2,214 matches
-
și să damblagească popa de la Sf. Elefterie. Am încercat de câteva ori să o întreb ce era cu Mocofanul acela. Într-o seară ieșisem cu Ester de la Operă și intraserăm la „Tosca“. Veneam din când în când acolo spre a zăbovi îndelung în fața unor cafele și în preajma unor umbre care încă mai hălăduiau prin fumul cafenelei, plină de alți studenți, de alt zumzet și de alte iluzii și vagi chemări. Teodora se așezase în seara aceea la masa noastră. Nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
punct aș vrea să fiu“, i-am spus Liei (sau cui va fi fost), „un punct într-un text desăvârșit. Întotdeauna cel care va citi textul sau îl va recita știu că se va opri când mă va întâlni. Va zăbovi un dram de clipă, își va trage sufletul și va merge mai departe. Asta aș vrea să fiu, un popas spre mai departe“. Acum, în această dimineață la „Colombo“, urmărind mingiuca fetișcanei, simt că pot fi acel punct visat cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
25tc "25" În jos, pe Bulevard. Dimineață cețoasă. Ultima zi a anului. Un vechi obicei, încă din anii studenției, de a ieși, în astfel de dimineți de sfârșit de an, în oraș. De a trece pe Bulevardele golite, de a zăbovi în fața unor vitrine pe care, altfel, peste an, nici nu le zăresc. Deprinderea de a contempla, mai ales, mizeria orașului. În această dimineață obosită, parcă cea mai obosită a anului. Când orașul, amorțit, pare a fi fugit din sine, retrăgându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe lângă mine intrând cu avânt în magazin, iar hotărârea ei ocupată mă readuse la gândurile legate de Judy, de acasă și de tigaia în așteptare. M-am întors, ieșind din magazin pe o Victoria Street rece. Judy C harlie a zăbovit la cumpărături mai mult decât mă așteptasem. Ba chiar am început să simt o ușoară urmă de neliniște - în general, e cel mai rapid cumpărător dintre noi toți și, dacă zice că durează mai puțin de douăzeci de minute, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
arătase că nu era, nicidecum, singur. Toată viața lui, tata se strădui să ne întărească credința prin cuvinte și prin felul cum trăia. Felul în care a plecat la Domnul fusese ultimă dovadă de întărire a noastră în credință.” Să zăbovim o clipă și asupra acestei vibrante mărturisiri-rugă inspirată de părinți: „Ce dor îmi este azi de sfaturile părinților mei! Ce mult îmi lipsesc! Ne învățau mereu, chiar și atunci când mintea și gândurile noastre nu mai erau de față. Tata și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
din care dispăruse vioiciunea, nu mai fredona cu ochii în oglindă și nu mai dansa ținând în vârful degetelor poalele rochiei. Mirciulică ocoli de două ori camera circumspect. Se instală în fotoliu adormind aproape imediat. Melania scoase lucrurile din poșetă zăbovind lung cu fiecare, neștiind parcă ce să facă ori unde să-l pună. Trandafirii maiorului se ofiliseră. Luă glastra și se opri în fața fotografiei ei din tinerețe, cu mantilla și pieptene înalt de fildeș, cu volane și pântece supt și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
am întors. Pe la colțul ochiului îi fugi o lacrimă. După câteva ore coborî din pat. Nu-și dădea seama dacă dormise, sau pur și simplu izbutise, așa cum i se mai întîmplase de două, poate de trei ori în viață, să zăbovească amorțită undeva într-un spațiu alb, o transă fără gânduri, un refugiu al ei unde nu putea pătrunde nimeni și nimic. În odaie se strecura seara. ― Trebuie să faci o baie, draga mea. O baie fierbinte cu multe săruri ― ai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să zac și oi să moriu. Mi-ai cerut pîne cu vin, Eu ți-am dat drumul la sin. Te duci, dragă, la Galați Te rog să nu mă mai lași, De te duci la București Te rog să nu zăbovești. Că de-i zăbovi v-o lună Mi-i găsi pe câmp nebună, Iar de-i zăbovi mai mult Mă-i găsi moartă-n pământ. 146 Sărmană inima mea Cum au prins a mă durea. Mă doare necontenit Pentr-un
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
la sin. Te duci, dragă, la Galați Te rog să nu mă mai lași, De te duci la București Te rog să nu zăbovești. Că de-i zăbovi v-o lună Mi-i găsi pe câmp nebună, Iar de-i zăbovi mai mult Mă-i găsi moartă-n pământ. 146 Sărmană inima mea Cum au prins a mă durea. Mă doare necontenit Pentr-un pui ce L-am iubit. L-am iubit un an ș-o vară Inima-mi sloboade pară
