7,506 matches
-
timp: „iubirea / dar și minciuna / ura / și trădarea / și visul - orbit de spaimă - / sub lacăte s-a zăvorât” (În anotimpul flăcărilor). Ca orice artist, Valentina Becart are o menire: „cioplesc cuvinte / din trupul gândului /... // (...) cioplesc cuvinte / privind de-a lungul zării / urma de sânge / ce gândul îmi frânge / și trupul flacără - / încet, încet îmi stinge, / îmi stinge ... (Cioplesc cuvinte)”. De ce se simte amenințată poeta? Neantul o ademenește, „cum un ochi străin / ca o fiară a nopții / dintr-un colț sticlos ... mă
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
Și niciodată n-a fost! Gura mea de tăcere e arsă, Pe deal amiroase a fân Și sângeră iarba sub coasă, Alină-i durerea la sân. Se pârguie rodul din floare, Uităm că e vară acum, Ne-așteaptă acolo sub zare Brazdele grele de scrum.. Referință Bibliografică: Vară pe deal... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 561, Anul II, 14 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
VARĂ PE DEAL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 561 din 14 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365304_a_366633]
-
luna cochetezi în fundal iar liniștea de cosmos o respiri cordial prin spațiu regăsit dar pierdut redută de stele peste un timp ce-a trecut. Tu...! Un suflet oarecare cu zborul ținut pe picioare cu inima plină de iubire și zare, pasăre lină cu pana de lună și stele te urmăresc prin visele mele cum zbori de dincolo de somn, cum mă prefaci în zborul ,,eon,, și mă predai dimineții frumoase de dincolo de ger și grimase. M-am trezit în această dimineață
PESTE AL IUBIRII ZBOR de PETRU JIPA în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365329_a_366658]
-
o educatoare care știe că oamenii sunt arbori ce țes pe sub pământ rădăcini tari, chiar în locul în care germinează sămânța lor pierdută de la păsările cerului, sau izbucnesc în vlăstare, din cioate și tulpini bătrâne, dar sunt totodată călători vremelnici în zările lumii, ducându-se pretutindeni, cu grija existenței lor finite, într-o lume cu nesfârșite patimi și trecătoare amăgiri. Voiam pentru Maximilian să aibă norocul copiilor de la grupa educatoarei Nicoleta Pascaru. Dar nu a fost să fie! L-am dus la
MUGURII LUMII DE MÂINE . de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 918 din 06 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365340_a_366669]
-
vie Ce-așteaptă un semn de amor. Alina-mi durerea ce-ncet se așterne Când tu esti departe ,nu ești aici Am veșnic în gând timpuri eterne Al vremii în care "Iubire" îmi zici. Alină-mi și chipul ce căuta zarea Dorind să te vadă venind , Cu dulci sărutări,alunga visarea A erei în care trăiam doar iubind. Alina-mi și trupul ce sigur se stinge De dorul nebun ce iar l-a cuprins Se lasă amurgul,dorința s-aprinse Sub
CHEMAREA de LUMINIȚA POSTOLACHE în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/365399_a_366728]
-
eu nebună sau ești tu cuminte ? Din câte ore să-mi aștern oglindă ? Din câte funii să-mi cos ham în cer? Sub care maluri pot să țip, să zbier Că frica dorurilor mă colindă ? Păstăile luminii torc sub ceață Zare sub zare într-un ceas alert, Cuvintele cu care te tot cert Pentru uitarea ce îmi țipă-n față: Tu ești nebunul, eu îți sunt paiață. Referință Bibliografică: Nebunul și paiața / Camelia Florescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2351
NEBUNUL ȘI PAIAȚA de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365415_a_366744]
-
sau ești tu cuminte ? Din câte ore să-mi aștern oglindă ? Din câte funii să-mi cos ham în cer? Sub care maluri pot să țip, să zbier Că frica dorurilor mă colindă ? Păstăile luminii torc sub ceață Zare sub zare într-un ceas alert, Cuvintele cu care te tot cert Pentru uitarea ce îmi țipă-n față: Tu ești nebunul, eu îți sunt paiață. Referință Bibliografică: Nebunul și paiața / Camelia Florescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2351, Anul VII
NEBUNUL ȘI PAIAȚA de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365415_a_366744]
-
Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 2349 din 06 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Fii ceea ce ești Femeie Un dar al ochiului în care apari dorință a florilor de a fi mirosite Un câmp de maci ce înroșește zarea cu adierea lor de tainice ispite Emblema mângâierii din palmele ce te cuprind aprinse Foc stins doar de un lichid și sucuri necuprinse Zâmbetul din chipul dimineților trezite în trupul tău de patimi delicate Menirea mea de a te cânta
FII CEEA CE EŞTI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365409_a_366738]
-
