16,454 matches
-
se trânti pe jos miorlăind: - Maiestate, maiestate, vă rog, milă! Vă implor! - Îngenunchează domne ca lumea, ce pula mea! urlai eu nerăbdător. Omul se conformă și eu îi zburai capul cu un voleu aproape perfect. Suedezul urmări scena cu un zâmbet delicat și un dezinteres prost mascat. - Jucați golf? mă întrebă. - Da. - Se vede. Ce lovitură! Superbă! Ne așezarăm în jurul coșului cu tartine, îl rugai să se servească și luă una cu dulceață de vișine. Nu mă deranja, mai aveam încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
doar... erau de mai de mult acolo... - Niciodată, zise Anca. Niciodată nu m-am mai simțit atât de jignită și de umilită. La nunta mea. La nunta mea! (accentuase prima dată „nunta“, a doua oară „mea“, deci am ascuns un zâmbet. Mai lipsea să accentueze „la“). Cum poți să faci așa ceva? Tu îți dai seama... - Te rog, am întrerupt-o. Nu intenționam să te jignesc. Sunt acolo de mult... - Dar nu are importanță! Nu are nici o importanță! Tu chiar nu îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ultima mașină apăru un tip gras și vesel. Administratorul. Noul prim-ministru, comenta frumusețea cu lacrimi de fericire în voce. - Aha, am zis. - Aha. - Aha. - Aha. Am mai zis treizeci de aha-uri și am adormit. Pe buze aveam un zâmbet feroce, de mort. Prima apariție publică a prim-ministrului urma să aibă loc într-o duminică seară la emisiunea „Oameni... simpli“. Ceilalți invitați erau soția prim-ministrului, doamna Annabelle Ciocan, și eternul președinte al statului, Ion Ilievici. Atașez mai jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ușă din scânduri și o sfoară cu care se lega aceasta. Copiii alergară și își îmbrățișară mama, apoi așteptară sfioși să fie prezentați străinei. Din interiorul întunecat al casei ieși bunica, îmbrăcată într-o rochie albă, uzată, și afișă un zâmbet știrb. Mma Tsbago își lăsă punga în casă și le spuse că se va întoarce într-o oră. Mma Ramotswe le dădu copiilor dulciuri pe care aceștia le primiră cu ambele mâini întinse, mulțumindu-i cuminți, așa cum cerea conduita setswaneză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Da, confirmă directoarea. I-am văzut casa. Chiar zilele trecute am trecut cu mașina prin fața ei. Arată foarte drăguț. Domnul J.L.B. Matekoni făcu ochii mari. — Ați trecut cu mașina special ca s-o vedeți? — Păi, recunoscu Mma Potokwane cu un zâmbet abia schițat, am zis să văd și eu ce fel de casă e. E destul de mare, nu-i așa? — E o casă confortabilă, spuse domnul J.L.B. Matekoni. Cred că vom avea destul loc în doi. — Prea mult loc, replică Mma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
copiii ăștia și că-i fericită să-i aibă în casă. Îi va fi greu, dar se va descurca. — Probabil vă e foame, îi spuse fetiței, zâmbind. Am niște tocană foarte bună. Exact cum le place copiilor. Fetița îi întoarse zâmbetul. — Mulțumesc, Mma, spuse ea respectuoasă. Sunteți foarte amabilă. Băiatul nu zise nimic. Se uita la menajeră cu ochii aceia descumpănitori și o făcu să se cutremure în sinea ei. Se întoarse în bucătărie să pună mâncarea în farfurii. Îi puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
totuși, o eroină. Cea de-a treia persoană, Oswald Ranta, era cu totul altă mâncare de pește. Era un bărbat spilcuit, foarte bine îmbrăcat. Purta cămașă albă și cravată și, la fel ca Mma Soloi, zâmbea la aparatul de fotografiat. Zâmbetul său, însă, era total diferit. — Uită-te la bărbatul acesta, spuse Mma Ramotswe. Uită-te la Ranta. — Nu-mi place, declară Mma Makutsi. Nu-mi place deloc mutra lui. — Exact, confirmă Mma Ramotswe. Omul ăsta-i hain. Mma Makutsi rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
