2,204 matches
-
marcat de prezentul indicativ („o deschide”), dublat prin oglinda mitică de o continuitate în timpul eroic, prin imperfect: „cum o deschidea”. Perspectivele sunt complementare, venind din ambele părți ale ușii, de o parte fiind durata limitată, de cealaltă, vederea atemporală a zmeului. Urmarea actului de intruziune ce furnizează cunoașterea misterului inițiatic are, de asemenea, două niveluri. Cel dintâi, al faptului ritual, este definit de timpul iterativ al imperfectului contemplativ („sărea câte un cerc”), pentru ca viziunea cronologizantă a feciorului să perceapă încheierea procesului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
aceleași funcții sunt îndeplinite de personaj. Arian ăl Mic I(30), deși se integrează Tipului Teseu din Ciclul descin¬derilor infernale, împarte călătoria în două: prima parte este un drum până la granița cu sacrul, întreprins de tatăl fetei furate de zmeu. De la frontiera extremă a profanului, marcată de o fântână de unde ia apă o bătrână, căutarea este continuată de Arian, frate cu Zorilă, deci ființă mitică, inițiată. Broasca Roasca I(32) ilustrează un tip universal din Ciclul părăsirilor sau om - animal
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o condiție a măritișului: „Tot o groapă lungă/ Și mult i adâncă,/ Băieți ce mănâncă;/ De-o sută de pași lungă,/ De optzeci de largă,/ Nouăzeci deadâncă”. Singurul care reușește să o sară este inițiat, dar aparține celuilalt tărâm: e zmeu. Răpind-o pe prințesă, el este urmat de tatăl ei. Balada fiind însă „un cântec al pețirii” (Sabina Ispas), împăratul nu poate ajunge decât până la hotarul extrem al profanului, acolo unde stau divinitățile eterice: Sorilă, Serilă, Arian. Numai cel din
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
un cântec al pețirii” (Sabina Ispas), împăratul nu poate ajunge decât până la hotarul extrem al profanului, acolo unde stau divinitățile eterice: Sorilă, Serilă, Arian. Numai cel din urmă, familiarizat cu lumea arhetipală, recuperează fata de-mpărat prin istețime și învinge zmeii. Arian este adevăratul mire, dobândit printr-o coborâre forțată a prințesei în Infern. În basm, groapa primește limite metrice: „. împăratu de aicea - creștin, de, nu era cătcăune - are o fată de măritat și fata asta are o ghicitoare. Cine sare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
se constituie tocmai din hierofania divi¬nității supreme, venită să înzestreze inițiatul nu numai în planul cunoașterii, ci și în plan material, adeseori, cu simboluri ale naturii războinice, învingătoare. Pușca de la Sfântul Petru nu rămâne niciodată fără muniție și ucide zmeii fără greș și fără efort din partea flăcăului, semn al implicării divinului în confrun¬tarea arhetipală. Ca figură opusă lui Dumnezeu, diavolul implică o coborâre în infern. Ambivalența monstru-maestru inițiator face din „k’iar tartaonu-ăl bătrîn”, la a cărui școală stă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în care a pătruns, prin determinantul care revelează încărcătura spirituală excepțională: câine de aur, cal de aur, fecior cu părul de aur. O aparentă scăpare narativă face ca, după ce tot basmul a fost invocat diavolul, personajul urmăritor să fie denumit zmeu. Suprapunerea formei creștine a principiului distructiv peste imaginea arhaică a monștrilor care pradă lumea ciclic accentuează natura infernală a șederii feciorului în școala din pădure, echivalentă cu o coborâre pe tărâmul terifiant. Depășirea maestrului în final consacră feciorul cu abilități
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
natura infernală a șederii feciorului în școala din pădure, echivalentă cu o coborâre pe tărâmul terifiant. Depășirea maestrului în final consacră feciorul cu abilități supranaturale și eliberează, în același timp, dimensiunea profană de efectul anihilant al haosului. Funcția pedagogică a zmeului/drac reconfigurează dimensiunea socială prin convertirea abilităților malefice în însușiri inițiatice, cu puteri regeneratoare. Nu un obiect este smuls sacrului stâng, ci întreaga lui esență, misterele lui au fost revelate în totalitate tânărului. Deși format de monstru, natura interioară a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cognitiv al povestirii sacre, despre eroi arhetipali. Calul năzdrăvan are trăsături anatomice superioare omologilor săi din profan. Costăchel, din basmul denumit după numele său, are nevoie de un cal cu mai multe inimi pentru a scăpa de urmărirea fatală a zmeului, alteori calul eroului are opt picioare, ca metaforă a rapidității deplasării, sau 14 spline. Numărul aripilor sale variază până la 24 și imaginea calului înaripat, ce amintește de arhetipul lui Pegas, circumscrie perechea în plan