Cerul, De ți-e mai bine-acolo Sus... S-a dezlegat atunci misterul, Ca stai cu-apostolii cu Mielul Și-n deget ți s-a pus inelul Și o coroană ți s-a pus. Iar eu cu ochii-nrourați spre zare, Te-aud cum îmi cîntai duios. Și dragostea ta foarte mare Și buna fără-asemănare, Aievea parcă îmi apare , ... Citește mai mult Îți plîng de-atîta timp plecarea,Si ți-am jelit-o cu tăceri. Și ți-am ales din straturi floarea
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
întrebat în taină Cerul,De ți-e mai bine-acolo Sus...S-a dezlegat atunci misterul,Ca stai cu-apostolii cu Mielulși-n deget ți s-a pus inelulși o coroană ți s-a pus.Iar eu cu ochii-nrourați spre zare,Te-aud cum îmi cîntai duios.Și dragostea ta foarte mareși bună fără-asemănare,Aievea parcă îmi apare ,... XVII. ȘTII TU CINE-I CREATORUL?, de Lucia Tudosa Fundureanu , publicat în Ediția nr. 1122 din 26 ianuarie 2014. ȘTII TU CINE-I
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
spunînd această, ... XXII. TU MI-AI TRIMIS DIN CER, de Lucia Tudosa Fundureanu , publicat în Ediția nr. 942 din 30 iulie 2013. Tu mi-ai trimis din cer culori, Și-ai desenat un cer albastru. Și-ai risipit argint în zări Și-ai înverzit codrul sihastru. Și-albastru-ai pus pe orhidei Și alb și roz trandafiriu Și daliile sub ochii mei, Superbul farmec ce și-l scriu. Tu mi-ai trimis din cer cîntări. Și-ascult în frunze simfonia. Și-aud trompetele
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
atât de aproape de o lumină înflorită de cânt, de un imn înflorit în Frumusețe, de o frumusețe odrăslită-n Iubire. Lumina arde într-o firidă îngerească răspândind curcubeie de gând, razele i se împlântă în albul Zilei-Mireasă, furișându-se-n zările mele. Cu sufletul meu îi ating sărutul de pe frunte. Se răsfiră Frumusețea în fiorul arzând al iubirii. Alunec în leagănul ramurilor pe care mugurii zămislesc chemarea. Mă cufund tot mai mult în cântecul Dorului Dacic. Acum toate mă bucură: lumina
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
a dimineții, atunci auzi cântecul unic al Frumuseții lui Dumnezeu, al Frumuseții Neamului dacoromân. Cântarea minunată și înălțătoare, limpede și cuprinzătoare, frumoasa lume a lui Hristos pare un sacru ecou al divinei Fecioare. Codrul și munții o ascultă, marea și zările o aud, pământul și cerul îi răspund permanent. Este un cântec de lumină care lungește liniștea clipei într-o bucurie cerească. În sânul păcii de rugăciune, imnul ne cuprinde deplin, ne descoperă ca pe un psalm, ca pe o tâlcuire
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
a Națiunii păzește Casa Biruinței lui Dumnezeu. Din zâmbetul Zorilor se aud cântece de cuci și privighetori. Din surâsul sufletului se aud ca-n sărbători cântecele Neamului. Din cântarea Neamului se aud bucuria lui Dumnezeu și a Fecioarei. Din cornișa zării, inima mi s-a deschis ca albia unui râu prin care curge slobod mustul înfierbântat și spumos al Patriei mele. Frumusețea Patriei odrăslește în Calea Mântuitorului Iisus Hristos. De când ne știm, El, e tot mai aproape, El e tot mai
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
Îngerilor, ale Sfinților alungă înserarea de pe chipul stelelor, asemeni monahilor de la poalele Schiturilor. E ceasul Vecerniei, când inima rugătorului se frânge, ca o pâine, dăruindu-se într-o viață nouă tuturor. Aburul ei se înalță, cu mireasma veșniciei către alte zări, către alte tărâmuri, către alte împliniri. Doar nucii mai dorm în foșnetul lor verde, aruncându-și umbrele pe cer ca niște chipuri de îngeri. Sub streașina nucului, Omul frumos simte Fiorul tainic al legăturii cu Dumnezeu, al împletirii cu Neamul
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
mireasma de trandafir a Strămoșilor, în suspinul suav de iasomiei al Preamilostivei Fecioare, în sublimul florilor de Salcâm din care se prelinge mierea Duhului Sfânt, în dorul Potirului cel sfânt al mântuirii. În cerdacul Frumuseții simți în gânduri aromate, parfumul zărilor, surâsul sublim al nemuririi. De pe coama anilor mei, luna se ridică veselă și zâmbitoare, ca o boare de aur din grădina lui April, fără ascunzișuri, fără nepăsări, cu tainice chemări... De sub scoarța străbună, picături grele de apă și sânge se
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
Trupul Crucii sale hristice, E mustit din Via lui Dumnezeu, ca sens al credinței, al suferinței, al jertfei, al iubirii și al biruinței Strămoșilor. Munții saltă de bucurie, iar văile cântă în apele limpezi, răcoroase, ce duc Doinele noastre spre zările serafice, dincolo de senin, în arealul dumnezeiesc. Armoniile se regăsesc, se întregesc și se înalță în sufletul celor ce se dăruiesc Frumuseții lui Dumnezeu, frumuseții Neamului creator. Gândurile albe, melodioase curg liniștite în șiragul cuvintelor alese, înflorind în toată frumusețea cântecelor
