2,768 matches
-
dorință și procură o senzație de plăcere", ci accentuează simțul realității și accelerează pulsul vieții 189, e clar că masochismul trebuie înțeles ca un fel de trăire plenitudinar estetică, menită a prezerva energia sexuală în scop creator. În același timp, "voluptatea dureroasă" pare să-și aibă izvorul exact în acea "maladie a ochiului" specifică decadenței, desemnată cu trivialul termen de "voyeurism". Artistul e un "inhibit sexual", un "masochist" , un "fetișist" și un "voyeurist". Mă opresc, deocamdată, aici. Ei bine, iată cum
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
om influent; pe de altă parte își aduce imediat aminte, încruntându-se nici să nu mă compromit și de aceea să nu fac nicio afirmație care să mă angajeze; și, în sfârșit mai adaugă cu zâmbetul cuiva care trăiește o voluptate vinovată și secretă să strecor așa, pe neobservate, și câte ceva din convingerile mele"335. Pe Monica Lovinescu nu o deranjează dacă supără pe cineva cu sinceritatea ei tranșantă, cu atât mai puțin dacă este influent, nici nu i se pare
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
mereu atât pe verticală cât și pe orizontală, uită de sciatică sau de reumatism pentru o perioadă, plămânii i se încarcă cu oxigen proaspăt, iar în fața ochilor îi apar aievea scene din tinerețe pe care le retrăiește aproape cu aceeași voluptate. Toate acestea îl reîmprospătează, într-un cuvânt, îl întinerește și-i dă speranța că va mai apuca încă un răsărit de soare. Dușul gratuit, oferit de natură, trezește la viață nu numai pe om, dar și toate speciile de plante
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
covorul camerei și începu a se învârti în jur tropăind cu bocancii săi mari unși cu grăsime de pasăre. Aștepta așa în singurătatea în care păru că se retrase fără a mai vorbi cu nimeni, doar cu ochii sfredelea cu voluptate atmosfera încărcată a încăperii. Se lipi ușor de perete lângă ciomagul lustruit cu care venise și rămase așa străin de sine și de tot ceea ce era în jur. Cu bărbia în piept începu să răsufle ritmic și atunci întreaga trăire
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
spirit), istoria, timpul, condiția umană (viața și moartea), condiția geniului, nostalgia absolutului, creația, aspirația spre ideal, spre perfecțiune etc. - Motive romantice: visul, somnul, solitudinea, astralul (luna, steaua, luceafărul, zborul cosmic etc.), acvaticul, cosmogonia, apocatastaza, tenebrele, nocturnul, demoniacul, mortul viu, dublul, voluptatea suferinței, evaziunea (fie întrun trecut medieval sau întrun timp mitic, fie în spații exotice boreale, astrale, onirice), metempsihoza, copacul sacru, codrul, floarea albastră, pasărea, lumina etc. - Literatura creează eroi excepționali (atipici) puși în situații de excepție. Personajul romantic (geniul, magul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
din Roma s-a pomenit curând într-un mediu fizic pustiu și neospitalier. După cucerirea romană, Tomisul era un „castellum”, un punct de rezistență militară la granița răsăriteană a provinciei Moesia. „Cu ce ochi va fi privit elegantul cântăreț al voluptăților rafinate din Roma pe hirsuții geți, pe grecii corciți și pe barbarii din Tomis e ușor de imaginat”. Exilatul a văzut că ținutul pustiu și neroditor în care era silit să trăiască de atunci înainte nu diferea prea mult de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
a filosofiei"105, evidențiind, astfel, plasarea conștientizată și asumată sub semnul gândirii, care capătă consistență în numeroase tratate și eseuri. Hume, Voltaire, Rousseau, Diderot, Kant și atâtea alte nume ilustre vin să întregească o listă care atestă pe deplin această voluptate a teoretizărilor care marchează secolul al XVIII-lea. În același spirit, după cum am mai sugerat, sfera literară își reordonează mecanismele, ducând la crearea unui nou domeniu cel al criticii. Aceasta este scoasă din marginalitate, nu mai este un simplu apendice
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
veselie nemăsurată și o și mai mare neobrăzare; a făcut mare risipă de erudiție, murdărie și plictiseală", catalogându-l în final drept "un filosof bețiv care n-a scris decât la beție"128 Duritatea tonului se combină la Voltaire cu voluptatea vehiculării paradoxurilor, acestea din urmă făcând însă deliciul cititorilor și dând o dimensiune literară actului critic. Astfel, despre Shakespeare se afirmă că "avea un geniu plin de forță și de rodnicie, de naturalețe și de măreție, fără cea mai mică
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
nu de natură spirituală. Mișcarea se stinge spre finalul celui de-al Doilea Război Mondial, lăsând în urmă din punct de vedere literar imaginea celei mai zgomotoase direcții neoclasice a începutului de secol, care merită, totuși, consemnată mai ales pentru voluptatea polemicii și a ideilor privitoare la renașterea clasicismului, majoritatea acestora fiind dezvoltate în paginile cotidianului ce purta numele grupării, apărut în anul 1908. O cu totul altă viziune asupra clasicismului o întâlnim la Jean Cocteau, care nu promovează în mod