uranian. Aura lui solară, specifică întemeietorului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de spiritele tutelare, căci ființele salvate „nu constituie nimic altceva decât niște animalestrăbuni, animale ce nu pot fi mâncate tocmai datorită faptului că sunt strămoși totemici”. Corbul apare în basm ca ajutor ex machina pentru eroul încleștat în lupta cu zmeul și stinge flacăra care reprezintă forța monstruoasă. Asimilat tenebrelor și contextului mortuar, corbul anulează infernalul prin propria substanță, întoarsă spre puterea regeneratoare a apei. Mistuirea se sfârșește în germinație, germenii creației se dezvoltă în cenușa rămasă. Transmutația totemică este vizibilă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
donator, chiar și atunci când aparțin infernalului, poartă semnul mutilării sacre. A fi șchiop implică și în acest caz un tribut plătit pentru lărgirea orizontului de percepție, sacrificiul obligatoriu la intrarea în dimensiunea superioară. Un basm din colecția D. Stăncescu dă zmeului invalid funcția de paznic vigilent al sacrului, el fiind singurul care poate spune Sticlișoarei că mezinul a furat apa elixir din fântâna ei: „...chemând toate fiarele începu a le bate, întrebându-le cine a venit de-a luat apă. Ele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
singurul care poate spune Sticlișoarei că mezinul a furat apa elixir din fântâna ei: „...chemând toate fiarele începu a le bate, întrebându-le cine a venit de-a luat apă. Ele se tânguiau și răspundeau că nu știu; numai un zmeu șchiop și chior, care se ascunsese sub talpa casei, îl văzuse pe flăcău”. Ochiul și piciorul nefuncționale apar împreună fiindcă intrarea în spațiul interzis implică și capacitatea vizuală, ambele gesturi de sondare nepermisă trebuie pedepsite. Zmeul a depășit limitele permise
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nu știu; numai un zmeu șchiop și chior, care se ascunsese sub talpa casei, îl văzuse pe flăcău”. Ochiul și piciorul nefuncționale apar împreună fiindcă intrarea în spațiul interzis implică și capacitatea vizuală, ambele gesturi de sondare nepermisă trebuie pedepsite. Zmeul a depășit limitele permise speciei și de aceea este singurul care simte intruziunea mireanului. Deși are un singur ochi bun, starea de alertă metafizică și sensibilitatea percepției compensatoare îl transformă într-un gardian eficient. Dracii care dețin obiectele năzdrăvane au
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nu l-am găsit ! A murit bătrânul acela cu suflet de înger, că pe lângă că a dat mamei atâta pământ, el ne-a legănat și ne-a cântat și ne-a hrănit și ne-a spus povești foarte frumoase, cu zmei și paralei. Noi copiii i-am zis: Moneiu, că nu puteam zice moșu. El ne-a dat și pământ și casă și sufletu bun fără pereche. Dumnezeu să-i ierte toate păcatele, să-i fie țărna ușoară și amintirea veșnică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
În loc să ne însușim părerea că, prin imaginile înspăimântătoare, basmul i-ar îngrozi pe copii, ar trebui să încercăm să vedem cum, prin întreaga să construcție, basmul educa spiritul curajului și arată că binele învinge întotdeauna. Făt-Frumos îl învinge întotdeauna pe zmeul zmeilor, ca și feciorul de împărat, care taie capetele balaurului. Toate acestea descind în subconștientul ascultătorului, și acolo se transformă într-o substanță care-1 susține pe om mai târziu în viață și-i da puterea de a nu se dă
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
ne însușim părerea că, prin imaginile înspăimântătoare, basmul i-ar îngrozi pe copii, ar trebui să încercăm să vedem cum, prin întreaga să construcție, basmul educa spiritul curajului și arată că binele învinge întotdeauna. Făt-Frumos îl învinge întotdeauna pe zmeul zmeilor, ca și feciorul de împărat, care taie capetele balaurului. Toate acestea descind în subconștientul ascultătorului, și acolo se transformă într-o substanță care-1 susține pe om mai târziu în viață și-i da puterea de a nu se dă bătut
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
și care încă de pe atunci era înzestrat cu strade largi bine prunduite, cu case albe, curate, umbrite de plopi nalți ce păreau că străjuiesc asupra locuitorilor. O mână profană a tăiet mai târziu acei plopi frumoși de care se aninau zmeii copiilor și în care ciripeau mii de vrăbii la fiecare amurg de zi, iar alții în loc nu s-au mai plantat, încât parcă a rămas târgul dezbrăcat de haina sa tradițională. Clădirea ce-mi impunea mai mult pe vremea aceea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
