2,254 matches
-
finală a comunismului", național-socialismul a educat fanatici ai luptei pentru asigurarea supremației rasei germane. Două concepții social-politice opuse, dar care se întîlneau într-un ideal totalitar și cărora isteria le-a rezervat o reîntîlnire ca regimuri social-politice care, după ce au zguduit lumea secolului XX, au fost împreună repudiate la sfîrșit de secol. 11 ȘCOALA ȘI PEDAGOGIA DIN ROMÂNIA ÎN PERIOADA DINTRE CELE DOUĂ RĂZBOAIE MONDIALE Cele două conflagrații mondiale închid o perioadă care are pentru istoria României o anumită unitate, perioadă
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și scutirii de datorii conferă măcar un oarecare orizont reformei, presurizând într-atât interesele corupte personale, încât impunerea unor niveluri reduse de corupție devine preferabilă rent-seeking-ului endemic. Acesta nu este un remediu universal, dar o asemenea influență care să poată zgudui aspectele negative ale suveranității statelor-națiune slabe și corupte pare să fie în prezent singura cale de a le aduce în comunitatea comercială internațională astfel încât să le mărească ratele de creștere și PIB-ul pe cap de locuitor. Ne vom întoarce
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
ICAC a fost precipitată de amplele vociferări publice care au urmat cazului Godber. Mai semnificativ totuși poate să fi fost faptul că legitimitatea conducerii coloniale, deja amenințată de demonstrații publice fără precedent în timpul Revoluției Culturale, a fost și mai tare zguduită de tratamentul aparent preferențial al ofițerilor expatriați 10. Așadar, îngrijorarea generală a crescut, atât în Hong Kong, cât și la Londra, privind posibilitatea repetării dezordinii ce avusese loc cu câțiva ani mai devreme. În al treilea rând, Comisia, fiind de la început
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
Joseph al II-lea au avut poate o importanță mai mare pentru Transilvania decît pentru celelalte regiuni prezentate deja. Atît măsurile lui privind statutul țăranului cît și atacul lansat de el împotriva privilegiilor politice și religioase ale domeniilor feudale au zguduit întregul sistem. Atitudinea împăratului față de toleranța religioasă a fost extrem de benefică pentru biserica ortodoxă. Prima dintre națiunile recunoscute care a primit o adevărată lovitură au fost sașii. Joseph al II-lea a emis în 1781 un decret relativ la Concivilität, adică
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
această școală. I-am văzut pe amândoi pe străduța de lângă șoseaua Pandurilor, unde locuiau și părinții mei Într-o vreme, el mort și dus În cârcă spre furgonul morgii, ea Încă mai horcăind. După doi ani o altă dramă pasională zguduia cronica Bucu reștilor, În care eroul, tânăr sculptor de 27 de ani, bursier al regelui Carol la München și la Milano, se Împușcă de dragul unei cucoane frumoase din lumea mare și pe care am văzut-o apoi, ani de-a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fibrom uterin și moare la cinci zile după aceea de o embolie gazoasă la inimă. La câteva ceasuri după deces, Mircea Florian a venit În strada Puțul cu apă rece nr. 43, unde Lucreția locuia Împreună cu Olga, sora sa, și, zguduit de durere, și-a mărturisit greșelile. Mai târziu, căsătorit fiind, ținea fotografia Lucreției sub cristalul de pe birou și, când Costică Beldie l-a apostrofat: „Bine, mă, Mircea, tu ești nebun? Ce zice nevas tă-ta?“, el i-a răspuns: „Lucreția e
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
încolo, spre Maramureș, tot cred că avea să-mi placă. Toată Bucovina și toate mănăstirile mi-au plăcut. Piciorul nu mai mă doare și am venit pe picioare acasă. Numai aicea la vamă mi-au stârnit nervii. Iacă așa mă zguduiau! Am așa în suflet, poate cu Ilie s-a rezolva ceva. Pentru ce l au ținut șapte ani, ce-a făcut? și-a apărat neamul, adevărul și țara. Nu știu ce o să fie mai departe.” „Aveți încredere în ceva?” „în biserică, în
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
când, plesneau. Normal era să se zgâlțâie, să se clatine, să iasă din țâțâni și să sară din șuruburi toate: și motoarele, și pupitrele de comandă, și ușile. Dar nu și Vasile B. Din cauza tremuriciului general, simțea cum i se zguduia ficatul, cum îi clănțăneau dinții dacă nu ținea fălcile strânse și cum i se zbătea și zdrăngănea mărunțișul în buzunare. Pe pereții halei exista o lozincă marxistă. Din cauza tremuratului general, literele îi jucau lui Vasile B. în fața ochilor. Lozinca putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
