2,638 matches
-
a Profesorilor de Engleză). După prima versiune a alfabetului, publicată în 1888, au urmat cîteva revizii în anii 1900, 1932, 1989 și 1993. Clasificarea vocalelor se face după mai multe criterii, cele mai importante fiind: Diagrama de mai jos prezintă vocalele clasificate după primele trei criterii, și anume deschidere, loc de articulare și rotunjire. Toate vocalele din diagramă sînt orale, iar tonul și lungimea nu sînt luate în considerare. Zonele colorate din tabel corespund celor șapte vocale din limba română standard
Alfabetul Fonetic Internațional () [Corola-website/Science/299137_a_300466]
-
revizii în anii 1900, 1932, 1989 și 1993. Clasificarea vocalelor se face după mai multe criterii, cele mai importante fiind: Diagrama de mai jos prezintă vocalele clasificate după primele trei criterii, și anume deschidere, loc de articulare și rotunjire. Toate vocalele din diagramă sînt orale, iar tonul și lungimea nu sînt luate în considerare. Zonele colorate din tabel corespund celor șapte vocale din limba română standard. Simbolul fonetic corespunde literei "ă" din "măr", iar corespunde lui "î" sau "â" din "înapoi
Alfabetul Fonetic Internațional () [Corola-website/Science/299137_a_300466]
-
de mai jos prezintă vocalele clasificate după primele trei criterii, și anume deschidere, loc de articulare și rotunjire. Toate vocalele din diagramă sînt orale, iar tonul și lungimea nu sînt luate în considerare. Zonele colorate din tabel corespund celor șapte vocale din limba română standard. Simbolul fonetic corespunde literei "ă" din "măr", iar corespunde lui "î" sau "â" din "înapoi" respectiv "Pârvu". Vocala este nerotunjită în limba română, dar poate fi rotunjită în alte limbi; definiția ei precizează că se obține
Alfabetul Fonetic Internațional () [Corola-website/Science/299137_a_300466]
-
sînt orale, iar tonul și lungimea nu sînt luate în considerare. Zonele colorate din tabel corespund celor șapte vocale din limba română standard. Simbolul fonetic corespunde literei "ă" din "măr", iar corespunde lui "î" sau "â" din "înapoi" respectiv "Pârvu". Vocala este nerotunjită în limba română, dar poate fi rotunjită în alte limbi; definiția ei precizează că se obține într-o poziție relaxată a buzelor. Ce înseamnă o "poziție relaxată" depinde de limba respectivă, de exemplu din limbile română, franceză, engleză
Alfabetul Fonetic Internațional () [Corola-website/Science/299137_a_300466]
-
definiția ei precizează că se obține într-o poziție relaxată a buzelor. Ce înseamnă o "poziție relaxată" depinde de limba respectivă, de exemplu din limbile română, franceză, engleză, rusă sînt toate mai mult sau mai puțin diferite. Se observă că vocalele și apar de două ori. Acest lucru se datorează faptului că nu există nici o limbă în care să se diferențieze după gradul de deschidere "trei" tipuri de . În limba română există unul singur, din . În limba franceză sau italiană se
Alfabetul Fonetic Internațional () [Corola-website/Science/299137_a_300466]
-
semiînchisă și cea semideschisă , ca de exemplu în cuvîntul francez "déesse" (zeiță), pronunțat . Pentru simplificare, median din limba română se scrie cu același simbol ca semiînchis din franceză, chiar dacă fonetic ele sînt diferite. Același lucru este valabil și pentru cazul vocalei . Consoanele se clasifică în trei mari grupe după modul în care se generează presiunea aerului în articularea lor. Toate consoanele din limba română fac parte din cea mai importantă dintre aceste grupe, și anume a consoanelor "pulmonare", produse prin comprimarea
Alfabetul Fonetic Internațional () [Corola-website/Science/299137_a_300466]
-
sensul cuvintelor, altfel spus nu există nici o pereche de cuvinte care să difere "numai" prin acest sunet, deci cele două variante sînt alofone ale unuia și aceluiași fonem. De asemenea, în unele graiuri ale limbii române sunetul se palatalizează înaintea vocalei sau a semivocalei corespunzătoare, , devenind sunetul .