un cucoș viteaz sau de la un curcan hărțăgos 28, a trebuit să ne referim la judecata tatei, care sfârșea prin a ne împăca. Noi înșine ne credeam așa de tari, că am fi fost în stare să ne luptăm cu zmeii din poveste și să rădicăm Ceahlăul pe umerile noastre. Ce nu-și închipuie copilul la vrâsta de cinci ani? Părintele meu era un om bine cumpănit, voios, primitor și bun la inimă. Ne iubea grozav, dar se stăpânea să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
simțeam împresurat, înădușit, strivit de înfricoșatele fantome, aveam sufletul la gură..., când, în sfârșit, iată că vine, vine în fuga mare în ajutorul meu, credinciosul, voinicul Milordachi într-o aureolă de lumină ca o pajură 159 din poveste, ca un zmeu răzbunător, se repede asupra fantomelor dușmane... și în aceiași clipă dânsele dispar într-o pozderie de scânteie, iar eu... m-am deșteptat. ............................................................................................................................... Multe, multe aș mai avea de spus despre bietul Milordachi, care a avut darul adeseori să-mi descrețească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
are o alimentație precară, vă dați seama ce impresie puternică producea geanta mea. Cârnații mei. Cuvântul-cheie e „al meu“. Simțeam că or să se năpustească toți pe mine să mă deposedeze de cârnați. Toți amușinau. Ca-n povestea aia cu zmeul care strâmbă din nas și-i zice Cosânzenei. Fă, aici miroase a carne de porc! Sau de om. Nu mai știu. Și uite așa mi-am adus aminte de o altă poveste, cu un tip care în decembrie ’89 se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
neaua, mă trimitea cu mintea la castelele împărătești din mult adoratele basme populare. Lumina toropită și cadrilată ce intra prin ferestre mă anunța venirea mult așteptatei seri, momentul magic al fiecărei zile, în care glasul bunicii da viață haiducilor și zmeilor spre desfătarea imaginației mele. În acea căsuță bătrânească eu am văzut întâia oară lumina zilei, după care am fost îmbrăcată cu cămașa de noapte brodată a bunicii. Ea credea în superstiția ce zice că iubire eternă va fi purtată de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
În așa fel că acestea nici nu băgară de seamă lipsa celei vinovate de cea mai rea vină a femeilor. [...] Cartea a opta Oleacă de sportivitate nu strică O viață de sportiv: campion al alergărilor În sac din Cișmigiu, al zmeului și al arșicelor, velocipedist și automobilist. - Ce Înseamnă „a călători“; sau de la carul cu boi și fără „hier“ la roate al bunicului la Renault-ul, Chevroletul și DKW-ul nepotu lui. - Superstițiile unui intelectual și divagațiile lui În jurul automobilului. - Descartes și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a mâinilor și a ochilor, prin frec ventarea unei adevărate școli de formare a aptitudinilor viitoare bărbătești, prin practicarea adică a sporturilor noastre autoh tone, a acelor jocuri de „adresă“ din copilăria noastră de acum cincizeci de ani, de-a zmeul și de-a arșicele; jocuri uitate sau delăsate astăzi de băieții noștri, care fac sport citind gazeta respectivă și dându-și numai cu părerea, sau ținând, În tribu nele cu jocuri scump plătite, la jocul câtorva profe sioniști dresați și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
arșicele; jocuri uitate sau delăsate astăzi de băieții noștri, care fac sport citind gazeta respectivă și dându-și numai cu părerea, sau ținând, În tribu nele cu jocuri scump plătite, la jocul câtorva profe sioniști dresați și aleși pe sprânceană. „Zmeul“ se chema „turcaleț“ atunci când era improvizat numai din hârtie și Într-un singur tip [de dimensiuni] și mânuit numai de cei mai mărunți dintre noi; iar zmeul adevărat era confecționat, cu mare artă și meșteșug, din hârtie, speteze de trestie
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
jocuri scump plătite, la jocul câtorva profe sioniști dresați și aleși pe sprânceană. „Zmeul“ se chema „turcaleț“ atunci când era improvizat numai din hârtie și Într-un singur tip [de dimensiuni] și mânuit numai de cei mai mărunți dintre noi; iar zmeul adevărat era confecționat, cu mare artă și meșteșug, din hârtie, speteze de trestie sau de lemn și În trei mărimi: dintr-o coală (cca 30/40 cm), din două (cca 50/70 cm) și din patru coli (80/100 cm
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lemn și În trei mărimi: dintr-o coală (cca 30/40 cm), din două (cca 50/70 cm) și din patru coli (80/100 cm); cu „vâjâitoarea“ din țiplă; cu „rotocoale“ din hârtie colorată, apli cate ca ornament peste hârtia zmeului și, ca o „cazacă“ cu culori distinctive pentru mahalaua noastră, rotocoale albastre pe zmeul alb; cu „coada“ zmeului făcută din tifon pentru bandaje; cu „gura“ zmeului fie „trăgătoare“, fie „Înălțătoare“, după sco purile de luptă sau Întrecere sportivă urmărite; și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]