că nu vă pot ajuta. Poate ar trebui să mergeți acasă și să mai studiați logica. Logica vă învață că atunci când o persoană zice că nu vă poate ajuta, nu veți primi ajutor. Logic, nu? Pe față îi înflori un zâmbet batjocoritor; era încântat că-i reușise un calambur. Foarte bine, Rra, spuse Mma Ramotswe. Ați putea să mă ajutați sau, mai curând, ați putea s-o ajutați pe acea biată americancă. Este mamă. Ați avut și dumneavoastră o mamă. V-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cu Închis. Dar a intrat până să pot face ceva. Și? o îmboldi Mma Ramotswe. — Și i-am zis că nevasta lui e rea de muscă. — Și cum a reacționat? — S-a întristat. Părea foarte afectat. Mma Ramotswe schiță un zâmbet amar. Nu mă mir, comentă ea. — Da, dar apoi l-am sfătuit să nu ia nici o măsură. Soția nu făcea asta pentru ea, ci de dragul copilului. S-a încurcat cu un bărbat bogat doar ca să se asigure că fiul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Nu știu. - Nici eu nu am știut niciodată cîți ani am... Ce făceai pe vapor? - Eram ajutor de bucătar și chelner al căpitanului. - Bine, foarte bine! Asta e bine - buzele lui Oberlus se destinseră În ceea ce voia să fie un zîmbet care-i făcea chipul și mai urît. Aici o să fii bucătarul meu, servitorul meu și sclavul meu... Ai priceput? Sclavul meu. - Eu sînt liber. M-am născut liber, părinții mei erau liberi și eu voi fi Întotdeauna liber... - Asta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
bice pe spinare... E clar? - Ceea ce faceți nu e altceva decît răpire și piraterie, Îi atrase atenția Dominique Lassa, francezul care vorbea spaniola. Iar asta, după legile de pe mare, se pedepsește cu spînzurătoarea... Răpitorul lui nu-și putu stăpîni un zîmbet: - Și cine o să mă spînzure? Tu, poate? Legile mării nu domnesc aici. Aici nu contează decît legea lui Oberlus; ceea ce spun eu e bine și orice altă opinie e rea... Vrei să-ți demonstrez asta? Interpretul aruncă o privire către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
trebuia să moară pînă la asfințitul soarelui... Iar ei ar fi ales... Poate că v-ar fi ucis, poate că nu. Nu mă poți Învinui, așadar, de o crimă pe care ai făptuit-o de bunăvoie, bazîndu-te numai pe presupuneri - zîmbetul Îi era sardonic. Nu cred că vreun judecător m-ar condamna pentru asta, chiar dacă nu sînt ca tine, și mie oricum nu-mi pasă nici cît negru sub unghie ce ar spune un judecător. SÎnt propriul meu judecător, conchise el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Carmen Ibarra zîmbi cu dispreț, refuzînd propunerea, În timp ce se așeza În fotoliul de piele pe care Îl folosea el mereu. - Nu-s chiar așa de proastă, Îi spuse. N-am de gînd să mă las surprinsă atît de ușor... Acum zîmbetul Îi deveni batjocoritor. Nu te credeam atît de prost, adăugă. În prima zi În care renunți la a te mai purta ca o fiară vei fi prins ca un iepure... Oberlus nu făcu nici un comentariu, mărginindu-se să o privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
femeie inteligentă știe că un bărbat frumos este cel mai bun accesoriu. În același fel în care ai prezenta un nou model de mașină sau de prăjitor de pâine, mâna lui Brandy trasează în aer o linie care ajunge de la zâmbetul și țâțele ei mari până la Alfa. — Dați-mi voie să vi-l prezint, zice Brandy, pe signor Alfa Romeo, consort masculin profesionist al prințesei Brandy Alexander. În același fel, mâna lui Brandy se mișcă pe o traiectorie invizibilă de la genele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
sora Katherine. La televizor e un singur post care, toată ziua și toată noaptea, transmite spoturi publicitare, șiîn ele suntem noi, eu și Evie, împreună. Ne-au dat o căruță de bani. Pentru treaba aia cu Snack Factory facem niște zâmbete mari de crainici celebri, cele care-ți transformă fața într-un uriaș cazan spațial. Purtăm niște rochii cu paiete care, atunci când le pui sub lumina reflectorului, scânteiază ca un milion de reporteri care-ți fac poze. Așa de strălucitor. Stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
nimic din toate astea. Nu poți ști niciodată. — Sunt căsătorită, aproape că urlă Brandy ca să-i rețină atenția. Sunt soția reverendului Scooter Alexander, zice ea, încă pe jumătate întinsă peste Alfa. — Iar ăsta, zice ea, trăgând o linie invizibilă de la zâmbetul ei la Alfa, e ginerele meu, Seth Thomas. Mâna ei mare zboară spre mine pe bancheta din spate. — Asta, zice, e fiica mea, Bubba-Joan. În unele zile, detest felul cum Brandy ne schimbă viețile fără veste. Uneori, de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
e să-mi scot bazinul în față atunci când pășesc. Ține umerii trași în spate. În funcție de dimensiunile produsului de prezentat, îți ziceau să tragi o linie invizibilă între tine și produs. Pentru prăjitoarele de pâine, trage o linie prin aer de la zâmbetul tău la prăjitorul de pâine. Pentru un aragaz, trage linia de la sânii tăi. Pentru o mașină nouă, începe linia invizibilă de la vagin. Ceea ce contează e că să fii manechin profesionist înseamnă să primești bani ca să reacționezi exagerat la lucruri cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
