3,317 matches
-
și m-am refugiat în dormitor. Am găsit cuvântul destoinic, am citit încet, savurând fiecare literă de parcă dicționarul mă lăuda și el, apoi am remarcat că următorul cuvânt era destoinicie, iar după destoinicie venea destrăbălare. Am izbucnit într-un râs zgomotos și am sărit ca ars când i-am auzit vocea în spatele ușii, întrebându-mă de ce râd. Credeam că e în bucătărie, unde avea mai întotdeauna ceva pe foc, și când colo uite că deschide ușa și mă cercetează din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cu folos, sondându-mi conștiința strat după strat, nu găseam nici un motiv valabil pentru această întunecare bruscă. - Te-am supărat cu ceva? am întrebat. M-a privit uimită. - A, nu, Doamne ferește, Doamne ferește, Mian, nu m-ai supărat cu nimic, râse zgomotos, ceea ce voia să-mi transmită faptul că problema ei nu era gravă sau alarmantă, ci pur și simplu complicată. Mă gândeam la o chestie de-a mea, nu ai de ce să-ți faci griji... - Credeam că am spus eu ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
explic ce se întâmpla în realitate. Voiam să fac apel la un alt limbaj, nu doar la vorbe. Cum puteam? Ce era de făcut? Am simțit mâna lui X atingându-mi degetul mare. Lângă ea, Z urmărea impasibilă. Odată cu expirația zgomotoasă a lui X, toate lichidele din corp au părut că mi se concentrează în zona sexului. Erecția a fost instantanee. X a inspirat și odată cu aerul ce-i pătrundea în piept i-am văzut sfârcurile profilându-se prin lâna puloverului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cărei perfecțiune mă făcea să-i și văd coada de brocart a hainei de gală și dantela revârsându-i-se pe deasupra manșetelor. — Totuși, următorul meu rol e Edmund, la Național. Mi-au spus azi de dimineață. —Bravo! Sally îl pupă apăsat și zgomotos. Felicitări! Hugo afișă un aer ușor îngâmfat. — Întotdeauna e bine să-ți planifici ce faci mai departe. Păzea că vin nenorociții. Abia aștept să joc un tânăr armăsar malefic după Regina duhurilor - scuze, drăguților, Regele. Îmi aruncă o privire pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Sophie foarte mult. Dacă ar fi putut trece peste pasiunea ei pentru Violet, lucrurile ar fi fost mult mai ușoare pentru ea. Sophie se urcă într-un autobuz și dispăru, lăsându-mă de izbeliște pe trotuar, cu mașinile care treceau zgomotos prin spatele meu. M-am trezit uitându-mă lung în vitrina casei de amanet, simțindu-mă puțina cam singură, acum că plecaseră toți, și încercând să nu mă gândesc la Hugo. Nu amanetasem nimic în viața mea, dar, nu știu cum, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
părea diferită prin simplul fapt că era presărată cu vreo două duzini de cocioabe de chirpici. Nu erau stârci pe coroanele acelor arbori de capoc, nici maimuțe care să sară dintr-o ramură într-alta a cedrilor-samán. Nu erau papagali zgomotoși, nici guacamayos, curci sau tucani. Maimuțele, papagalii, guacamayos și tucanii din Santa Marta erau în cuști sau nu mai erau deloc. Iar în Santa Marta existau multe cuști. Zeci, poate sute de cuști, pentru că în ele se păstrau miile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
scalde în râu, încheie el. O să caut săpun și o să-i învăț cum se folosește. A fost ciudat spectacolul celor cincizeci de războinici goi săpunindu-și spatele unul altuia cu apa până la genunchi, pe malul râului San Pedro. Unii protestau zgomotos când le intra clăbucul în ochi, iar alții scuipau scârbiți după ce mușcau din bucata albă de săpun. Apoi începură să râdă unii de alții de ciudata lor înfățișare și sfârșiră prin a se bălăci și a se stropi ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
le-au făcut bunicii lor indienilor de pe pășuni. Nu le va plăcea să fie acuzați că îi ucid în continuare pe indienii de dincolo de frontiere. S-a încheiat războiul din Vietnam. Împotriva cui va mai protesta acum toată acea „minoritate zgomotoasă“ care a transformat plimbarea pancartelor într-un fel de sport național...? — Ce contează motivul? interveni preotul. Vor să ajungă la o înțelegere. Nu asta căutăm? — Ba da. Dar mă mâhnește faptul că acordul nu vine dintr-o adevărată înțelegere a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
