7,223 matches
-
să nu se ducă în dimineața aceea în senat. Ei și? Nu s-ar fi dus atunci, s-ar fi dus a doua zi, sau în altă zi, conspirația nu se formase pentru o zi anume, fatală, s-ar fi pus în mișcare cu altă ocazie, deși imprevizibilul psihologic putea să schimbe totul în favoarea sa, de pildă unul din conspiratori să trădeze, poate chiar Brutus, sau un altul, care să se fi trezit cuprins de îndoieli, căci Cassius și Brutus au pierit și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu se schimbe! În rău se schimbă, nu în bine!" "Să zicem, dar mie tot n-o să-mi pese! Mai rău decât un târnăcop ce-o să fie? Am făcut mușchi de oțel în mină. Chiar mi-e dor să-i pun în mișcare!" Astfel de cuvinte erau intolerabile pentru o femeie. Izbi cu șervetul în masă, își strânse pumnii îndîrjiți și rosti: "Carte ai învățat, din carte să trăiești, indiferent cum. Cere, protestează, fă ceva, nu te lăuda cu mușchii tăi de oțel
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
astfel sufletul. Cuvintele, devenite stranie obsesie: vroia să mă identific cu înțelesul pe care li-l dădea ea, nu era nici o îndoială, înțelesul lor ar fi izbucnit indiferent de ce soartă ași fi avut parte; spiritul ei destructiv s-ar fi pus în mișcare oricum, chiar dacă ași fi urcat pe spirala celei mai strălucite cariere. Da, totul era pierdut, trebuia să plătesc. A doua zi după prânz mă pomenii cu Tasia în casă, care îmi spuse că Matilda a plecat pentru câteva zile la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mă ridicai și lăsai revista pe bancă. Erau amestecați cu trăsuri cu patru locuri, iar ceva mai încolo scaune sburătoare, învîrtite de un motor vechi care pufăia și trosnea parcă ar fi tăiat lemne. Numai călușeii, ca pe vremuri, erau puși în mișcare de un cal, care alerga și el pe lângă cei din lemn, dând foarte des din cap și sfornăind vesel, ca și când și-ar fi dat seama că omuleții pe care îi plimba în cerc nu știau ce e un cal adevărat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
din care miliardele de stele nu pot alunga întunericul. Cum am putea să nu ne speriem de sfârșitul nostru? Nu ne speriem fiindcă ne naștem cu bucuria de a fi, iar această bucurie se alimentează din noi înșine și ne pune în mișcare să ne dovedim că sîntem. Ați observat? Cât de înțelepți devenim în orele când muncim! Moartea nu mai există decât ca o pură idee. Dacă ne-ar prinde cu ciocanul în mână, sau la arat, sau în toiul oricărei alte
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
te rog frumos! Scuză-mă!" "Să nu se răcească pe viscolul ăsta până urcă." " Nu-i învăța tu pe ei cum să facă, își cunosc meseria..." Frații Berea (așa îi chema pe cei doi mici cîrciumari), când auziră, imediat se puseră în mișcare, ba chiar s-a fi putut spune că tocmai astfel de comenzi le lipseau ca să li se confirme menirea lor pe această lume. Da, da, dom' profesor, avem ficăței de pasăre, sau un ficat de gâscă (la grătar!) o minune
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Pencea..." Falsul salvamontist nu schiță însă nici un gest care să dea de înțeles că trebuie să ne strângem mâinile. "Doamna, zise el atunci, a uitat să mai adauge ceva." "Soțul meu!'', zise doamna. Care soț?! Pe această clipă cabina se puse în mișcare și șocul plecării nu-mi mai lăsă nici o îndoială: nu eu eram soțul. Individul se apropie de Suzy și o lovi năprasnic; ea căzu cu un astfel de strigăt încît înlemnii. Nu era un strigăt chiar proaspăt, ci de groază
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
silențioase care vegheau asupra funcțiilor ei vitale și patul ci confortabil. Era leoarcă, în ciuda răcorii agreabile care domnea în cameră. Mai ținea pumnul pe stern ca pentru a se convinge că era întreg. Apoi camera video de deasupra patului se puse în mișcare și tresări. O femeie de o vârstă incertă o privea îngrijorată. Meditehniciana din serviciul de noapte. Îngrijorarea ei părea sinceră, nu doar profesională. ― Iar coșmaruri? Vrei ceva ca să dormi? În stânga lui Ripley, un braț mecanic se deplasa bâzâind. Îl privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
musculară, iar ritmul activității era determinat prin ritmurile unui metronom (80 de bătăi pe minut). Schimbul gazos era determinat înainte de producerea activității și după încetarea ei. Cu 5 min înainte de lucru s-a dat comanda "Pregătiță-vă de experiență", metronomul era pus în mișcare cu 2 min înainte de începerea lucrului, iar lucrul a început după ce s-a dat comanda "începeți lucrul". S-a constatat o creștere a schimburilor respiratorii chiar în primele zile ale experienței. Reflexele condiționate la stimuli interni se elaborează mai încet