fețele de pernă brodate, ochii violeți aveau privirea dilatată a unei supradoze de Thorazine. Primul lucru pe care vreau să-l știu e ce hap a luat. Coperta cărții înfățișa o fufă blondă frumușică. Subțire ca o macaroană. Cu un zâmbet frumușel, ușor. Părul fufei era o imagine din satelit a Uraganului Blond puțin mai în larg de coasta vestică a feței sale. Fața era de zeiță grecească cu gene lungi, ochi mari, fardați exact ca Betty și Veronica și toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
altă direcție, privindu-se pe ei înșiși cum se privesc pe ei înșiși cum se privesc pe ei înșiși cum îl privesc pe Manus zâmbindu-i lui Evie cu o iubire și satisfacție totale și complete. Evie întoarce spre Manus zâmbetul ei roșu până dincolo de linia naturală a buzelor, și eu sunt o mică siluetă scânteietoare în fundal. Aia-s eu, chiar peste umărul lui Manus, micuța de mine zâmbind încontinuu ca un calorifer electric și aruncând reziduuri organice în pâlnia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
purtând tocuri înalte, dar Evie urcă. Mici diamante de sticlă securizată sunt împrăștiate peste tot pe unde ai putea să cazi. Cu zâmbetu-i mare și șic, Evie zice: — Cum a fost mutilat mai exact fratele tău? Nu poți păstra un zâmbet adevărat decât până la un punct, după aia se cheamă expunere dentară. Directorul de imagine vine sus cu mititelul lui de aplicator de spumă și repară locurile de pe buci unde bronzul mi s-a dungat. — A a aruncat cineva un tub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
o carte de vizită pe care scria Manus Kelley. Agent Special Independent Echipa Operativă de Moravuri. Singurul alt lucru pe care l-am observat a fost că nu avea verighetă. A zis: Știi, semeni mult cu fratele tău. Avea un zâmbet glorios, și-a zis: — Cum te cheamă? — Înainte să ne întoarcem la mașină, zice Brandy, trebuie să-ți spun ceva despre prietenul tău. Domnul White Westinghouse. Fostul domn Chase Manhattan, fostul Nash Rambler, fostul Denver Omelet, fostul agent special independent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Brunea-Fox, un individ spirt de isteț dar de o aciditate fără seamăn, îi luase chiar un interviu lui Cocoș și făcuse și fotografii. Citise și el, cu interes chiar, se uitase cu lupa la imaginea cenușie din care răzbătea un zîmbet care putea fi și tîmp și fericit și o clipă se gîndise că n-ar vrea să fie în pielea celor care trebuiau neapărat să-l prindă pe Cocoș. Unul ca ăsta, Brunea-Fox, și mai erau vreo doi care ziceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care o înțelesese la timp îi spunea pe nume și colabora perfect cînd primeau aceeași misie. Cînd nu, doar îl saluta și trecea pe lîngă el ca pe lîngă o vagă cunoștință căruia nu-i datorezi mai mult decît un zîmbet de recunoaștere. Fiecare își vedea de treaba sa, ori lăsa să se înțeleagă acest lucru, chiar dacă nu avea nici o treabă anume. Cel care socotea cît și cum muncea fiecare era Mihai Mihail și toți funcționarii îi lăsau, înțelepți, această povară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
iar despre el, adjutantul Popianu, nu știe nimeni. Și nici nu va ști vreodată, iar dacă cumva, prin cine știe ce minune, vor afla că și el există, nu se va întîmpla nimic. Vor ridica din umeri, cel mult vor schița un zîmbet cît se poate de strîmb și-și vor vedea de treburile lor. Așa era făcută lumea ori așa era destinul său. Se obișnuise cu ideea asta, că nimic nu poate fi schimbat în viața nimănui pentru că fiecare om are o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
speriat. Sperietura s-a simțit în glasul său, dar părea mai mult o îngrijorare legată de intenția domnișoarei K.F. "Ce să-mi propuneți? Ce puteți dumneavoastră să-mi propuneți?" K.F. a zîmbit. Era bine educată ori numai vicleană. Cu un zîmbet ieși din orice situație neplăcută ori neclară. "Și dumneavoastră ați observat?" Era clar că se referea la ceea ce văzuse el pe fereastră, în depărtare. Nu era decît un deal, mai bine spus o colină domoală care pe partea dinspre așezare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]