atenție meselor de joc, ci În Las Vegas, unde se oprise cu mulți ani În urmă pe când străbătea America În mașină. Fiindcă prima sa experiență cu jocurile de noroc avusese loc acolo, asocia Întotdeauna practica aceasta cu luminile puternice, muzica zgomotoasă și chiotele ascuțite ale celor care câștigau sau pierdeau. Își amintea un spectacol, baloane cu heliu lovindu-se de tavan, oameni Îmbrăcați În tricouri, blugi, pantaloni scurți. Prin urmare, când venea aici la cazinou În fiecare an, era Întotdeauna surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
țintă la fotografii o vreme, apoi, tocmai când Începu să citească articolul, simți mișcare lângă el și ridică privirea pentru a o vedea pe doctorul Peters dincoace de ușă. Fără nici un preambul, ea-i luă revista din mâini, o Închise zgomotos și-o puse de cealaltă parte a mesei, departe de el. — Ce căutați aici? Întrebă ea, neascunzându-și nici surprinderea, nici furia. El se Îndreptă de spate. — Îmi cer iertare că m-am atins de lucrurile dumneavoastră, doctore. Am venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
la televizor. — Urăsc televizorul. Atunci, ajută-mă să spăl vasele. — Ador televizorul. — Guido, repetă ea nu exasperată, dar nici departe de asta, ridică-te doar și pleacă de lângă mine. Auziră amândoi sunetul unei chei În broască. Era Chiara, deschizând ușa zgomotos și scăpând un manual școlar când intră În apartament. Străbătu holul spre bucătărie, Își sărută ambii părinți și se duse lângă Brunetti, cu mâna pe umărul lui. — E ceva de mâncare, mamă? Întrebă ea. — Nu ți-a dat să mănânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
comodă și spuse Încet: — Paola. Dinspre umflătura lungă de lângă el, consoarta lui bălaie nu oferi nici un răspuns. — Paola, repetă el pe-o voce puțin mai puternică. Tăcere. — Mmm, ce cafea bună! Cred că mai iau o gură - ceea ce și făcu zgomotos. Din umflătură ieși o mână, se transformă În pumn și-l lovi În umăr. — Minunată, minunată cafea. Cred că mai iau o gură. Se auzi un sunet amenințător distinct. El Îl ignoră și sorbi din cafea. Știind ce urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de Elena Dragoș E prima zi de școală. Vezi Ce mândru-s cu ghiozdanu-n spate? Și toamna râde prin livezi, Tufișurile-s vulpi roșcate... Elevii mari sunt zgomotoși, Cei mici trec pragul cu sfială, Bine-ați venit, copii frumoși, Aici, la draga voastră școală...
La şcoală. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_515]
-
e o perioadă presărată și cu tristeți poate mărunte, poate semnificative... E toamna, anotimpul culorilor arămii și al cerului plumburiu ce cerne picuri ușori de ploaie dansând cu vijelia vântului, al migrației păsărilor spre țările însorite. Covor foșnitor de frunze zgomotoase uscate, vânturate energic deasupra capetelor jucăușe și avide să prindă ultima zi blândă în natură. E vremea neplăcerilor copilăriei, a momentelor triste, de pesimism când orice copil e abătut asemenea ploilor reci și ursuze de toamnă. E clipa apatiilor, a
Mofturile copilăriei. In: ANTOLOGIE:poezie by Raluca Gavrilă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_678]
-
singura modalitate prin care putea descrie ce simțea el, personal. Aruncând o privire piezișă în lungul camerei, Hugo a ghicit că sentimente similare îi animau și pe ceilalți bărbați. Expresiile lor variau de la mizerabil spre ucigaș. În schimb, femeile oftau zgomotos de atâta admirație. Și dintre toate, cel mai tare ofta Lotti. —Spune-ne cu ce te ocupi, Jake, l-a invitat ea. — Conduc o revistă. —Dar asta e minunat! a exclamat Lotti întinzând un braț în direcția Amandei. Amanda tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Alice. Poate că s-a răzgândit. Pălăria a încetat să mai tremure. Mătușa Frances s-a întors purtând pe chip expresia unei persoane care, în ultima secundă, a fost salvată de la pedeapsa cu moartea. Murmurul conversației devenise, între timp, destul de zgomotos, astfel încât nu mai putea să fie acoperit de organistul satului. Apoi a intervenit o tăcere atât de profundă de parcă toată lumea ar fi fost scoasă din priză. Iar tăcerea a fost urmată de un sunet metalic, straniu și tremurător. Uitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