vecini odioși, pe care mă gândeam să-i omor. În fiecare sâmbătă petreceau bezmetic. Când dansau și se hârjoneau cu oaspeții, candelabrele se clătinau. Aveau și o combină muzicală de mare putere. Când se înfierbântau și dădeau muzica tare, se zguduia întreg blocul. Niște demenți, însă niște demenți binevoitori, cu care, în restul timpului, puteai să discuți situația de parcă ar fi fost vorba despre alții. Mă ascultau și mă priveau ca pe un infirm care nu știe să se distreze, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și semnificativ de beată“, și cînd comentează, cu o ironie afectuoasă, cuvintele de mulțumire ale lui Granado: „Alberto, care se crede urmașul de drept al lui Perón, a ținut un discurs atît de impresionant și gogonat Încît urătorii noștri se zguduiau de rîs.“ Dar despre bolnavii de lepră și despre viața lor vorbea pe alt ton, folosind moderația pentru a Încerca - inutil - să-și ascundă propria suferință. Scriind despre părăsirea leprozeriei din San Pablo, Che a spus: „În noaptea aceea, pacienții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
canoe mare; ne-au cîntat serenade de rămas-bun de pe ponton și au ținut niște cuvîntări foarte emoționante. Alberto, care se crede urmașul de drept al lui Perón, a ținut un discurs atît de impresionant și gogonat Încît urătorii noștri se zguduiau de rîs. A fost una dintre cele mai interesante experiențe ale excursiei noastre. Un acordeonist nu avea degete la mîna dreaptă și se folosea de niște bețigașe legate de Încheietură; cîntărețul era orb; și aproape toți ceilalți erau Îngrozitor de sluțiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
acolo. O mână criminală a voit să dea motiv de acuză dacă se află la o eventuală percheziție. Am dispus ca numaidecât să fie aruncată într-o fântână. Incidentul de la primărie Cineva a dat o grenadă în primărie de a zguduit edificiul, a spart geamuri, dar victime nu au fost, căci nu era nimeni în primărie la ora aceea. Cercetări... Am fost chemat la Prefectura de la Bacău împreună cu Pr. decan Mihai Dămoc, și dascălul satului, Anton Cancel. Aici se vede ura
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
o jumătate din drum, când o forță mai mare decât a mea, acționând violent din adâncimile trupului meu pipernicit, m-a frânt în două de la jumătate, trântindu-mă cu fruntea în zăpadă. Câteva tremurături puternice și convulsii viscerale mi-au zguduit corpul, și-apoi liniște. Pe suprafața albă, venită din înaltul cerului, fusese proiectată, cu viteza lavei țâșnită din conul unui vulcan în erupție, o masă amorfă, incoloră și urât mirositoare avortată din cămara de bucate a corpului meu, considerată fiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mult decât caracterele, de când succesul a devenit mai obsedant decât adevărul prieteniei lor, de când propria persoană și „persoanele” au căpătat mai multă importanță decât etc., nu e ciudat, oare, că de atunci operele lor „normale” sau „anormale” n-au mai zguduit lumea, inspirația lor n-a mai ajuns la Jules et Jim și nici la Pierrot nebunul, iar lumea a ajuns să-i privească și să-i consume „normal”, ca pe doi artiști normali, care azi o nimeresc, mâine plictisesc, poimâine
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
să apară cometa de natriu artificială, ci le-a fost de ajuns steaua în cinci colțuri pe care o purtau la chipiu soldații Armatei Roșii, cei care flămânzi și goi dar înflăcărați de cel mai mare ideal al tuturor timpurilor zguduiau temeliile lumii cu uralele lor.“ („Patosul Revoluției“, Contemporanul, 6 noiembrie 1959) BOTEZ Demostene Coțcarul de la UNESCO (Demostene Botez) își apără postul (nota V. I.) „Urmăriți de blamul întregii omeniri ca gangsterii prinși asupra faptului, s-au retras de pretutindeni. În
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
refuzate de la export, dar calde și comode, fără nici o grijă, fără să bănuiesc ce mă așteaptă, când, chiar înainte de a trece drumul, filmul se rupe brusc și simt cum calc în gol și cad în ceva parcă fără fund. Mă zgudui din toate încheieturile și încremenesc în genunchi, fără să dau drumul cofrajului și celor două plase, cu fața înfiptă într-un zid de pământ. Stau așa preț de câteva minute, crezând că visez. Nu mă doare nimic. Las plasele și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
