2,152 matches
-
a face că pune mâna pe capul femeei tale ș-are să ți-o omoare. Decât când a auzit el așa, of! numa tremura! Și se duce omul cel de fier. Acu el își gătește iartaganul și când vine-n casă vrăjitorul, pune pe sufragiu și îl desbracă-ndată, ș-adevărat găsește - un cuțit mare, știi ca un chip de cosor, și-l ia cu iartaganul și-l face bucățele. Acu era cu deplin fericiți. Acu saracul nu mai știa ce-i durerea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
se va afla, fie că nu, dacă ei dintr-o dată ar avea dreptate, ar însemna că aveau și înainte. Prim-ministrul dădu deoparte ziarele din fața lui și spuse, Toate astea mă fac să-mi amintesc de vechea poveste a ucenicului vrăjitor, acela care nu a știut să oprească puterile magice pe care le pusese în mișcare, Cine este, în acest caz, în opinia dumneavoastră, domnule prim-ministru, ucenicul vrăjitor, ei sau noi, Mă tem serios că ambii, ei au apucat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Toate astea mă fac să-mi amintesc de vechea poveste a ucenicului vrăjitor, acela care nu a știut să oprească puterile magice pe care le pusese în mișcare, Cine este, în acest caz, în opinia dumneavoastră, domnule prim-ministru, ucenicul vrăjitor, ei sau noi, Mă tem serios că ambii, ei au apucat pe un drum fără ieșire și nu s-au gândit la consecințe, Iar noi ne-am luat după ei, Așa este, acum problema este să știm care e pasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
niciodată, Presupun că vor doar să protesteze împotriva atentatului, iar în ceea ce privește autorizația ministerului de interne, de data aceasta nici măcar nu sunt nevoiți să piardă timpul s-o ceară, Vom ieși vreodată din această încurcătură, Ăsta nu e un subiect pentru vrăjitori, domnule prim-ministru, fie ei cu diplomă sau ucenici, dar la sfârșit, ca întotdeauna, va câștiga cel care va avea mai multă forță, Va câștiga cel care va avea mai multă forță în ultima clipă, și încă n-am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
din când în când în laț și la capcană... câte o vulpe nărăvită la oratănii, sau scoate din colții lupului, cu ciomagul, câte o pradă. Se pricepe să vorbească și să se înțeleagă cu lupii în limba lor... Știe și vrăjitorii... Tatăl și bunicul lui au trăit în miezul codrilor, creșteau pe lângă ei pui de lupi. A trăit de mic copil între pui de lupi, cu care mânca alături și se juca cu ei. Lupii le mai țineau de urât, dar
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nu este mai dumnezeiesc în lume decât să iubești și să fii iubit... Ninetistele, care închinaseră steagul până atunci, au făcut ochi. Sorbeau vorbele lui Grătărel... Iarba fiarelor este, ca și "elixirul vieții", greu de găsit. Se zice că doar vrăjitorii cei mari o au. O singură noapte pe an, în noaptea de Sfântul Andrei, atunci când niciun muritor nu trebuie să iese din casă, doar atunci se vede iarba fiarelor, căci toată noaptea aceea ea este roșie ca focul, până la răsăritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Milică nu era la slujba lui. Milică mă luase la ochi, dar niciodată nu mi-a zis nimic. Ajungeam acasă, scoteam vioara și încercam să reproduc acordurile lui Milică. Eram dezamăgit din nou; Milică-și plimba degetele pe strune ca un vrăjitor. Și nu lăsa impresia că face eforturi. Dimpotrivă: parcă se odihnea atunci când cânta... Și când m-am apropiat de pălăria lui Milică și i-am așezat acolo banii pe care-i câștigasem, ca detectiv, în ultima săptămână, m-am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
văzu nevoit să întrebe Vetéa Pitó. Am mai auzit de asta și mai demult, dar oricât m-am gandit, nu reușesc să-mi dau seama cum se poate transforma apă într-o insula solidă, albă și rece... O fi lucrătura vrăjitorilor? Este lucrătura zeilor, răspunse Navigatorul-Căpitan cu calm. Soarele, marea, ziua, noaptea și stelele există pentru că Taaroa le-a creat astfel și, în același fel, acolo, în sud, a dorit să creeze aceste ciudățenii. Ridică din umeri. Nici macar eu, care sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