e să trăiești mai mult în prezent. Apoi Jake i-a umplut din nou paharul. Alice a simțit că începe să-i trepideze creierul. Și-a dat capul pe spate, absorbind sunetele și parfumurile serii de primăvară și țipetele din ce în ce mai zgomotoase care veneau dinspre petrecăreți. O vreme, și ea, și Jake au tăcut. —Și copiii? a întrebat-o Jake fără vreun accent deosebit. Ei cum intervin în schemă? A, să nu-mi spui! Vocea i-a devenit batjocoritoare. —Dă-mi voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și mai la modă decât plasele elastice. La un nivel subconștient, Amanda știa asta deja; în fond, participase la destule ședințe ale revistei Style la care se discutase tocmai acest lucru. Copiii, puradeii- asta era formula din mintea Amandei. Plicticoși, zgomotoși, urât mirositori și vomând pe hainele tale cumpărate de la Marc Jacobs. În ceea ce privea sarcina, nu numai că te împiedica să te mai distrezi, dar îți afecta și cariera, te făcea să pierzi influență și bani. Esențialmente, maternitatea era pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
adevărate. Nu crezuse că se poate să iubești ceva cu atâta intensitate. Acum știi și tu ce simt eu când vine vorba de reciclare, a rânjit Jake de pe marginea patului când Alice i-a mărturisit acest lucru. Alice a râs zgomotos. Oare cum de se putuse gândi, așa cum o făcuse din când în când, că lui Jake îi lipsea simțul umorului? Alice simțea că se îneacă de atâta fericire. —Nu-mi vine să cred, a oftat ea plină de încântare către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și-a strivit țigara în scrumieră. Uite cum facem! O să-ți dau un telefon. Acum trebuie să plec. Nu, nu, nu te ridica. După care s-a întors pe călcâie, trăgând de fusta scurtă și strâmtă și a sărutat-o zgomotos pe Amanda. Ne mai vedem noi, superbule, i-a murmurat ea gutural lui Hugo, când l-a sărutat, aplecându-se atât de tare către el, încât acesta i-a văzut sfârcurile. În timp ce Laura clicăia pe marmura holului, amândoi s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
rămânea de dus la bun sfârșit era simplul proces de fixare a copertinei de plastic care apăra copilul de ploaie. —Nu-ți face griji, l-a liniștit Hugo pe Theo care continua să se agite, iar acum începuse să protesteze zgomotos împotriva ploii care îi bătea în față. O să te acoperim cât ai clipi. Scoțând bucățile de plastic din folia lor de protecție, Hugo le-a scuturat și s-a holbat la ele. Contrar așteptărilor, nu existau nici un fel de instrucțiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Fergus e și el plecat destul de mult timp. Laura bătea din gene așa de tare că Hugo aproape că simțea o pală de vânt. — Deci, amândoi suntem în același vapor, cum spunea femeia aia de la cursul prenatal, a râs ea zgomotos. Clic! Copilul era acum prins în chingi. Hugo tânjea după o scuză ca să poată să plece. Ce bine ar fi fost ca Theo să mai facă o criză! Dar băiatul, care se uita din scaunul lui, avea ochii încă lipiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
atunci, undeva, deasupra ei, a explodat o serie de lătrături care-ți spărgeau timpanele. Theo a început să urle îngrozit. A urmat o bufnitură, un trosnet și ceva care aducea cu o luptă. Se auzea ca și cum cel mai mare, mai zgomotos și cel mai feroce câine din lume își făcea de cap în camera lui Theo. Farfuriile au alunecat din brațele lui Alice și s-au prăbușit în chiuvetă. Femeia a luat-o la goană pe scări. În capăt, l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
simțit cum încep să i se ridice colțurile gurii. Din ce în ce mai tare. După care a început să chicotească și să se cutremure. Mai întâi, Hugo a privit-o surprins, apoi a început și el să râdă. Încercând să nu râdă prea zgomotos, Alice și-a dus mâna la gură și a apăsat cu putere, în timp ce cobora ușor pe scări. Hugo a urmat-o îndeaproape. Foarte aproape. În întunericul din capătul scărilor, a întors-o către el și i-a apropiat, cu blândețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Hugo s-a gândit că, la drept vorbind, momentan viața lui era cam de rahat. Literalmente. Cum curățarea lui Theo prin metode convenționale se dovedise neadecvată, Hugo îl vârâse în cadă, iar acum se străduia să șteargă trupul care protesta zgomotos. Tocmai atunci a auzit pe cineva intrând furtunos în casă. —Ești aici? a urlat o voce familiară. Hugo a înghețat. Amanda. Care, evident, se întorsese de la New York, pe neașteptate, imediat după ce aflase vestea de la Laura. Hugo sperase că faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]