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
undeva cu un curent de aer cald sau rece, faptul că cel mai neînsemnat obiect, atinge pielea animalului pe care realizăm experimentul, toate acestea vor produce invariabil o activitate a unei anumite porțiuni a musculaturii scheletice a animalului. Se vor pune în mișcare pleoapele, ochii, urechile iar capul trunchiul și alte părți ale animalului se vor întoarce și se vor orienta într-o direcție sau alta. Aceste reacții motorii se vor repeta și se vor intensifica, iar în alte cazuri animalul încremenește într-
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
își potrivi mersul după al lor. Și, puțin mai târziu, când se opriră în fața unei bariere, nu fu deloc surprins când o mână se întinse pe lângă el și atinse un punct din perete. Urmă un clinchet. După care peretele se puse în mișcare, dovedindu-se a fi o ușă glisantă. În spatele ei era o lumină puternică. Gosseyn n-avu nevoie să fie îndemnat. Imediat ce-l împinseră peste prag, păși înăuntru de bună voie. Și iată-l într-o încăpere. Era o cameră largă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
din urmă, Gosseyn hotărî că Semantica Generală îi putea oferi un răspuns condiționat. Așa că spuse, precaut: - Există posibilitatea ca, la bază, universul să fie o închipuire, nu o realitate; și că, dacă, printr-un procedeu sau altul această închipuire este pusă în mișcare să apare neantul. Într-un asemenea moment de disociere distanța nu mai are nici o valoare. Nu părea indicat să dezvăluie că acesta era sistemul de coordonare în care - se credea - super-creierul lui Gilbert Gosseyn opera transferul de similitudine dodecimală. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
reali sau fictivi, m-ar fi putut ajuta să mi se piardă urma. Mințeam senin, cu dezinvoltură. Chiar și-atunci când tăceam, între mine și lumea din jur se interpuneau straturi subțiri de gânduri, o rețea sângerie de neuroni și sinapse punea în mișcare mecanismele de protecție și nimeni (uneori, nici măcar eu) nu mai avea acces la ce se întâmpla înăuntru. Îmi priveam prietenii, zâmbeam, nu-și imaginau că nu dădeam doi bani pe ei. Vremea onoarei și-a fidelității trecuse, ne împrumutam bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ajungem și-acolo.“ Mihnea a bătut ușor cu degetul în geamul acvariului. Probabil greșise, vroia să ne-arate monitorul. „Introduc niște date. Am o problemă de rezolvat. Aici intervin mini-organismele astea pe care le-am inventat. Piticoții mei electrici se pun în mișcare, analizează, evaluează, compară. Vreau să obțin o predicție, un scenariu pe termen scurt sau lung; eventual, o soluție. Cu asta se-ocupă drăciile mele. Ecranul îmi afișează rezultatele, după ce s-au epuizat toate posibilitățile. Programele se pot combina și-ntre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
neveste și toarnă copii. Aproape că nu mai știam dacă să urlu sau să fiu invidios. Întâi am crezut că eu sunt de vină: ochiul deformat, mintea coruptă, gândurile infecte. Un mecanism pe cât de ciudat, pe-atât de abject se punea în mișcare, făcându-mă să rețin doar murdăria din jur, ca o imensă leziune pe retină. Oamenii nu contau, dar parcă tocmai de-aia mă deranjau mai mult. Înainte, îi examinam la fel, săraci, murdari, obosiți: mi-era mai ușor să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
inerte. Ce poate fi mai trist decât o asemenea priveliște? În tot infernul ăsta de piele și oase, pâlpâia o salvare. Căpătasem sentimentul reconfortant că existența mea se desfășoară de fapt înăuntru, că mecanismele sensibile și complicate prin care sunt pus în mișcare și care mă deosebesc de Petrișor sau familia Cocă se află dincolo de epidermă, protejate de privirile indiscrete. Ochii, mâinile, picioarele, sexul, nările, gura - toate trăiau în spatele cărnii, împachetate frumos printre pungile de apă și sânge ale organismului. Nimeni nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la pescăria din «2 Mai» sunt cele mai bune de pe Litoral.“ „Mulțumim pentru informație, domnule ghid. Propun altceva, să intrăm.