sută douăzeci corespund distanței care separă coastele peruane de cele ale Noii Guinee. Polinezienii stăpâneau așadar o treime a lumii, si o făceau datorită acestei magii care îl obseda atâta pe Tapú Tetuanúi, încât visa să devină și el un vrăjitor care să poată, la fel ca fabulosul Miti Matái, să descopere insulele ascunse în spatele norilor, să ghicească despre ce fel de insula este vorba sau să-și dea seama, din clipocitul unui val care îi ajunge la urechi, că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
SANDA SFICHI CARTEA BINELUI - POEZIE ȘI PROZĂ - ANTOLOGIE Cică odată trecea printr-o pădure un Vrăjitor. Avea ochii adânci, străluciți de ceva nelumesc. Țop, țop...îi ieși în cale un iepuraș ce nu se mai dădu dus. Se-mprieteniseră la cataramă. Au stat de vorbă, au mâncat, și-au spus glume, au râs de s-au
Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
dus. Se-mprieteniseră la cataramă. Au stat de vorbă, au mâncat, și-au spus glume, au râs de s-au ținut cu mâna de burtă că pasă-mi-te păreau că se cunosc de la începutul lumii. În cele din urmă, vrăjitorul îi zise: - Am să-ți dăruiesc un castel ca să trăiești fericit pe vecie, dar să nu asculți de vreun sfat înșelător!...să nu dorești mai mult decât ai și să nu te prindă vreo patimă pământeană că vei pierde totul
Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
de vreun sfat înșelător!...să nu dorești mai mult decât ai și să nu te prindă vreo patimă pământeană că vei pierde totul! - Am să fiu cuminte, zise iepurașul ghemuindu-i-se în brațe! - Să fie gata castelul! a cuvântat vrăjitorul, și a fost gata. Apăru o minunăție cum nu se mai văzuse printre cele lumi. Iepurașul, cum zări o așa locuință pentru el, sări doi metri în sus de bucurie. Se uită în urmă, dar prietenul dispăru. Când intră înăuntru
Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
ha, ha! se zguduiră nopțile, și norul se transformă într-un chip hidos cu dinți de foc... Te-a prins mânia?!... Iepurașul se pomeni afară trântit la pământ. Castelul dispăru. O durere grea și adâncă îi prinse ființa. Auzi glasul Vrăjitorului. - Mânia este nestăpânire, și cel ce nu se stăpânește își pierde drepturile!... trebuie să te susții blând!... În momentul când te mânii, Coroana Luminii se stinge!... ți-ai pierdut chibzuința, te-au furat patimile!... cuvântătorii nu și-au mai respectat
Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
dumneavoastră... mai puțin, totuși, decât tovarășul la care vă tot gândiți, căruia îi simțiți lipsa. Pentru că el chiar este un caz special ! — Sigur, mă descurc uneori. Destul de bine. De asta mă și țin și mă întrețin ei. Un fel de vrăjitor grețos, bolnav, fricos, uituc. Sucit ? Dar care le face treaba ! Rapoartele se pot încheia cu informații optimiste, cazul care le dădea atâta de furcă de trei luni sau trei ani a fost sau va fi lichidat. — Nu întotdeauna reușesc. Există
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ci numai Somn. Vino, Somn blînd și atotputernic, și poartă-ți valurile peste Întreaga țară. Tu, fiu al unei iubiri uitate, frate cu Moartea și cu asprul meu prieten, Singurătatea, mesager al păcii și al Întunecatei uitări, balsam și mîntuire, vrăjitor iubit, ascultă-mi ruga: coboară asupra noastră din Împărăția nopții, peste plaiurile și apele pămîntului veșnic și revarsă balsamul binecuvîntat al mîntuirii tale peste toți cei necăjiți de pe pămînt și peste toată mînia, durerea și nebunia din viața noastră. Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
toți cei necăjiți de pe pămînt și peste toată mînia, durerea și nebunia din viața noastră. Încet și blînd, pecetluiește porțile amintirilor noastre, răpește-ne din viața noastră, Întunecă imaginea iubirilor pierdute, a zilelor pierdute, a vechilor noastre visuri; lecuiește-ne, Vrăjitor atotputernic! Ah, ce blînd, ce blînd aleargă pe tot cuprinsul țării armăsarii cei mari și negri ai Somnului. Valurile Somnului se leagănă În inimile oamenilor, curg ca niște rîuri În noapte, se revarsă cu toată bogăția și plenitudinea puterilor Întunecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Poveste de Crăciun-Violeta Sabina Lazar Editura PIM, Iași, 2011 Suburbii municipale-Emilian Marcu Roman, Editura PIM, Iași, 2011 În clipa de umbrăHaiku și micropoeme L’instant de l’ombre Haïku et micropoèmes Iulia Ralia Raclaru - ediție bilingvă, Editura PIM, Iași, 2012 Vrăjitorul cuvintelorLelia Mossora Volum de poezie, Editura PIM Iași 2012 Dor de Bucovina - Marian Malciu Volum de proză, Editura PIM Iași -2012 Lacrima tăcerii-Violetta Petre Volum de poezie, Editura PIM Iași, 2012 Despre îngeri... La taclale (vol II) - Radu Vasile Chialda