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
sub structurile inflexibile ale unei logici sigure de sine" (Poezia ca erratum la proza lumii). Totdeauna, aspirația lui Doinaș (ajuns aproape la vârsta lui Goethe) a fost de a inculca "ritmului pur" și muzicii versului un destin, o atitudine existențială, voluptățile unui voyant: "Prezența Muzicii în Poezie nu sporește sensul, ci condițiile care fac ca sensul să apară în deplina sa profunzime" (Muzica pleon al Poeziei). Rafinat trezorier de idei și imagini, voce decisă opunând spontaneiștilor, veleitarilor și celor rămași la
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Imaginarul cu tangențe suprarealiste din Destin cu boabab urmărea, deliberat, uimirea: "În piața cu celebru nume șvab / Creștea, până la cer, un boabab / Cu fructe cât o casă, cu bodegi / Și trenuri de sidef iuțind prin crengi". Se manifesta, de la început, voluptatea enunțurilor baroce dilatate ca în Destin cu bile; pe puntea unui vechi vapor, iată o chermesă bizară reunind "dudui / Și cavaleri în frac cu mov joben / Ținând în zgardă bile de eben / Rotunde, roșii, cu desen subțire, / Ovale, verzi, cuprinse
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
chiar un cod doctrinar vizând onirismele, demers în care i se asocia Dumitru Țepeneag (argumentele lor vor fi reunite după moartea lui Dimov sub genericul Momentul oniric, 1997). Susținători ai visului nocturn și nu numai, romanticii s-au scufundat cu voluptate în universul oniric; o poveste, credea Novalis, e "ca un vis", o formă de "fantezie muzicală" (Jurnal intim). În practică, visul provoacă o breșă, un fel de disociere în Eul nostru dilematic; din perspectivă suprarealistă experiența onirică înlesnește accesul în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și grație. Cu accente păstrând dimensiunea durativă a vocilor de altădată, autoarea Sonetelor imperfecte se instalează imaginar într-un trecut-prezent: timp transparentizat! Că poeta și-a rotunjit dintru început o mitologie personală, se observă de la primele pagini; dedându-se cu voluptate auscultării înaintașilor ("auscultare" în modul lui Nietzsche), ea intră în rezonanță cu un trecut esențializat, cu reverberații fascinante. Uneori trebuie să stăm în loc ori să ne regăsim sinele autentic privind îndărăt, în originar. Câte un pretext oarecare, bunăoară de ordin
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mult decît a pierdut Adam, ne-a făcut părtași la viața Spiritului. Adevărata mea identitate nu se naște și nu moare: mă identific cu ea și sunt fericit în continuă adorare, pentru că nu sunt alcătuit din timp. Vorbesc filosofii cu voluptate despre "condiția umană". Dl. Liiceanu susține chiar că "Heidegger este singurul gînditor care a avut îndrăzneala să încerce să deseneze harta definitivă a condiției umane" (în 18 cuvinte-cheie ale lui Martin Heidegger, Humanitas, București). Îndrăzneț Heidegger, dar îndrăzneț și compatriotul
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
chemare. O chemare la libertatea de a fi, cu toată încărcătura sa de sens. Cine vrea să fie liber cu mine ? Nu am mai fost liber de cînd eram copil. Îmi amintesc și acum cu cîtă sete și cu cîtă voluptate, cu cîtă bucurie sorbeam aerul tare al libertății. Libertatea face totul posibil. Dumnezeu ne vrea liberi și creatori. Creatori de lumi, cum spunea Andreu Sole. Eventual mai bune. Aștept deci eu însumi un răspuns și îmi imaginez că sunt acasă
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
cînd ea de mult nu mai este pe cer și chipul iubitei, care îi apare încă viu, deși ea a murit de mult: Astfel amorul ce-a trecut Prin zeci de ani străbate, Umplînd un suflet cunoscut De-o dulce voluptate. Și amintirea-l chiamă iar Ori cîte să se-ntîmple Cu atît noroc, cu atît amar El sufletul mi-l împle."215 Aceasta duioasă și încă puternică amintire, a iubitei moarte, trebuie să producă mirare biografilor lui Eminescu, care nu i-
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
modul tău de viață și propriul program, a grăbi activitățile vieții de toate zilele, a-ți spori capacitățile de a intra în relație, a-ți prelungi durata vieții, a-ți corecta imperfecțiunile trupului - un fel de „voință de putere” și voluptatea ei de a exercita o dominație asupra lumii și asupra propriei persoane își fac loc în sufletul hiperconsumatorului. Oare ce au în ele seducător noile obiecte de consum-comunicare (calculator, video, fax, Internet, telefon mobil, cuptor cu microunde), dacă nu capacitatea
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
