KorAP: Find »[drukola/base=băga & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...789 790 791 ...863 >

21,555 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825

români, cumulând aproximativ un sfert dintre voturile exprimate pe site. Care este rețeta succesului pentru un critic de film român ? Alex. Leo Șerban : O, Doamne, cum sună : Să fim serioși : doar noi și un grupuscul de fani, după posibilități ne băgăm în seamă ! Cineaștii nu ne strâng mâna decât atunci când îi lăudăm. Mă și întreb cum de mai rezistă această instituție critica în general, nu doar cea de film , câtă vreme este văzută de mulți drept un lux inutil (adică nici măcar

4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
țâțâni au contribuit Un scenariu delirant pentru un delir deja anunțat de Patul conjugal. Scenarita ?, pare să spună Daneliuc ; suntem în țara tuturor posibilităților, în care totul e posibil în materie de coșmar. Totul poate exploda, tocmai pentru că s-au băgat atâtea fitile (de scenariu) ! Iată o operă care, ca și Balanța lui Pintilie, ne pune în fața unui posibil dacă : dacă Realitatea n ar fi atât de absurdă, atât de copleșitor de cinematografică, ea nu s-ar povesti pe peliculă ! Un

4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
adevăr care contează în cinema. Prejudecăți Legături bolnăvicioase nu i-ar plăcea lui Gigi Becali : e un film cu două lesbiene. Mai mult, sunt două lesbiene care nu fac sex ! OK, se pomenește la un moment dat că fetele își bagă limba în gură. Și mai e o scenă în care una îi mângâie celeilalte sânii la lumina lunii. Prea puțin pentru niște macho hetero care sunt împotriva homosexualității, dar n-ar zice nu la un porno cinstit cu fete (hă-hă-hă

4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
acreala cronicilor proaste ? Nici vorbă : oricine știe că e mai simplu să scrii de rău ! Dar, vorba unora, ce propui ? Care ți-e lista ? Dacă Tarkovski nu intră la socoteală, dacă Regula jocului nu-i chiar o capodoperă, pe cine bagi în loc ? Aici e-aici : uneori, propunerile de top sunt mai enorme decât excluderile din el. Caranfil e Caranfil cest à prendre ou à laisser ; eu îl iau și mai las de la mine... A scrie filme , mărturisește cineasta Malvina Urșianu

4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
covrigi și vin. A doua zi, L.P. mă sună să-mi spună că i-a plăcut foarte mult și că ar trebui s-o facem mai des. Poate c-ar trebui. Poate o carte, Dialoguri cu Pintilie ; răspunsurile lui L.P. bag mâna-n foc că n-ar plictisi. Pagini de jurnal Nu-mi propusesem să scriu un Jurnal... Dar s-au adunat atâtea mici întâmplări legate de film, atâtea frânturi de fapte și discuții cu morala la urmă, încât, recunosc, nu

4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829

un cal, că, de cînd te știu, tot obosit te știu. Hai, intră în baie... "Ca un cal!", îmi zic în gînd, mirîndu-mă de tonul aspru al Liviei. Da, are dreptate, umblu toată ziua, dar nu de asta sînt obosit. Bag capul în chiuvetă și dau drumul robinetului de apă rece. Șuvoiul îmi lovește cu putere ceafa, încrețindu-mi pielea întregului corp, făcîndu-mi-o ca de găină. Și ce bine-i! Mă frec apoi îndelung cu prosopul pe cap și pe față

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
mai mult în cabinetul doctorului cutare. Și dintr-o dată, în clipele mele de singurătate, cînd vorbesc cu mine însumi, mă întreb dacă ăsta sînt eu; eu, care drămuiam fiecare oră a după-amiezii. Ajungeam acasă de la combinat pe la patru jumătate-cinci, mă băgăm imediat în pat, dormeam pînă la șapte jumătate-opt, mă trezeam, beam o cafea și mă așezam la masa de scris. Dacă-mi dădeam seama că nu am chef de scris, citeam ori mă duceam la vreun film. Șapte ani, zi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Autobuzul pornește încet, patinînd pe urmele de gheață de lîngă peron. După vîntul rece din stație, aerul cald, aruncat în interiorul autobuzului de ventilatorul motorului, parcă mă mai dezmorțește. Caut abonamentul, îl dau la perforat, apoi îmi scot mănușile și le bag în buzunarul de la piept al scurtei îmblănite. Acolo dau peste o hîrtie împăturită, pe care o scot și-o despăturesc încet, doar cu o singură mînă. Un fior de bucurie, ca satisfacția ce ți-o dă lucrul bine isprăvit, simt

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
eu. Spune ce vrei. Asta-i, că ce vrem nu depinde numai de noi, continuă Chiriac. S-a introdus în mai multe secții din combinat munca în acord. Faci mai mult, iei mai mult. Vorbiți cu Don Șef să ne bage și pe noi în acord. Noi i-am spus lui tov Marinescu, dar a zis că trebuie făcute forme, că să vadă, să audă, să se mai gîndească... Îl știți cum e, noi între noi îi zicem "Columbo", dar rămîne