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
juca, Du-te acasă și-i mânca. Nu juca, fată, rusește, Du-te acasă și râșnește. - Lasă-mă, bade, să joc C-am râșnit un tobultoc. 319 Badea cu ciubote nalte L-am trimis în târg la lapte, Ce pustia zăbovește? Șade-n drum și hărpăește. Badea cu ciubote nouă L-am trimis în pod la ouă, Ce pustia zăbovește? El șade și le clocește. 256 {EminescuOpVI 257} 320 Sărmanul bărbatul meu Mult e flăcău bădărău, De friptură-l doare-n
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
să joc C-am râșnit un tobultoc. 319 Badea cu ciubote nalte L-am trimis în târg la lapte, Ce pustia zăbovește? Șade-n drum și hărpăește. Badea cu ciubote nouă L-am trimis în pod la ouă, Ce pustia zăbovește? El șade și le clocește. 256 {EminescuOpVI 257} 320 Sărmanul bărbatul meu Mult e flăcău bădărău, De friptură-l doare-n gură, De plăcinte-i pic-un dinte. 321 Ea-și numără dinții-n gură Ca parii la curătură. 322
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
îți stă împrotivă trebuie să te supui ei, ca să nu te supuie ea. 181Vremea când te silește, sbiară și tu ca măgarii. 182Vremea meșter neplăcut că strâmbi din drepți ne-au făcut. 183Vremea numai arată adevărul în adevăr, dar cam zăbovește. 184Vremea poruncește, vremea rabdă, vremea săvârșește ceea ce noi nicicum gândim. 185Vremea pe vreme a născut. 186Vremea pe slugă călare-l pune și pe stăpân pe jos îl lasă. 187Vremea singură-ți grăiește, când bagi sama l-ale ei. 188Vremea scapă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
dacă-mi dați voie, mă duc să încalț niște pantofi, ăsta nu e un mod de a primi musafiri, Nu suntem tocmai musafiri, îl corectă inspectorul, Bineînțeles, e un mod de a spune, Duceți-vă să încălțați pantofii și nu zăboviți, ne grăbim, Nu, nu ne grăbim, chiar nu ne grăbim deloc, negă comisarul, care încă nu spusese nici un cuvânt. Bărbatul se uită la el, acum da, cu un ușor aer speriat, ca și cum tonul cu care vorbise comisarul era în afara celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
inspectorul, dar bărbatul nu răspunse, se ridicase în picioare, urma să iasă din living, atunci comisarul ordonă, Agent, însoțește-l pe domnul, dacă are vreo problemă în a găsi fotografia, ai grijă s-o găsească, nu te întoarce fără ea. Zăboviră doar câteva minute. Iat-o, spuse bărbatul. Comisarul se apropie de o fereastră ca să vadă mai bine. În rând, unii lângă alții, se alăturau cei șase adulți, cuplu lângă cuplu. La dreapta se afla stăpânul casei, perfect recognoscibil și fosta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
atunci când n-ar fi deloc de așteptat, să se trezească prins între ciocan și nicovală, adică, între ce ar trebui să se întâmple și ce n-ar vrea. Pentru comisarul de la providențial, s.a., asigurări&reasigurări, ziua aceasta a sosit. Nu zăbovise mai mult de o jumătate de oră în casa soției medicului, dar acest scurt timp fusese suficient pentru a dezvălui grupului stupefiat reunit acolo adâncurile tenebroase ale misiunii sale. Spuse că avea să facă tot ce-i stătea în putință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
când îl vedea băgat în cușca lui, spunea o vorbă dacă îl găsea afară, mai mult nu era nevoie, într-un fel se afla acolo de împrumut, el, nu portarul. Felinarele de pe străzi erau încă aprinse, magazinele aveau să mai zăbovească mai mult de două ore până să deschidă. Căută și găsi un chioșc de ziare, din cele mai mari, din acelea care primeau toate ziarele și rămase acolo în așteptare. Din fericire nu ploua. Felinarele se stinseră, lăsând orașul cufundat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
atât ca preparare, cât și în ce privește consumul. Fie-i iertate aceste considerații gastronomice extrem de banale unui om care are în buzunar o bombă. A mâncat, a plătit, acum se îndreaptă cu pas mare în direcția celui de-al doilea obiectiv. Zăbovi aproape douăzeci de minute până să ajungă acolo. Își întârzie pasul când intră pe stradă, luă aerul cuiva care se plimbă, știe că, dacă sunt polițiști care supraveghează, e foarte probabil să-l recunoască, dar asta nu-l interesează. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
