24,729 matches
-
fiind o condiție esențială pentru înfrângerea creștinilor. Bătălia de la Mohacs din 1526, precum și asediile Vienei din 1529 și 1683 confirmă din plin acest fapt; astfel că, după asediul turcilor asupra Vienei în 1529 a trebuit, pentru consolidarea a ceea ce devenise zidul de apărare al lumii germane, să se înmulțească obstacolele artificiale în lungul acestui fluviu.24 Se poate vedea că imediat ce o putere și-a asigurat controlul asupra Strâmtorilor, atenția să se îndrepta spre fluviul care se varsă în această mare
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
70 de metri. Desișul acesta metalic avea rolul de a susține stăvilarele din beton ce trebuiau să reziste la presiune unui colos acvatic că Dunărea. Stăvilarele trebuiau să susțină și greutatea celor 12 turbine, sporită și de căderea, prin intermediul aceluiași zid, cu șocuri și trepidații, a întregului fluviu. La acel moment această eră o cascadă imensă, de 35 de metri, unica în lume.277 Apoi a urmat marea scenă a Porților de Fier: fază "închiderii Dunării" în 12 august 1969,278
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
2-3 minute) și fără întrerupere, duminică și în zilele de sărbătoare, și acest ritm era impus de presiunea amenințătoare și iminentă a fluviului. Dacă la termenul stabilit prin calcule precise februarie 1971 barajul nu ar fi atins cota finală, pește zidurile de beton neterminate și pește schelele constructorilor ar fi năvălit apele Dunării. Condițiile luptei erau date de fluviu, adversarul constructorilor. Înălțimea totală la care ajunge barajul este de 60 de metri.280 Construcția ecluzelor era de asemenea o problemă de
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
fete preaiubite ale mele, Ana și Dana. Să nu mă tulbure nimeni și să nu cuteze nimeni a-mi trece pe dinainte fără poruncă! Iară tu, care mi-ai fost cândva odraslă alintată, să fii ieșită, până la apusul soarelui, dintre zidurile cetății noastre de scaun și să nu te oprești din drum până nu-i călca dincolo de hotarele noastre. Altfel să nu faci! Se ridică, pleacă greoi pe ușa din stânga, însoțit de cele două fiice mai mari. Ies sfetnicii II și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
LIANA: Toate s-or petrece după voia și după porunca dumitale, mamă Ilincă. ILINCA: Eu porunci nu dau, fata mea. Când te-am cules de la poarta cetății, ca pe-o sărmană fără ocrotire ce erai, de se jâmbau oștenii de pe ziduri la tine, ți-am spus că în bogății n-o să te lăfăi, da' nici lipsă de cele trebuitoare n-ai să duci. Oameni ca noi, trăind în cinste și-n dragoste de cele drepte, n-au nevoie să poruncească nimănui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
alții duc la capăt cu zvoană și vărsare de sânge. LIANA: Tare bine le știi și le cunoști pe toate domnia ta, căpitane Pârjol. Și-ntr-asemenea stare, cam ce pot face oștenii de sub mâna domniei tale? PÂRJOL: Huzuresc și stau întinși pe ziduri, la soare, încălzindu-se și dospind. Mai sună din trâmbițe când s-arată alaiul împărătesc. Nu mai pot de bine și doar rareori, când primesc tain o oală-două de vin, își mai trag unul altuia câte un pumn în nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pentru toată împărăția. Altceva la ce-ar fi buni? LIANA: Cu voia domniei tale, oștenii de care-mi vorbești pot fi prielnici și Măriei Sale și țării în multe chipuri. Iaca, de pildă, am văzut că se năruie un corn din zidul dinspre miază-zi al cetății; dă-le în mână piatră, nisip, var și mistrie și pune-i să dreagă ce-i stricat. Pe urmă, în aripa unde-și au ei cămările, bălăriile au ajuns de-un stat de om; dă-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
LIANA: Știu. Așa că nu-i mai ține domnia ta la îngrășat, iară celor care-or crâcni dă-le drumul în lumea lor; la așa împărăție nu de oșteni mulți, ci de oșteni vrednici are măria sa trebuință. PÂRJOL: Numaidecât mă-ntorc la ziduri și-i pun la șmotru, să mă țină minte. LIANA: Și după șmotru, învață-i să se scalde, să nu mai lase-n urma lor dâră, cum lasă jivinele urât mirositoare. Oșteanul cată să fie sprinten, dichisit și plăcut celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
trebuia să fie o zână. O explicație amânată dezvăluie că familia refuză să-i cumpere micuței Eugenia Ionescu o rochie și, astfel, ea ratează rolul. Și atunci simte cum crește între ea și cei din familie o barieră nevăzută, un zid ce o izolează de ei. Nu înțelege cum și de ce, dar se simte tot mai singură de când află cum trăiesc alți copii în mijlocul familiilor lor. Toată supărarea copilărească ar trece ușor dacă i s-ar da puțină atenție și ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