modurilor de viață. Curentele de stânga, tineretul rebel, ecologia radicală au declarat război contra pseudonevoilor, contra consumului iluzoriu de obiecte, contra risipei bogățiilor. O întreagă generație a denunțat domnia pasivității și a condiționării generalizate, în numele libertății totale, al creativității, al voluptății pasionale. În mod evident, această fază și-a trăit traiul, spiritul revoluționar nerezistând farmacelor Edenului consumerist. S-a edificat o cultură nouă care substituie visurilor de discontinuitate istorică un cult al înfloririi persoanei, al calității vieții, al sănătății perpetue. Înseamnă
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
îmbietoare, plaje însorite și trupuri de vis, vacanțe pline de divertismente mediatice: societățile opulente afișează trăsăturile unui hedonism radios. Pretutindeni se înalță catedrale închinate obiectelor și divertismentului, peste tot răsună imnuri slăvind traiul bun, totul se vinde cu promisiuni de voluptate, totul se oferă în cantități imense și în ritmuri de muzici ambientale, sugerând un imaginar de basm. În această grădină a desfătărilor, bunăstarea a devenit zeu, consumul e templul, iar trupul e cartea sfântă. Dacă acest tablou nu suscită probleme
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
gândire descoperă în cultura contemporană prelungirea și accentuarea vechilor valori puritane ostile desfătării simțurilor. Hedonismul moravurilor este un șiretlic, lumea care ne impune regulile proprii ar fi în realitate activistă și performativă, lozincile ei fiind „competiție”, „excelență” și „urgență”. Adio voluptăților vagabonde, totul nu-i decât desfășurare de forțe, exploatare maximă a potențialelor, depășire de sine. Pe frontonul societății de performanță stă scris cu litere digitale numele eroic Superman. Conform celui de-al patrulea model, era abundenței determină nu atât un
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
se lase în voia firii, gustând atât plăcerile simple, cât și satisfacțiile bacanalei extatice. Tocmai acest etos al bucuriei îl redescoperim noi, declară noii apostoli, insistând asupra culturii cotidiene, caracterizată prin cultul senzațiilor imediate, al plăcerilor trupului și simțurilor, al voluptăților prezentului. Hedonism accentuat, sărbătoarea simțurilor, existență prezenteistă: etica dominantă incită, ni se spune, la a profita de clipă, la luarea în considerație a ceea ce e bun în viață, la savurarea maximă a plăcerilor existenței, fără inutile proiecții ale propriului eu
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
32. Pe acest fond, Superman este descris ca fiind pură voință, pură tensiune spre depășirea de sine, ca și cum activismul, desfășurarea puterii de dragul puterii, cursa spre reușită și spre bani ar fi reușit să absoarbă întreaga energie a subiectivităților. Satisfacțiile sensibile, voluptățile carnale și estetice, iată ce naufragiază. În dezlănțuirea tehnicii, operatoriul a înlocuit voluptățile senzoriale, virtualul - realul, exploatarea excesivă a potențialelor - plăcerile leneviei. S-a terminat cu vagabondajele și diletantismele plăcerii, hedonismul a încetat să mai fie de actualitate, el nu
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
spre depășirea de sine, ca și cum activismul, desfășurarea puterii de dragul puterii, cursa spre reușită și spre bani ar fi reușit să absoarbă întreaga energie a subiectivităților. Satisfacțiile sensibile, voluptățile carnale și estetice, iată ce naufragiază. În dezlănțuirea tehnicii, operatoriul a înlocuit voluptățile senzoriale, virtualul - realul, exploatarea excesivă a potențialelor - plăcerile leneviei. S-a terminat cu vagabondajele și diletantismele plăcerii, hedonismul a încetat să mai fie de actualitate, el nu mai ține decât de o „antropologie depășită de-acum”33. Astfel, în civilizația
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
oferte și cereri de practici senzualiste ale corpului. Practicile ținând de igienă și de îngrijirile cosmetice evoluează în același sens. Dacă vechea modernitate celebra curățenia și igiena ca obligații morale și sociale, momentul hipermodern exaltă „plăcerea de a fi curat”, voluptatea îmbăierii, gelurile de duș parfumate, sărurile de baie cu uleiuri esențiale, spumantele de baie și efervescente. Mărcile de produse cosmetice și reclama de care se bucură acestea abundă și ele în discursuri asupra voluptății de a te ocupa de propria
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
exaltă „plăcerea de a fi curat”, voluptatea îmbăierii, gelurile de duș parfumate, sărurile de baie cu uleiuri esențiale, spumantele de baie și efervescente. Mărcile de produse cosmetice și reclama de care se bucură acestea abundă și ele în discursuri asupra voluptății de a te ocupa de propria persoană și de plăcerea de a „te întoarce la senzorialitate”. Produsele de îngrijire exaltă într-adevăr eficiența acțiunii lor, dar mizează și pe argumentul „100% plăcere”, pe calitatea senzațiilor, pe plăcerea ca factor de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]