“ Există anumite scene care chiar nu se pot povesti. Femeile au micile lor mecanisme interioare, simpatice și misterioase, care se pun în mișcare când ți-e lumea mai dragă. Intri la film și te trezești că trebuie să ieși după zece minute; pleci la drum cu mașina și ți se cere să oprești din trei în trei sate; mergi la teatru (ce chin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Adinei și-ale preocupatei sale mame, să trec proba bărbăției colective făcând noaptea de planton în fața capacelor monumentale pe care nimeni altcineva în afara locatarilor n-avea voie să le ridice. În fine, când cea mai recentă acțiune conspirativă s-a pus în mișcare și-Adina a-nceput să lipsească de-acasă sub pretextul că participă la conferințele speciei, n-am avut nici curajul, nici inspirația să verific unde dispare serile iubita mea și nici cărei specii s-a hotărât să-i dezvăluie dosarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Mi-am dorit întotdeauna o poveste de dragoste altfel decât mine: simplă, onestă, ușor de povestit. Femeile se înghesuiau prin apropiere, le descopeream întâmplător, fără intenție, de cum trăgeam dimineața perdeaua. Odată cu gestul calm și nevinovat, micul meu univers optic se punea în mișcare și lumea adormită a simțurilor începea să freamăte: nu trebuia decât să aleg marfa. Nu mă născusem pe vremea lui Bălcescu. Știam să deosebesc realitatea de poveștile frumoase din cărți, asta era meseria mea. Cincisprezece, douăzeci, treizeci de ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu câte șapte-opt câini înăuntru. După ce trecea pericolul, le dădeau iar drumul afară. Rareori se întâmpla să fie ridicat vreun animal, iar dacă respectivul (care dormise în timpul raziei sau ieșise singur la plimbare pe bulevard) lipsea după-amiaza la apel, se punea în mișcare artileria grea. Fundații cu nume suspecte („Cuțu-Cuțu“, „4 Ped“, „Căsuțe pentru toți“), supervizate de Blocatari și înzestrate cu-o armată de juriști care producea pe loc hotărârile judecătorești salvatoare, îl aduceau pe ghinionist înapoi în 24 de ore. Se ofereau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în brațe, stârnindu-mi invidia. Îi găseam îmbrățișați, fericiți, cu pastila de stofă a botului moțăind între sânii ei. Cu timpul, apartamentul din Dorobanți s-a mobilat cu gesturi, obișnuințe și utilități pe care le memoram încă înainte să le punem în mișcare. Ciclul fugoid al vieții noastre pasionale și-a încetinit ritmul. Ieșeam pe rând din dormitor, și ne uita ziua în pijamale. Dimineața, scoteam pompițele din baie și stropeam florile de pe balcon: începeam cu urzica roșie, turnam apoi câteva picături la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mizerabile: făceam sex în praf sau în mirosul de conopidă emanat de sifon. Nimic nu durează însă la nesfârșit, nici măcar jocurile. Cu cât petreci mai mult timp în preajma cuiva, cu-atât slăbiciunile lui îți apar mai repede și distrugerea se pune în mișcare. Slăbiciunea Mariei erau puloverele. Totul răbufnea energic, ca o răzbunare a perioadei comuniste, când nu găseai iarna nimic de îmbrăcat și trebuia să aștepți puloverul de lână de două kile pe care ți-l tricota mătușa la țară. Uneori, așteptai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sau se deschideau portierele, șoferii gesticulau între ei sau săreau la pietoni, participau și pasagerii din dreapta la acțiune. Scenele începeau și se terminau în același fel: „Du-te-n pula mea!“ Fiecare pleca apoi la mașina lui și coloana se punea în mișcare. Orașul mai fusese împânzit de niște bicicliști demenți, care pedalau frenetic, făcând slalom printre mașini. Purtau șepci și gecuțe de fâș, colorate cu numele firmei care îi arunca la bătaie. Agitații ăștia pe două roți cărau pizze și sandwichuri, ziare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-o o dată. Apoi am scos apa minerală din sacoșă și m-am dezbrăcat în tricou. Era și cald, și frig, cum numai pe tren ți se poate întâmpla. S-a auzit un fluierat. Cu-o smucitură clasică, vagonul s-a pus în mișcare. Sau poate noi stăteam în continuare pe loc, și doar peronul se deplasa, ca-n Top Secret. „Biletele, vă rog.“ Nașul apăruse deja în ușă, corect și fad. Ne-a colectat hârtiile alea lungi, liniate, cu zeci de ștampile. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe la decan, moțăiai trei luni la Viena, Grenoble, St. Etienne, Pisa, Berlin sau Seul, în funcție de situație. La Seul era cu prelungire, puteai să rămâi un an. Operațiunile se chemau pompos, „lectorate“ sau „tutorate“, unii veneau, alții plecau, dacă nu-ți puneai în mișcare conexiunile, nici nu aflai că există. Am luat ca reper biserica Votiv și-am pornit-o pe jos. Traversam regulamentar, pe verde, la trecerile de pietoni. Ne uitam pe unde călcăm, mergeam corect, în șir indian, pe dreapta trotuarului. Votivkirche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]