o placă. Cică bine ați venit în Casa fantomelor! De aici nimeni nu mai iese zdravăn! Îi traduceam lui fi-miu’ ce mai înțelegeam și io. De fapt, era chestie de iluzie optică. Noi am intrat într-o cameră, dar zidurile se mișcau că ziceai că intri în fundul pământului. După care se deschide o ușă: poftiți în caleștile diavolului! Ne-am suit acolo. Era un soi de caleașcă, cu scaune duble, prins și acolo cu centuri de siguranță, numai muzică funebră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
ai Bucovinei, ogoarele și plaiurile noastre. Ostași, plecați azi pe drumul biruinței lui Ștefan cel Mare, ca să cuprindeți în jertfa voastră, ceea ce au supus strămoșii noștri cu lupta lor! Fiți mândri că veacurile ne-au lăsat aici straja dreptății și zid de apărare creștină. Fiți vrednici de trecutul românesc!” Când inginerul a sfârșit de citit, Costăchel, cu privirea pierdută într-un colț al încăperii, se revedea în clipa când - în 1917 - a depus jurământul lângă tunul lui. Vibra din străfundul ființei
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
fiecăruia dintre voi. Cine renunță la luptă, să iasă din front!... O liniște deplină s-a așternut peste platou și... Cum nu ne mișcăm noi de pe aceste scăunele, așa nu a mișcat nimeni în front... În fața colonelului se afla un zid de trupuri! ... Văzând asta, colonelul a rostit doar un „Bravo, ostași!” A salutat și a părăsit platoul. Mă tem să nu fi avut și o lacrimă în colțul ochiului... Când a amurgit binișor, ne aflam în tren, echipați de război
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
tentaculele tristeții ca niște umbre enorme pe un teren plin de denivelări. Câte vise din căsnicia ei fără reproș, în curs de a fi derulate, nu-i fuseseră sfărâmase în marea încercare prin care trecuse.. Între soți se ridicase un zid care rezista, chiar dacă cei doi protagoniști purtau în forul lor intim dorința nedisimulată de a-l demola. Nu era un lucru simplu. Zidul interpus era marcat de un mare semn de întrebare de ambele părți: de ce? De ce trebuiau să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
fi derulate, nu-i fuseseră sfărâmase în marea încercare prin care trecuse.. Între soți se ridicase un zid care rezista, chiar dacă cei doi protagoniști purtau în forul lor intim dorința nedisimulată de a-l demola. Nu era un lucru simplu. Zidul interpus era marcat de un mare semn de întrebare de ambele părți: de ce? De ce trebuiau să treacă ei printr-un asemenea infern? De ce? se întreba Doina. De ce trebuia să i se întâmple ei acest lucru, când în casa lor sălășluise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
o cădură amăgitoare, pacienților din spitalul de neuropsihiatrie li se îngăduia să se plimbe pe aleile marelui parc împrejmuitor, să ia aer curat, să soarbă o picătură de viață dincolo de încăperile îmbâcsite de mirosul medicamentelor întrat până și în tencuiala zidurilor. Simona refuza uneori să iasă la plimbare. Atunci, asistenta îi deschidea geamurile rezervei. Ea se posta cu coatele pe pervazul geamului zăbrelit și privea ore în șir în golul ce se deschidea până la dealurile șterse de culoare. Din noiembrie până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ca pe un înscris al destinului. Simona nu știa cât avea să zăbovească în acest spital. Nu avea nimic a le reproșa medicilor sau asistentelor, dar purta cu ea mereu o întrebare neliniștitoare: ,,Până când? Cât timp voi mai privi aceste ziduri care se interpun între mine și viața adevărată?" * Într-un spital specializat în boli ale sistemului nervos, pacienții sunt purtători ai unor tare. Aceștia au comportări în care controlul faptelor și acțiunilor pe care le întreprind sunt rupte de realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
boala, care lucrase asupra sistemului nervos, se dovedi a fi benefică. O dovadă în plus o oferea cazul Simonei. Deși Simona era mulțumită de îngrijirile ce i se acordau, se întreba în sinea ei deseori: ,, Cât va mai suporta aceste ziduri în care se simte ca o pasăre în colivie?" Nu avea însă tăria să mărturisească cu glas tare acest gând. Era posibil ca dincolo de porțile spitalului, situația ei să se amelioreze în mod simțitor deși deocamdată întoarcerea la catedră nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