Consoană nazală alveolară () [Corola-website/Science/299837_a_301166]
-
A" se folosește singur la genitivul substantivelor neutre de origine croată: "a srebro" „al/a/ai/ale argintului”. Articolul nehotărât are la nominativ-acuzativ forme deosebite de ale numeralului cardinal: Articolul hotărât are aceleași forme ca în română, doar că „-u-”, vocala de legătură a articolului românesc „-l”, a devenit ea însăși articol: "scåndu" vs. „scaunul”, iar la neutrul plural terminat cu "-re" -e-ul cade: "pičore" - "pičorle" „picioarele”, "zidure" - "zidurle" „zidurile”. Substantivele neutre cu desinența "-o" se folosesc fără articol. Opoziția substantiv
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
de infinitiv: "åto n-åv avut de bę" „altceva nu avea de băut”. În istroromână există patru clase de conjugare moștenite, analoge cu cele din română, plus încă una sau trei (în funcție de interpretare) pentru împrumuturi și creații noi: Exemple de conjugare (vocalele accentuate sunt cele cu diacritic deasupra): Infinitiv: Indicativ prezent: În Žei̯ân, persoana I plural are desinența "-m" ("vedém" etc.), iar la verbele de tipul "cuhę́i̭", forma de pers. I sg. și III pl. este "cuhés
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
din Grecia, Republica Macedonia și România. Fonetismul meglenoromânei nu este unitar. Există diferențe relativ însemnate între graiuri. Fonemele vocalice ale meglenoromânei sunt: Transcrierea meglenoromânei nu este unitară în rândul cercetătorilor. În acest articol se folosește cea a lui Theodor Capidan. Vocalele care nu se găsesc în româna standard sunt redate în felul următor: /a/, /e/, /i/ și /u/ purtătoare de accent sună în general ca în dacoromână. /ɔ/ înlocuiește în mai multe graiuri fonemele / ǝ/ (ă) și /ɨ/ (î), care astfel
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
oaspeți”. ǝ/ se păstrează în poziție accentuată și în locul lui /ɨ/, în graiurile din Umă și Țărnareca: "lănă" „lână”. /o/ nu se deosebește de /ɔ/ în graiul din L’umniță, ultimul realizându-se și el [o], prin urmare corespunde și vocalelor /ǝ/ și /ɨ/: "monă" „mână”. /ɛ/ există alături de diftongul [ea] în graiul din Lundziń ("fętă/feată" „fată”) și se opune lui / e/ în graiurile din Lundziń, Cupă, L’umniță, Oșiń și Birislăv: "videm" „vedem” vs. "vidęm" „vedeam”. Vocalele /a/, /e
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
corespunde și vocalelor /ǝ/ și /ɨ/: "monă" „mână”. /ɛ/ există alături de diftongul [ea] în graiul din Lundziń ("fętă/feată" „fată”) și se opune lui / e/ în graiurile din Lundziń, Cupă, L’umniță, Oșiń și Birislăv: "videm" „vedem” vs. "vidęm" „vedeam”. Vocalele /a/, /e/, /i/, /o/, /ɔ/ și /u/ accentuate se lungesc, în afară de graiurile din Umă și Țărnareca: "apu" [aːpu] „apă”, "cămeș" [kǝmeːʃ] „cămeși”, "sin" [siːn] „sân”, "soră" [soːrǝ] „soră”, "grǫ́n" [grɔːn] „grâu”, "suflit" [suːflit] „suflet”. Înaintea silabei accentuate, vocalele
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
Vocalele /a/, /e/, /i/, /o/, /ɔ/ și /u/ accentuate se lungesc, în afară de graiurile din Umă și Țărnareca: "apu" [aːpu] „apă”, "cămeș" [kǝmeːʃ] „cămeși”, "sin" [siːn] „sân”, "soră" [soːrǝ] „soră”, "grǫ́n" [grɔːn] „grâu”, "suflit" [suːflit] „suflet”. Înaintea silabei accentuate, vocalele se închid, dar nu și în împrumuturi: În L’umniță, / ǝ/ la început de cuvânt urmat de o consoană nazală se realizează [ạ] (mai închis decât [a], între acesta și [ə], mai aproape de [a]): "ạn" „în”, "ạmpirat" „împărat”. Și după
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
