5,010 matches
-
pământul își schimbă culoarea, negrul confundându-se cu noaptea care apasă grea, ca plumbul, destinele pierdute în visele ce, cândva, au mai fost visate însă puține trecute în fapta materială a existenței fiindului. Eul este viața din idei ce se zbate ca un muribund între ceea ce știe și ceea ce se pierde în Univers. Bacovia, omul din adâncurile cenușii, a urcat prin umbră și a rămas așa toată viața câtă i-a fost dată în palidul amurg al timpului teluric luminat discret
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
cu astfel de mentalități. Am întâlnit și oameni care abia se mai țin la suprafață să nu fie înghițiți de valurile crizei economice însă ei trâmbițează cu voce tare că le merge atât de bine. Cand în realitate săracii se zbat să supraviețuiască. Odată stăteam de vorbă cu un om care îmi spunea de marile binecuvântări din viața lui: o casă, o mașină, un loc de muncă foarte bine plătit în vremuri de criză. Am observat că în general intenția unor
JURNALUL UNUI CALATOR (4) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358327_a_359656]
-
temea de el, dar îl aștepta s-o sfîșie cu pasiune, să-i cuprindă conținutul visurilor ei incandescente, să-i înece malurile cu violența valurilor stîrnite de muntele care iese din mare. Pășea agasant de mărunt, ca o frunzuliță se zbătea pe ramură, podul se clătina amețitor sub pașii lui de bărbat puternic și, cînd a luat-o de mînă, ea a amețit de plăcere și un fior fierbinte i-a străbătut trupul. Amețită, confuză, fericită, îndrăgostită, n-a scos nici un
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 26-28 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358409_a_359738]
-
pieptul lui puternic, îi simțea răsuflarea fierbinte în ceafă, o înnebunea încă dorința, s-a răsucit încet cu fața la el și, beată de iubire, a îngenunchiat și, ca într-un ritual ancestral, l-a omagiat pe zeul cel puternic, care se zbătea între buzele ei fierbinți, înflorind ca un nufăr sălbatic. Cerul se legăna în jurul lor, apa rîului fierbea de emoția neașteptată, și creația renăștea iarăși, din ea însăși, inundată de fericire. Mancuse își dorea în acele clipe ca eternitatea să-l
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 26-28 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358409_a_359738]
-
Au urmat scene apocaliptice. Părea că Iadul a coborât pe pământ. Văzduhul s-a umplut de țipetele de groază ale părinților înnebuniți de spaimă și ale copiilor chemându-și părinții să-i salveze. Au rămas acolo înecându-se de fum, zbătându-se și răcnind de durerea cărnii care sfârâia arzând. Vacarmul parcă a durat o veșnicie, dar în curând țipetele copiilor au încetat, doar trupurile încă mai continuau să se zvârcolească în spasme. Mirosul de carne de om arsă a început
PAŞTELE DE FOC DE LA COSTEŞTI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358445_a_359774]
-
după două-trei ghionturi brodite în cuvinte, i se făcu poftă de pere sântilești, poame care tocmai erau pe terminate în părul din ograda gazdei. Pomul își făcea veacul chiar lângă peretele casei, unde ferăstruica odăii fetei era deschisă. Cu broscoiul zbătându-se în buzunar, Budacea găsi prilej bun să arunce ființa aceea nesuferită în casă. Unde-a nimerit broasca nu știa nici el. Dar răzbunătorul se amăgea că făptura bălții nimerise chiar acolo unde s-ar fi vrut el, pe când își
ŞOTIILE TINEREŢII ŞI NĂLUCA RĂZBOIULUI (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358437_a_359766]
-