păcătos decât alții, că el n-are competența nici menirea de a-i judeca pe ceilalți ? Se știe că în primele secole, creștinii au fost prigoniți în modul cel mai dur. (A fost nevoie atunci de intervenția Divină care să zguduie puțin niște personaje, pentru ca Învățătura Creștină să meargă mai departe, să-și facă menirea în iluminarea oamenilor). Ce-i putea face pe stăpânitori să aibă o astfel de reacție în fața unor oameni care nu-și propuneau să facă vreo revoltă
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
la piept o pernuță. Lăsase șampania nebăută, iar simțurile încetară să-i mai funcționeze la parametri normali. Leon o luase prin surprindere, o strânse ușor la piept, având intenția să o sărute când un fulger însoțit urmat de un tunet, zgudui toate geamurile hotelului. Acum nu se putea vedea decât o singură siluetă în loc de două, desenată în lumina fulgerului. Inimile lor băteau cu puterea unor lovituri de ciocan. Cei doi se priviră prin întuneric fără să-și definească expresia, fără să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și public, altfel e doar un fel de masturbare mai mult sau mai puțin intelectuală. Nu e nici o filosofie aici. Fie că privești cinemaul ca un business și faci filme comerciale, fie că îți dorești ca prin filmele tale să zgudui conștiințe, ai nevoie de public. Acuma, cum faci asta și ce compromisuri îți permiți pentru a atrage în sală un public admirator de Garcea și Van Damme e marea problemă cu care fiecare se luptă în felul său. Trebuie să
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Dragă Florea, se oprește Dinu din rîs, eu nu am fost călcat decît o singură dată pe coadă și... am rămas fără ea. Domnul Florea bagă cheia în lăcașul de la portieră, dar cînd vrea să tragă portiera, o bubuitură surdă zguduie văzduhul. Rămînem cu toții încremeniți, uitîndu-ne la portieră. Un șuier strident se aude dinspre combinat. Fir-ar să fie! oftează inginerul Floarea, ștergîndu-și transpirația. Am crezut că mi-a pus cineva o bombă. De cînd cu filmele astea polițiste, am mereu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
rezervate fiecăruia dintre soții Lovinescu-Ierunca, a fost apoi publicată de Eugen Barbu în Săptămâna când s a aflat că Ion Caraion decisese să rămână în exil. Scandalul pe care l-a declanșat publicarea acelor pagini de așa-zis jurnal a zguduit profund lumea literară românească, atât pe cea din țară, cât și pe cea din Franța. Prin firea ei onestă, Monica Lovinescu era incapabilă să accepte până la capăt, chiar în fața dureroaselor detalii ce îl incriminau pe Stelian Diaconescu/„Nicolae Anatol“/ „Artur
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sărbătorii la care țin așa de mult. Clasa mea abia așteaptă. Monica, dulcea mea, cât îmi lipsești; azi mi era inima grea, o nevoie nebună să strig, să bat. Problema de la banca de Scont și discuția cu Cioflec m-au zguduit; cu tâlharul ăsta lucrurile merg din ce în ce mai rău și sunt convinsă că, dacă va fi proces, va fi un proces pierdut dinainte de a-l începe. Am impresia că martorii trec la adversar și că ulti mul cuvânt îl va avea Cioflec
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fotografia de la Color Studio, în vasul verde stau două imense gladiole grena. Camera ta te așteaptă... Și când te gândești că acum o lună erai cu mine în odaia mea și că nici nu bănuiam intensitatea a ceea ce ne va zgudui viețile. Dar pot să-ți scriu. Azi-noapte am visat că nu mai puteam să-ți scriu și că între noi două era chinul unor luni și luni lipsite de mâzgăleala asta care ne dă iluzia că suntem una lângă alta
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
vorbit de tine, Gaby cu humour și afecție, Pauline cu sagacitate, cu maturitate și ușoară melancolie. [...] 1 ianuarie 1948 [...] N’am plâns, Monica, n’am plâns. Și nici nu am blestemat; am strâns pumnii de singurătatea și tristețea ce mă zguduie ca fiorii de friguri. Eri după masă, în fața lui Neș, am depus jurământul de credință RPR (Rep. Pop. Rom.); acolo ni s’a comunicat lucruri ce vor apare (sic) și în jurnale, dealtminteri: că liceul unde profesez se va numi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ele puteau fi „citite” chiar și de omul de rând, de cele mai multe ori analfabet <endnote id="(14, pp. 216-218)"/>. „Viziunea muncilor din Iad - nota inspirat Nicolae Cartojan -, descrisă În Călătoria Maicii Domnului și evocată prin picturile din pridvorurile bisericilor, a zguduit adânc masele populare și a lăsat urme trainice nu numai În tradițiile populare [...], dar chiar În colinde” <endnote id="(19, I, p. 99)"/>. 2. Demonizarea evreului Perspectiva teologică Identificarea evreului cu omul roșu (vezi capitolul „Omul roșu”) și cu solomonarul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]