în împrumuturi: În L’umniță, / ǝ/ la început de cuvânt urmat de o consoană nazală se realizează [ạ] (mai închis decât [a], între acesta și [ə], mai aproape de [a]): "ạn" „în”, "ạmpirat" „împărat”. Și după silabă accentuată se închid aceleași vocale, dar /a/ se păstrează ca articol hotărât: "casă" vs. "casa". În toate graiurile meglenoromâne există diftongii descendenți [aw], [ew], [iw] și [ow] (semivocala /w/ fiind transcrisă u̯), și diftongii ascendenți [ja], [je], [jo] și [ju], semivocala /j/ transcriindu-se
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
atât la masculin, cât și la feminin, există substantive cu această terminație la singular: "munti" „munte”, "pustińitati" „pustietate”. Celelalte feminine se termină în -ă. Pluralul Forma de masculin plural nu se deosebește de cea de singular la substantivele terminate în vocală accentuată + "p", "b", "f", "v", "ț", "z", "tš", "ș", "j", "l’", "i̯", "ń" sau "r": "lup" „lup” - "lup" „lupi”, "fitšor" „fecior” - "fitšor" „feciori”. La substantivele masculine terminate în alte consoane sau altă consoană + "i", pluralul are ca marcă schimbarea
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
Masculinele terminate la singular în "-i" precedat de "r" îl pierd pe "-i" la plural: "l’epuri" „iepure” - "l’epur" „iepuri”. Desinența specifică de neutru plural este tot fără "-i": "loc" - "locur". Substantivele masculine cu singularul în "-u" schimbă această vocală în "-i" la plural, ca în română: "socru" - "socri", "u̯ocl’u" - "u̯ocl’i". Femininele în "-ă" au în general pluralul în "-i": "casă" - "casi". La unele consoana/consoanele precedentă/precedente se modifică: "furcă" - "furchi", "găscă" - "găști
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
pluralul în "-i": "casă" - "casi". La unele consoana/consoanele precedentă/precedente se modifică: "furcă" - "furchi", "găscă" - "găști". Consoanele care provoacă căderea lui "-i" la masculin plural au același efect și la feminin: "limbă" - "limb". La unele substantive se schimbă și vocala din rădăcină: "vacă" - "văț". "-i"-ul pluralului reapare la substativele masculine cu articol hotărât: "fitšoril’" „feciorii”, "frațil’" „frații”. Substantivele împrumutate din limba turcă, cu singularul în "-a" sau "-ă" pot avea pluralul în "-z", vocala precedentă fiind accentuată: "avlíi̯
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
unele substantive se schimbă și vocala din rădăcină: "vacă" - "văț". "-i"-ul pluralului reapare la substativele masculine cu articol hotărât: "fitšoril’" „feciorii”, "frațil’" „frații”. Substantivele împrumutate din limba turcă, cu singularul în "-a" sau "-ă" pot avea pluralul în "-z", vocala precedentă fiind accentuată: "avlíi̯a" - "avlíur" sau "avlii̯áz" „curți”, "căsăbắ" - "căsăbắz" „orașe”. Exprimarea cazurilor este în general analitică. Genitivul se exprimă în majoritatea graiurilor cu "lu", la origine articol hotărât, devenit invariabil, practic o
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
singular și "-i" la a II-a singular au și forme alternative la aceste persoane, care provin din macedoneană: "antru / antrum" „intru”, "antri / antriș" „intri”. La conjugarea a IV-a, verbele cu sufix cu infinitivul în "-ǫ́ri" au vocala ǫ́ și în sufixe: "ạmpărțǫ́s" „împart”, "tușǫ́ș" „tușești” etc. Indicativul imperfect seamănă foarte mult cu cel din română, atât ca formă, cât și ca folosire: Indicativul perfect simplu este mult mai folosit decât în română
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
