poetică. Mă punea să zugrăvesc din memorie, cât mai detaliat posibil, obiecte pe care le văzusem cu siguranță de mii de ori fără a le vizualiza cum se cuvine: un felinar de pe stradă, o cutie poștală, modelul cu lalele de pe ușa cu vitralii de la intrare. Încerca să mă Învețe să descopăr coordonatele geometrice dintre crengile firave ale unui copac desfrunzit de pe bulevard, un sistem de compromisuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Ghidi-e?“ se văicărea ea, nu numai ca să afle unde e, dar și ca să-și exprime cumplita suferință: faptul că era străină, naufragiată, fără bani, suferindă, În căutarea acelui pământ al făgăduinței unde va fi În sfârșit Înțeleasă. Pot s-o vizualizez, cu aproximație, stând În mijlocul peronului pe care abia a coborât și unde trimisul meu fantomatic Îi oferă În van un braț pe care ea nu-l vede. („Eram acolo, părăsită de toți, comme la Comtesse Karenine“, s-a plâns ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
glontele? Sau alegerea fusese deja făcută? Am Încercat să transfer cu grijă imaginea Îndrăgită, familiară, extrem de vie a tatei la scrimă, minus masca și costumul vătuit, pe terenul de duelare, În vreun hambar sau vreo școală de călărie. I-am vizualizat pe el și pe adversarul lui, amândoi cu piepturile goale, cu pantaloni negri, bătându-se furioși, mișcările lor energice fiind marcate de acea ciudată neîndemânare pe care nici cei mai eleganți spadasini n-o pot evita Într-o Înfruntare reală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
straniu reduse, dar cu o formă ireproșabilă; minunatul meu viitor aștepta să-mi fie Înmânat. Capitolul 11 1 Pentru a reconstitui vara anului 1914, când m-a cuprins prima furie paralizantă de a face versuri, Îmi este de-ajuns să vizualizez un anumit pavilion. Acolo, flăcăul slăbănog de cincisprezece ani, care eram eu atunci, s-a adăpostit În timpul unei furtuni, una dintre numeroasele care izbucniseră În acel iulie. De regulă, pavilionul apare În visele mele, cu totul independent de subiectul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
jalnic ghiveci, cu multe alte Împrumuturi În afară de modulațiile pseudo-pușkiniene. Scuzabile erau doar un ecou al tunetului lui Tiutcev și o rază de soare refractată din Fet. În rest, Îmi amintesc vag de menționarea „ghimpelui memoriei“ - vospominania jalo (pe care o vizualizasem de fapt ca ovipozitorul unei muște ihneumonide călărind o omidă de varză, dar nu Îndrăznisem s-o redau așa) - și ceva despre parfumul vechii lumi adus din depărtare de o flașnetă. Cele mai penibile dintre toate erau rușinoasele spicuiri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
asta m-a uzat. Cum de speram să îmbunătățesc măcar standardele elementare de alfabetizare, când eu vedeam cum profesorii își petrec majoritatea timpului făcând liniște și împiedicând lovirea copiilor, a personalului și a bunurilor? Dacă-mi închideam ochii, puteam încă vizualiza ultima inspecție, și m-am cutremurat amintindu-mi de scenele de pe terenul de joacă; siluetele uriașe ale adolescentelor, și mai impunătoare din cauza pufoaicelor și a pantofilor înalți, privind de sus și amenințând orice profesor suficient de curajos încât să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
în Noul Testament, cât și a istoricilor bisericești și nu numai, care în scrierile lor au lăsat mărturie peste veacuri cu privire la timpurile cărora le-au fost contemporani, sau despre care au cules informații. „Bunica Dosia”, adevărată rememorare de pateric, în care vizualizăm iarăși candela, arzând voios în fața icoanei Maicii lui Dumnezeu, în fața căreia, cea care fusese botezată Feodosia, dar era numită „lelica Dosia” și „bunica Dosia”, va trece pragul lumii de dincolo: „Bunica Dosia o privi ultima dată pe Cea prin a
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
viața mea mai indiferent la ce se întâmpla în jurul meu, mai închis în mine, mai absent. Nimic nu mi se părea real în afara propriului corp și, zăcând acolo și gustându-mi neputința, am făcut o fixație din a încerca să vizualizez circuitele venelor și arterelor care se întretăiau sub pieptul meu, rețeaua interioară densă de materii vâscoase și sânge. Eram acolo, doar eu cu mine, cercetând totul în jur cu un fel de disperare chinuită, dar eram și departe, mai sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