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
sandale, un fel de picioare de elefant, nu se trezise, coșmar cam jenant. Cu Desdemona și cu Ramona, din Barcelona și până la Roma, îmi petrecusem boema toată, cum ai rostogoli pe deal o roată. Fauri și tauri și mauri în zări, firul de iarbă, flăcări pe mări, umed e firul, rece e focul, crudă e soarta, fuge norocul, cristalul ochiului, diamantinul, umoarea, retina, prea alb e crinul, lup înțărcat , mirosind a lapte, mâinile mele mângâie șoapte, aspra spinare a lunii, luceferi
STĂRI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365495_a_366824]
-
Acasa > Poezie > Credinta > CU PACE-N SUFLET, DOAR SĂ...TAC Autor: Rodica Constantinescu Publicat în: Ediția nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Se-aud în zare, pașii de furtună Și frunzele se pierd în depărtări, Haotici nori pe boltă se adună Formând o turmă gri de arătări. Și pâcla deasă acoperă pământul, Doar candela, lumină răspândește, Îngenuncheată, îmi trimit cuvântul Spre Cel fără sfârșit ce mă
CU PACE-N SUFLET, DOAR SĂ…TAC de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365505_a_366834]
-
cu zeii, se auzi glasul șoptit al reginei. Burnesha se îndreptă spre grajduri pentru a-și pregăti caii de alt drum. Trebuia să ajungă în lagărul ei. Diossippe rămase lângă poartă încă mult timp, până nu se mai văzu în zare silueta prințesei. Referință Bibliografică: La drum / Aga Lucia Selenity : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1256, Anul IV, 09 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Aga Lucia Selenity : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
LA DRUM de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365465_a_366794]
-
sunt vise sfărâmate le culeg pe țărm ieri, azi, mereu un pescăruș se scaldă în sfioasa clipă a unui zbor, a unui dor zbor lung, prelung și trecător pășesc printre alge lovindu-mă de scoici mă înțep în gânduri în zare, o albă barcă, fără catarg se leagănă agonic în larg în briza unei clipe zise, odată, viață Referință Bibliografică: PRINTRE STÂNCI / Viorel Birtu Pârăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2245, Anul VII, 22 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright
PRINTRE STÂNCI de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365541_a_366870]
-
Scuturându-și pletele Și punându-și voaluri, voaluri Schimbă toate zilele. Ba îngheață, ba dezgheață Amăgind cântările Ori de nu ascunde-n ceață Toate depărtările! Ziua zburdă în căldură Pe toate cărările, Noaptea-n ger și plin de ură Amuțește zările. Acum ninge, acum plouă De nu știi ce să mai crezi! Viața o împarte-n două Și o ferecă-n amiezi. Iar o bufniță bizară Dintr-un plop îmbătrânit Zice că e primăvară! Doar că... încă n-a venit! Referință
FĂURAR de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365540_a_366869]
-
să mergem cu picioarele goale prin iarba verde și mătăsoasă, ( ți-amintești?! ) și o căutam cu dor și disperare în fiecare colț de beton și ciment al marilor orașe în care noi locuiam, chiar dacă unul eram la un capăt de zare, iar celalalt la alt capăt de zare. Nimic nu conta atunci, decât iubirea care ne lega! Atunci am descoperit că puterea de a nu îmbătâni oricum, ci cu ani, cu demnitate, cu frumusețe, stă în însăși sufletul nostru. Iar acest
CÂNDVA, ODATĂ, UNDEVA ... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365489_a_366818]
-
verde și mătăsoasă, ( ți-amintești?! ) și o căutam cu dor și disperare în fiecare colț de beton și ciment al marilor orașe în care noi locuiam, chiar dacă unul eram la un capăt de zare, iar celalalt la alt capăt de zare. Nimic nu conta atunci, decât iubirea care ne lega! Atunci am descoperit că puterea de a nu îmbătâni oricum, ci cu ani, cu demnitate, cu frumusețe, stă în însăși sufletul nostru. Iar acest lucru se întamplă pentru că, indiferent cât de
CÂNDVA, ODATĂ, UNDEVA ... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365489_a_366818]
-
Eu rup o filă, trist, din calendar!. . . Septembrie - și cât o să mai fie, Cu amintiri, o să-mi alin dureri Și regretând că nu sunt cel de ieri, O să-mi revărs necazu-n poezie Septembrie - și păsări călătoare, Ca anii mei, în zarea-ndepărtată, Se duuc, dar anii, niciodată, Nu se întorc și. . .mult mă doare!. În aer mai plutește-o mângâiere, Săruturi sorb, doar dintr-o adiere, Albastru-ți din priviri, îl iau din stele Și-adorm plângând cu dorurile mele!. . . Septembrie
SEPTEMBRIE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365573_a_366902]