DE PRIMĂVARĂ Domnul van Schonhoewen era, pentru Estera, acel suflet la care se gîndea cînd o cuprindeau neliniștile inexplicabile ale intimității ei delicate, de cîțiva ani viața ei intrase ca apa unui rîu pe o albie domoală, după ce s-a zbătut strînsă între stîncile colțuroase ale povîrnișurilor de munte, așa simțea pe atunci, că se prăbușește pe zi ce trece într-o cascadă fără sfîrșit, nu mai știa încotro s-o apuce și, cînd simțea că o ia razna, se reîntocea
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
apus Aș vrea să-ți fiu orice,chiar și cel din urmă drum, Sau de la dric,un felinar să fiu mi-ar fi de-ajuns, Să te privesc mai mult,căci viață este fum. De-ai ști cât se vor zbate și vor muri în mine anii Când... râsul tău zglobiu demult va fi plecat, Ce trebuința am acum de tot ce am, iar banii, Pot ei înlocui, ce eu voi fi pierdut cu-adevărat? Voi fi străin, de voi rămâne
NICI NU MAI STIU CE SUNT de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 1667 din 25 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/358501_a_359830]
-
înalte de șoapte/ Se-ntâmplă o taină/ se-ntâmplă o noapte/ În aburii genelor lor împăcate/ Cât mai sus ori mai jos de câmpie ori munți/ Se poate pluti/ Cât întoarceri pe o perna de aer/ În el se vor zbate/ pământul alege cuvântul nespus/ Cu care ne-mbie la sine/ - /Măduva caldă/ La ceas de rodire a păcii cu care/ Bărbatul își cheamă alături femeia/ bărbatul - copil și palmele sale/ Rugătoare pornire de rug/ peste suflet și trup....” În mod
ANGELA NACHE. “DAMNATĂ” LA FERICIRE DE A.I.BRUMARU. REVISTA SĂPTĂMÂNA de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357982_a_359311]
-
cu plumbi și ac. A făcut să șuiere și al doilea ... S-a așezat în umbra bătrânei sălcii, relaxat și mulțumit. Curând a zvâcnit o plută unduind concentric apa. A ridicat. Peștișorul, ca de argint și gelatină, smuls arealului, se zbătea umed și rece în palma lui. -Ce stii tu, măi vietate!?... Vezi, omul a născocit fel și fel de șiretlicuri și capcane să te înhațe, și-a făcut dușmani în toate ascunzișurile naturii, ia spune, tu, care ar trebui să
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358000_a_359329]
-
larg și în stânga, i s-a părut că vede ceva plutind cu repeziciune, sălta și se rostogolea. Obiectul, ca o buturugă la prima privire, i-a captat atenția. Distingea din ce în ce mai bine trunchiul adus de curent. Părea mișcător și viu, se zbătea sau înota... -Dumnezeule, e nebună! Cât curaj!... Nu-și dă seama că o vor izbi curenții de stânci, spre estuar, că o vor sfârteca palele turbinelor la centrală, îi vor apuca brațele și părul....Heeiii, eheeiii, nu acolo femeie, întoarce
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358000_a_359329]
-
a pus el palmele pâlnie și își agita brațele. Era convins că l-a auzit: femeia s-a răsucit, s-a arătat din față, a bătut apa cu palmele, s-a ridicat pe jumătate, s-a scufundat, a reapărut... se zbătea sau se juca ... Îi făcea semn cu mâna... Și-a smuls cămașa și pantalonii și a plonjat în direcția ei. Înota cu disperare, îi întrezărea când și când părul, exagerat de lung și negru, pielea albă, goliciunea strălucitoare. Brațele lui
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358000_a_359329]
-
redacțională, revin, șterg, adaug, iese ceva, apoi mai retușez, mai scurtez; folosesc un pic de imaginație, folosesc date reale (de pe unde mă pricep să le adun) le pompez viață, suflet, lumină, admirație și dragoste... Sunt în inima eroului meu. Mă zbat o dată cu el pentru apariția a încă unui număr de revistă. Sunt acolo. Respir cultură. Respir gazetărie de clasă. Mă simt mare, deștept, impietuos. Mă simt Mirodan... Sunt alături și în sinea lui. Mi-e permis? Nu mă interesează! Important este