documentele, iată legitimațiile noastre, vedeți dacă sunt bune, Trebuie să mă schimb mai întâi, Unul dintre noi vă însoțește, Vă e teamă să nu fug, să nu mă sinucid, Îndeplinim doar ordinele, nimic mai mult. Unul dintre polițiști intră, nu zăbovi mult înăuntru. Eu merg cu soțul meu unde merge el, spuse femeia, V-am spus că dumneavoastră nu mergeți, nu mă obligați să fiu dezagreabil, Nu puteți fi mai mult decât sunteți, Ah, pot, pot, nici nu vă imaginați până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nimic de făcut decât să le fac fericită cu mâna lui Hunter și Sophiei, pe când se Îndreptau către mașina lor. Exact Înainte să dispară În interiorul ei, am văzut-o pe Sophia uitându-se la Hunter cu o privire pofticioasă, care zăbovi asupra lui. Tipa arăta de parcă nu mâncase nimic de o săptămână. 14tc "14" Domnul Moscovatc "Domnul Moscova" Tipele din Moscova, cu părul lor blond și drept, cu oase nițel curbate, cu trupuri perfecte și ochi lipsiți de viață, se comportă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
am spus întotdeauna unchiul Nat, nu-i așa? — Corect. Mă dau bătut. Am intrat într-o epocă nouă, Nathan. Epoca post-familie, post-facultate, post-trecut a lui Glass și Wood. — Post-trecut? — A lui „acum“. Și a lui „mai târziu“. Dar nu mai zăbovim asupra lui „atunci“. — Ce-a fost a fost, Tom. Și fostul doctor Thumb a închis ochii, și-a dat capul pe spate și a înălțat brusc un arătător în aer, parcă încercând să-și amintească ceva ce uitase de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
frunze ițite pe o tulpină anemică, încît nu am îndrăznit să-l mai ironizez, așa cum avusesem prima pornire cînd ne-am văzut. Acum mă plimbam și eu cu furtunul în mînă, agale, căci presiunea era foarte scăzută și trebuia să zăbovesc îndelung la fiecare tulpiniță, și priveam - cred că pentru prima dată în viața mea - fiecare plantă din grădina în care copilărisem și în care locuiam acum din nou de cîteva zile. Da, cred că era prima dată cînd stropeam grădina
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și e viclean ca șarpele. Matale faci numai năzbâtii azi, se adresă copilul unei tufe mari, pline de zăpadă, crescută pieziș, într-un loc umbrit, lângă zid. Câteva vrăbii țopăiau cu mișcări neașteptate, de glonte, de la o creangă la alta, zăboveau puțin, atingând cu pântecul albul gros al zăpezii care se risipea în scame, apoi treceau la alt nivel al tufișului, ca-ntr-o casă cu etaj. Nicu se întrebă de ce se mișcă atât, că nu păreau să caute sau să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
șlogul pe omul în halat alb, acum nu era deloc de dorit o asemenea întâmplare, dar nu, în câteva clipe lucrurile reintrară în normal, așa că se duse să-și facă baia, dar nu la clasa a doua, ci la lux. Zăbovi înăuntru aproape o oră, se desfătă cu apa caldă care parcă-i topea toate nodurile dureroase din trup, trecu pe la masaj, iar la plecare băieșul îl salută cu plecăciune, ca pe clienții cei mai de seamă. Detaliul că omul a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
oriunde s-ar afla în spațiu sau în timp, e, în esența lui, același. Pentru Agata, Leon Margulis și Costache Boerescu aveau o asemănare în plus: amândoi fuseseră îndrăgostiți de ea. Și nu cel mai puternic câștigase. Agata se gândi, zăbovind încă întinsă în pat și cumva slăbită de puteri, la cuvintele aflate de la Costache: după ea lumină, Maica Precistă nu puteau fi decât legate de clipa din urmă. Dar Popescu? Un popă sau un urmaș de popă... De ce, totuși, i-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o luați drept realitate. Poate că ce mi-ați povestit că a presupus domnul doctor Margulis e singura explicație de acceptat. Aveți răbdare, eu cred c-o să vă lămuriți singur, până la urmă. Și, cu egoismul tuturor îndrăgostiților, n-a mai zăbovit la mine, ca și cum ce-i spusesem era o bagatelă, și s-a întors la el. Mi-a cerut, adică m-a rugat să trec, după-amiază la 5, pe la familia Margulis, sub un pretext oarecare, iar dacă domnișoara Iulia e în
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]