a III-a există și o categorie de verbe cu accentul pe rădăcină, spre deosebire de exemplul de mai sus, care este cu accentul pe desinențe. Acestea prezintă o particularitate în plus față română, de asemenea comună cu aromâna. Exemplu (cu marcarea vocalei accentuate): În limba vorbită, acest timp are o valoare diferită de cea perfectului compus, exprimând o afirmație categorică, vorbitorul fiind martor ocular la eveniment: "G’org’i vini din America" „Gheorghe a venit din America”. Indicativul perfect compus se formează
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
numesc alofone. A se observa de asemenea că transcrierea sunetelor se face cu bare oblice atunci cînd se analizează perceperea lor de către vorbitori ("fonemic") și paranteze pătrate cînd se au în vedere sunetele ca atare ("fonetic"). În afară de sunetele propriu-zise (consoane, vocale, etc.), fonologia se mai ocupă și de alte aspecte ale vorbirii care au rol semantic, ca de exemplu: Nu toate limbile folosesc aceste elemente în diferențierea cuvintelor. De exemplu cuvintele din limba română se pot diferenția după "accent", iar "intonația
Fonologie () [Corola-website/Science/299383_a_300712]
-
pot fi foneme distincte în alta. Un alt termen echivalent cu "alofon" este "variantă pozițională (a unui fonem)". De exemplu, cuvintele românești "miting" (reuniune publică pe teme politice sau sociale) și "fiting" (piesă de legătură pentru conducte) au exact aceleași vocale. Totuși, în cuvintele englezești de origine "meeting" și "fitting" prima vocală din fiecare cuvînt este diferită. În limba engleză vocala lungă din "meet" și vocala scurtă din "fit" sînt fonemic diferite, așa cum se poate dovedi prin perechi "minimale" de cuvinte
Alofon () [Corola-website/Science/299457_a_300786]
-
alofon" este "variantă pozițională (a unui fonem)". De exemplu, cuvintele românești "miting" (reuniune publică pe teme politice sau sociale) și "fiting" (piesă de legătură pentru conducte) au exact aceleași vocale. Totuși, în cuvintele englezești de origine "meeting" și "fitting" prima vocală din fiecare cuvînt este diferită. În limba engleză vocala lungă din "meet" și vocala scurtă din "fit" sînt fonemic diferite, așa cum se poate dovedi prin perechi "minimale" de cuvinte precum "seat" și "sit" care pot să apară ca identice pentru
Alofon () [Corola-website/Science/299457_a_300786]
-
cuvintele românești "miting" (reuniune publică pe teme politice sau sociale) și "fiting" (piesă de legătură pentru conducte) au exact aceleași vocale. Totuși, în cuvintele englezești de origine "meeting" și "fitting" prima vocală din fiecare cuvînt este diferită. În limba engleză vocala lungă din "meet" și vocala scurtă din "fit" sînt fonemic diferite, așa cum se poate dovedi prin perechi "minimale" de cuvinte precum "seat" și "sit" care pot să apară ca identice pentru un vorbitor nativ de limba română fără experiența sunetelor
Alofon () [Corola-website/Science/299457_a_300786]
-
pe teme politice sau sociale) și "fiting" (piesă de legătură pentru conducte) au exact aceleași vocale. Totuși, în cuvintele englezești de origine "meeting" și "fitting" prima vocală din fiecare cuvînt este diferită. În limba engleză vocala lungă din "meet" și vocala scurtă din "fit" sînt fonemic diferite, așa cum se poate dovedi prin perechi "minimale" de cuvinte precum "seat" și "sit" care pot să apară ca identice pentru un vorbitor nativ de limba română fără experiența sunetelor din engleză. Pentru a stabili
Alofon () [Corola-website/Science/299457_a_300786]