„ÎNTÂLNIRILE” MELE CU AL. MIRODAN.. de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358033_a_359362]
-
această inițiativă mai cu seamă că a fost luată pe cont propriu. D-l Fărcuța a început demersurile în august 2006 pentru obținerea terenului, pentru obținerea avizelor de specialitate, a proiectului și a autorizației de construcție. Cinci ani s-a zbătut mai mult de unul singur. Mulți din administrația și biserica locală i-au fost oponenți. Dar nu s-a lăsat, dârz, tenace, cu tact și cu ajutor de la Dumnezeu a mers înainte. Pe 25 martie 2011, când creștinii ortodocși sărbătoresc
ZIDEŞTE BISERICA de IONEL CADAR în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358079_a_359408]
-
Poeme > Pitoresc > VOPSITORII DE ÎNTUNERIC Autor: Viorel Muha Publicat în: Ediția nr. 538 din 21 iunie 2012 Toate Articolele Autorului o gheară îmi strânge încet lumina o sugrumă spre întuneric o mână mi se agață cu disperare dar numai se zbate în mine nu vor să tacă vorbe nespuse în cei fără dreptate răsăritul moare la mica publicitate sunt numai anunțuri moartuare tăcerea cumpărată se zbate nu le este rușine celor care au luat drumul întunericului să se vopsească numai cu
VOPSITORII DE ÎNTUNERIC de VIOREL MUHA în ediţia nr. 538 din 21 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358177_a_359506]
-
lumina o sugrumă spre întuneric o mână mi se agață cu disperare dar numai se zbate în mine nu vor să tacă vorbe nespuse în cei fără dreptate răsăritul moare la mica publicitate sunt numai anunțuri moartuare tăcerea cumpărată se zbate nu le este rușine celor care au luat drumul întunericului să se vopsească numai cu el? By Viorel Muha Referință Bibliografică: Vopsitorii de întuneric / Viorel Muha : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 538, Anul II, 21 iunie 2012. Drepturi de
VOPSITORII DE ÎNTUNERIC de VIOREL MUHA în ediţia nr. 538 din 21 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358177_a_359506]
-
ambiționată îl prinse de umeri și-l răsturnă cu fața-n jos. Îl frecă pe obraz cu zăpadă ... el râdea copios. Situația devenea hilară, el inversă rolurile ... o trânti cu fața-n sus, acoperind-o cu trupul său. Ea se zbătea, Mister râdea cu hohote, se tăvălea cu ea prin covorul moale de nea. -Tuu..dă-mi drumul ! Bărbatul o eliberă, îl bombardă cu bulgări. -Așa deci.. asta este răsplata, pentru că m-am îndurat și te-am lăsat să scapi ... bineee
SURPRIZE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358149_a_359478]
-
fusese găsit de câțiva derbedei din cale afară de curajoși într-o avansată stare de ebrietate, sforăind cu picioarele rășchirate, întins pe patul aflat în colibă. Unul dintre ei, un anume Tarzan, cunoscut prin actele sale de bravadă, în timp ce acesta se zbătea, îl legase cu mâinile la spate de un spalier, arzându-i cu un chibrit mustățile demodate, zburlite în sus, asemenea celor pe care obișnuiau să le poarte ofițerii de rang înalt din armata chezaro-crăiască, luându-i în cele din urmă
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
puterea nopții, înainte de cântatul cocoșilor, și ar fi-ntâmpinat-o o stafie. Alții zic că ar fi fost luată din “Căluș” , fiindcă era chiar în Rusalii, atunci când a rămas pocită. * Mitru zise către cele două femei, arătându-le păsările tăiate, care se zbăteau pe lângă el: - Luați lighioanele astea de colea! Găinile să le faceți ciorbă, iar rațele să le faceți cu varză. Pentru ursitorile copilului. Măria își duse repede mâna la gură, ca să și-o acopere și zise încet și apăsat: - Iaca! - Vedeți