fluxurile interacțiunii umane, ale comunicației. Toate fluxurile acelea care curg în și între oameni, legându-i prin text, imagini, cuvinte rostite și comentarii televizate, prin amintiri împărtășite, relații întâmplătoare, evenimente trăite, trecuturi și viitoruri comune, cauză și efect. Încearcă să vizualizezi această imensă rețea de lacuri și râuri curgătoare, să observi vastitatea și incredibila ei complexitate. Acest uriaș și bogat mediu. Acest paradis acvatic cuprinzând toate informațiile, identitățile, societățile și e-urile. Acum întoarce-te la lacul tău, la barca ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
acoperite cu cuvinte îngrămădite, scrise de mână, într-un amestec de limbi. Singurul cuvânt care ne interesează e cel de pe hartă. Mai ții socoteala locului în care ne aflăm? Am despăturit foaia și m-am holbat la cuvânt: ThERa. Am vizualizat traseul pe care-l urmaserăm până acum... ... apoi l-am urmărit cu degetul pe literele de pe pagină. — Cred că suntem în codița unui „h“, am spus, surprins de cât de natural suna. — Minunat, zise Scout, înaintând. — Minunat, am repetat după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
m-am ridicat în capul oaselor - totul pare cel mai normal lucru din lume. Adică... e real, solid. Și oarecum familiar. — Așa și trebuie să fie. Dacă ai pronunța „barcă de vânat rechini“ aproape în fața oricui din lumea occidentală, ar vizualiza exact același tip de barcă. Asta (atinse cu mâna o balustradă cât se poate comună și de reală) reprezintă actuala idee colectivă a felului în care ar trebui să arate o barcă de vânat rechini. Jeanșii, încălțările și jacheta încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de analiză psiho-psihiatrică a textelor respective, ci doar observând în ce măsură muzica i-a influențat în demersul creativ. Se cere însă de precizat că nu garantăm franchețea textelor prezentate și deci nu putem trage concluzii obiective din acestea. Putem doar a vizualiza compoziția lucrărilor în corelație cu percepția mesajului lor și al descrierii autorilor vis-à-vis de senzațiile percepute. Giuliano Giuliani (Italia): Artă și muzică. Ascult muzică în timp ce execut o operă de artă și trăiesc ”o experiență unică, mistică”. Am reușit să constat
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
Chavannes că trebuie să aibă orice sinolog. Începuse să creadă că avea chiar mai mult: o foarte curioasă hypermnezie. Încă înainte de a i se fi adus dicționarul și gramaticile de la Piatra, se trezise într-o zi că recită texte chinezești, vizualizând în același timp caracterele și traducând pe măsură ce recita. Câteva zile în urmă verificase grafiile, pronunția și traducerea, răsfoind înfrigurat antologia și dicționarul lui Giles. Nu făcuse nici o greșeală. Scrisese câteva rânduri în caiet, cu o ușoară părere de rău: Bernard
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
prezentat ca și nefiresc, fantasmagoric și tratarea acestor cadre din perspectiva criticului cu stabilitate în domeniul comicului, percepția ilară a degenerării ființei ca substanță a universului fiind o reală manifestație a funcției estetice prezente în structura spirituală a celui ce vizualizează arta în orice formă a sa. BIBLIOGRAFIE Bergson, Henri, Le rire, Editura Universal Dalsi, 1997 Călinescu, George, Morfologia basmului, Editura Pergamon, 2006 Călinescu, George, Estetica basmului, Editura pentru literatură, București, 1965 Ciopraga, Constantin, Ion Creangă, Editura Întreprinderea Poligrafică 13 decembrie
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
gură de cafea și își spuse că viața de polițist ar putea să ducă pe cineva la disperare dacă nu ar exista, măcar din când în când, câte o amantă. Amintirea gleznelor Luciei îi dădu târcoale câteva secunde și se vizualiză deasupra ei, între pulpele cărnoase, gâfâind și uitând de toate. De ploaie, de secție, de cazuri rezolvate fără tragere de inimă, de toată sarabanda de întâmplări cotidiene care nu îi provoca nicio satisfacție. Înfipse chiștocul în scrumieră și simți o
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de joc se dărâmă, la un moment dat, tot așa și castelul acesta al tău, construit din visele care te-au înlănțuit, se va nărui. Abia atunci vei fi liber... - Nuuuu... Vocea semăna cu un scâncet, aproape că se și vizualiza cerșind îndurare. Alături de el, Magicianul, cu spatele la râu, îi făcu (amical) cu ochiul: - Ba da. Iar tu știi că este așa. Nu mai scrii nimic pentru că te pierzi prin vise. Visele trebuie puse pe hârtie, iar eu îți suplimentez rația, cu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]