fază, chiar a unui psihiatru de renume, dar totul se dovedi curând a fi în zadar. Ce putea să-i mai facă?! În cele din urmă, ea renunță cu totul, căci se găsea în fața unui caracter neclintit, ca în fața unui zid mare și înspăimântător, care o făcea să se dea înapoi cu sfială, căci cu toții ne temem de lucrurile care ne sunt superioare și pe care nu le putem înțelege sau supune. În așa fel purtându se, Eugen a fost curând
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
această sumbră și ciudată întâmplare, tocmai din dorința mare de a dezvălui cititorului lucruri cât mai apropiate de adevăr, am fost împins de curiozitate să vizitez mormântul acestui Eugen. La marginea cimitirului catolic, într-un colț aproape pustiu, lângă un zid crăpat, pe care urca o iederă, departe de toate monumentele funerare impunătoare și înzorzonate, în capătul unei cărări acoperite toată cu buruieni jilave și încâlcite, era o cruce. Pe ea nu scria nici numele răposatului, nici data nașterii și a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
își refuză singure dreptul la prestigiu și la onoare! Nu poți pretinde nimic înălțător de la starea de invidie, deoarece ea este cea mai bună expresie a prostiei; iar prostia, cu toate că stă pe cea mai de jos poziție în ochii tuturor, zidurile puterii sale sunt de netrecut... Iar asta, ei bine, face, până la urmă, deosebirea clară dintre luptători și pierzători: primii răzbat în bătălia vieții, depășind toate obstacolele, ce aceasta le așază de-a curmezișul în drumul lor, căci lumea cinstește pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fereastra aceea, te rog! Adriana, însă, părea că nici nu o aude, fiind prea distrasă de propriile-i gânduri, iar fereastra rămase deschisă. Mai mult, 1 Cuvinte atribuite lui Mihai Eminescu. afară bătea vântul violent și izbea fereastra mereu de zid încoace și încolo, făcând-o să trăncănească. Luiza continuă: - Nu-i deloc greu să intuiesc ce anume voiai să faci, într-un chip cu totul și cu totul nebunesc. Dumnezeule, Adriana, mă cutremur numai și când mă gândesc la una
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
se prevede dreptul oricărui proprietar de a-și Îngrădi proprietatea, cu suportarea cheltuielilor ocazionate de această lucrare. Îngrădirea proprietaților are deci drept scop de a preveni violarea acestora de către orice persoană, ceea ce, În fapt, se realizează prin construirea de garduri, ziduri, etc. Așa cum se va vedea În cuprinsul acestei cărți, Îngrădirea se face, de regulă, Între proprietațile vecine unde casele sunt mult apropiate, existând obligația vecinilor de a contribui la Împrejmuirea gospodăriilor, iar când Împrejmuirile există, au obligația să le repare
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
aflate În proprietatea vecinului. Codul civil la art.612 prevede o distanță minimă pentru toate aceste categorii de lucrări de 60 cm față de linia de hotar cu vecinul, marcat prin orice semn dacă nu există un gard, șanț sau un zid. Această distanță este diferențiată de la zonă la zonă, fiind prevăzută În Regulamentul de urbanism zonal(Legea 350/ 2001. Proprietarul interesat să prevină orice conflict cu vecinul În această problemă poate consulta acest regulament de la unitatea administrativ teritorială În raza căreia
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
vecinului trebuie să aibă o distanță obligatorie de cel puțin 2 m de acesta. Dacă acestea sunt așezate În paralel cu linia de hotar distanța nu va fi mai mică de 1 m, măsurată de la punctul cel mai apropiat de pe zidul clădirii din care s-a deschis vederea până la linia despărțitoare a celor două proprietăți care se numește linie de hotar. Dacă fereastra de lumină este construită În așa fel Încât să Împiedice vederea fondului vecin(cu intrarea luminii de sus
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
caz, ferestrele de lumină pot fi construite la orice distanță, dar să nu permită vederea spre fondul vecin. Procedura medierii permite desfășurarea medierii dintre părți, În prezența mediatorului, chiar la fața locului pentru a se convinge că acele deschideri din zidul vecinului(fereastră de lumină, gură de aerisire nu permit vederea spre fondul celuilalt vecin, decât intrarea luminii naturale În Încăperea În care fereastra este zidită sau a aerului din atmosferă. La nevoie, când se constată contrariul susținerilor proprietarului reclamant, mediatorul
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]