JURĂMÂNTUL VĂDUVEI) de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357524_a_358853]
-
în tinda beciului, - le spuse el, cu dojană. Luă apoi un șomoiog de paie și se șterse pe cracul de la pantaloni, pe care i-l stropise cu sânge găina porumbacă. - Și moartă, tot afurisită fusăși!, dojeni el, găina, care se zbătea un pic mai încolo. Plecă apoi la treburile lui. Îl luă pe Mărin, băiatul Anicăi și intră cu el în fierărie. Are de dres ceva, la căruța lu' Goace. Mărin începu să tragă la foale. - Trage, mă, mai cu inimă
JURĂMÂNTUL VĂDUVEI) de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357524_a_358853]
-
caldă, cad și sfârâiesc mereu./ Azi secați sunt ochii mei de durerea ne-ncetată,/ Viața-n doliu mi-e cernită, soarele nu se arată./ Știu că n-am să te mai văd, dar în flacăra plăpândă,/ Simt cum sufletu-ți se zbate și ar vrea ca să pătrundă,/ Chiar în inima-mi rănită... să mă mângâie cu milă,/ Să mă-mbărbăteze-n viață și curajul să mi-l țină./ Când copii plâng și-treabă, dacă tata o să vină;/ Soartă crudă, blestemată!... Inima ta
DOINĂ DE JALE, COMPOZITOR ŞI INTERPRET GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357489_a_358818]
-
și ești tare nemiloasă?” Sunt sigur că-i veți înțelege zbuciumul din „Doina de jale” a marelui artist, numai când veți citi acest eseu și veți asculta-o de mai multe ori (ca și mine) și o să aflați de ce se zbate sufletul celebrului naist și ochii i se înumezesc atunci când o cântă, fiindcă în anul 1975 a trăit un adevărta coșmar: tatălui său, Tudor Zamfir, i s-au pus cătușele la mâini de către doi milițieni (în curtea casei) și a fost
DOINĂ DE JALE, COMPOZITOR ŞI INTERPRET GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357489_a_358818]
-
Ca în frumoasa-ți copilărie ! Ți-aduci aminte? De dimineață, Erai pe schiuri, bujori în față, Erai cuminte și mă urmai, Îmi cereai sfatul, mă ascultai. . . Pornit în viață mereu s-aduni, Uiți și de tine, de oameni buni, Te zbați degeaba și uiți ușor Că-n viață totul, e trecător! Mulți ani continuu ai tot trudit, Acum ți-ajunge, stai liniștit! Îți cunosc firea, știu nu-i ușor Nici pentru mine, ce-s ,,Păzitor”! (Îngerul păzitor) Te știu de-o
PRINDE CLIPA NEMURITOARE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 537 din 20 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357613_a_358942]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > ȚARA MEA Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 575 din 28 iulie 2012 Toate Articolele Autorului am trecut peste carpați ca o pasăre în zbor și-am văzut din depărtare cum se zbate un popor, peste munți și peste văi doar tăceri pustiitoare și o vară secetoasă, dominată doar de soare, într-o stână, mai la vale, ținem țințirim de morți, condamnați ca să se roage pe la fel de fel de porți. lângă vatra
ŢARA MEA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 575 din 28 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357640_a_358969]
-
tăinuiește paradisul. Cerul ne este aproape, picurându-ne praf de stele peste visul furat. Iubește-mă ca un copil cu luna în privire pe țărmul scăldat de iluzii... Iubite, atinge-mă cu gândul, să simt acum talazul fericirii cum se zbate-n mine. Șoapte de sirenă îți voi dărui în asfințitul aprins de dorințe... Pescărușii, cu cântul lor, ne vor duce spre orizontul pictat în veșnicie. Lavinia Elena Niculicea (Poezia face parte din vol. Ploaie de gânduri, 2012) Referință Bibliografică: Sunt
SUNT PLOAIE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357727_a_359056]