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
poți, bunică, spune, Să ne fii așa de bună? - Mi-a dat stea de-nțelepciune Zâna cea cu strai de lună. - Cum de faci tu treaba toată Așa bine și cu spor? - Mi-a dat apă fermecată Un pitic de vrăjitor. Craiul soare se întoarce După muntele cu creste, Din fuior de raze toarce Lin bunica o poveste. Ea cu gândul e departe, Într-o țară de minune; Se aud în juru-i șoapte: - Spune, rogu-te, mai spune! Râde seara când
Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_722]
-
Cealaltă se afla acolo, în fața lui. Întinse o mână cu degetele tremurânde, încercând s-o apuce. Aluatul se fărâmiță la atingerea lui. Când ridică privirea, îl văzu pe Ausper dipărând în mulțime. Pe toți zeii, ce voia să-i spună vrăjitorul când îi oferise prăjitura? — Așadar... Cu un deget, Antonius întoarse lama pumnalului spre Vitellius. — Ai luat o hotărâre, guvernatorule? Vitellius tăcea. Nu era în stare să gândească. Neliniștea îl copleșea. Se uită spre medic, pe care soldații săi îl țineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cum vâjâie la colțuri dezordinea vântului, sau respirația mea cu obrazul ciupit de vărsat, destramă zbârcit, cenușiu brâul care a fost cândva colorat și viu. Spori microscopici dansează pe zid, un miros de alge îmi atinge fața când dorm; un vrăjitor lărgește vârstele tăiate-n pereți, se joacă cu-ndoiala în miros jilav și ascuțit de cloroform. * * * Lui Sabin Opreanu, poetul Nu putea dormi decât în lumina zilei, îngrozit de noaptea ce acoperă albiile firești ale morții. Bărbatul era înalt, masiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
uită replica Însă pentru că oricum nu o are privește mereu undeva, nu se explică unde, dar la fel de decisiv ca o conopidă și, spre disperarea publicului, nu se lasă penetrată ca la noi decît de-un prinț exoftalmic, care e și vrăjitor În timpul lăsat liber de ocupația de prinț, motiv pentru care-o penetrează eminamente oniric, la cină, lucru rămas neobservat de inițiați deoarece toți mănîncă supă de raci. Se mai ivește și o băștinașă cu nume biblic suprapus, Eva Adam, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
neobișnuită. Din primele zile, când fusese un copist de mesaje dintr-un ținut îndepărtat, până în ziua când ajunsese la putere, riscase atât cât i se păruse necesar, nici mai mult nici mai puțin. Nici acum nu putea fi sigur că vrăjitorul atomic, lord Clane, nu l-ar putea înfrânge printr-un tertip bine pus la punct. Medită o vreme apoi dădu ordin să i se aducă cutia din camera frigorifică a palatului. Indicase sclavilor unde să așeze cutia, când un ofițer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
panică la gândul că zeii atomului există? Intra în panică în timpul următoarei jumătăți de oră? Din fericire, pentru prima dată în cariera sa de om de știință în domeniul atomic, avea în spate cea mai mare putere dezvoltată vreodată de vrăjitorii din glorioasele zile legendare. Vedea că expresia impersonală de pe chipul celuilalt se transformase într-un început de dispreț. - Pe zei, - spuse Czinczar cu dezgust - voi linneenii sunteți cu toții la fel - niște oameni slabi. Clane nu scoase o vorbă. Deseori se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
nu aveau un copil, își pierdeau suflețelul lor și atunci ajungeau la un magazin de jucării vechi ca niște obiecte. Asta era moartea lor, să nu se mai joace nimenea cu ele. Noroc că acolo era un vânzător ca un vrăjitor care le dădea suflet din nou, ca să pară vii și să le placă la copii, că altfel nu le cumpără nimeni. Deci vânzătorul acela le dădea viață din nou. Nu era un vânzător de jucării, ci un vrăjitor de jucării
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
ca un vrăjitor care le dădea suflet din nou, ca să pară vii și să le placă la copii, că altfel nu le cumpără nimeni. Deci vânzătorul acela le dădea viață din nou. Nu era un vânzător de jucării, ci un vrăjitor de jucării. El le dădea suflet din nou, și ele se puteau împrieteni cu alți copii, dacă își găseau copilul potrivit. Și atunci jucăriile din pod s-au dus la Vânzătorul de jucării, care era Vrăjitor. Și i-au spus
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]