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
murit Stalin. Da, am auzit, i-a răspuns mama. Poate-o să dăm cote mai mici de-acum, a mormăit tata, scoțîndu-și opincile înghețate. Focul ardea cu putere în sobă, mama i-a pus masa tatii, iar eu m-am băgat sub plapumă, sătul de marmeladă și fericit că a murit perceptorul. Așa gîndeam eu, că a murit perceptorul, de vreme ce zicea tata că poate-o să dăm cote mai mici. Și-mi mai amintesc o dimineață de Crăciun, cu fulgi mari

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
a umblat aiurea pe drum, ros de chinul așteptării. Fusesem trecuți la chiaburi, dările se măriseră, iar surorile mele fuseseră date afară din internatul școlii din Tîrgu Frumos; acum stăteau în gazdă la o babă care, în nopțile mai friguroase, băga în casă și cele două capre ale ei. Mama era plecată de cîteva zile la București, iar tata umbla toată ziua pe drum, doar-doar s-o întoarce mama. Plecase într-o zi cu cer de plumb, gata să se lase

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
rîde el, se vede că nu sînteți atent la filmele cu gangsteri. Polizează la un capăt tabla, apoi pornim împreună spre biroul meu. Ghiță se oprește lîngă ușă, îmi arată tabla și-mi face semn să-l urmăresc cu atenție. Bagă tabla cu partea ascuțită între tocul ușii și ușă, în dreptul zăvorului de yală, o împinge cu podul palmei, apoi se îndeasă în ușă și ușa se deschide. Așa să faceți și dumneavoastră, îmi zice, întinzîndu-mi tabla. Mulțumesc, Ghiță! îi spun

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
din oraș. Ceva cald tot trebuie să beau. Caut în sertarul cu scule un capăt de sîrmă cu care descui lăcățelul pus la ușa dulapului. În dulap, deasupra tuturor dosarelor, stă agenda de lucru, pe care o iau și o bag în buzunarul din dos al scurtei îmblănite, în locul mănușilor. Pun termo-plonjonul în cana cu apă, torn zahăr și răscolesc dosarele de pe raftul de jos în căutarea unui plic de ceai chinezesc; știu că aveam vreo cîteva, aduse acum vreun an

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
mi plimb privirea peste traseele de la sol. Vederea contrafluxului de hidrogen mă înfioară. Urc treptele scării metalice pînă la tabloul de comandă, mort, cu toate becurile stinse, înregistratoarele înțepenite și acele indicatoare în poziție de zero. Mă bate gîndul să bag tensiune în circuitele tabloului de comandă și să verific funcționarea ventilelor pneumatice. Aș face-o imediat, dar, nu știu de ce, acum nu am chef. Mai bine mă duc la Nelu Arbore, îi spun să facă legăturile cu dispecerul central și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
floare care nu vrea să se rupă. Ia uite, dom'le, trebuia să iau cuțitul, zice el, privind la floarea zdrobită în pumn, pe care ar vrea s-o arunce undeva, dar nu vede nici un loc mai ascuns, așa că o bagă în buzunar. Ascultă, îi zic, de ce nu aerisești cu ventilatoarele? Doar nu-s nebun! Ventilatoarele au un rulment spart și fac un zgomot că-mi vine să iau cîmpii. Îți trimit un mecanic să schimbe rulmentul. Nu, că n-am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Îți amintești cum îți făceam eu cîndva penicilină? îl întreb. Du-te, mă, naibii! Bate-n lemn... Mai bine fă-ți tu cruce că n-ai pățit ceva. Abia de curînd am aflat că atunci cînd faci o injecție, după ce bagi acul, întîi trebuie să aspiri, să te convingi că n-ai nimerit în vreun vas de sînge... Și tu nu aspirai?! De unde? Mi-a spus sora de la dispensar zilele trecute, cînd am făcut niște vitamine. Ion începe să transpire, își

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
în atelierul de mecanică fină, să-l traversez, ca să ies la colțul clădirii Serviciului dezvoltare. Hala atelierului, lungă de vreo sută de metri, plină cu mașini-unelte, e încălzită de un curent continuu de aer cald, care mă face să-mi bag mîna pe lîngă fular să-l depărtez de gît. Spre capătul halei, la strungurile mici, lucrează numai fete, majoritatea calificate la noi în combinat. La Serviciul dezvoltare merg direct la inginera Petrache, să-mi dea studiul făcut de ea asupra

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
oprea și-mi spunea aceleași vorbe. "Auzi, i-am zis eu înfuriat, tu nu mă poți boteza? Am un lighean sub pat, luăm apă de la chiuvetă..." M-am culcat lîngă ea, cu fața la marginea patului. Dimineață, cînd a vrut să-și bage Biblia în poșetă i-am luat-o din mînă și-am pus-o la loc, pe masă. Lasă-mi-o, i-am zis. Îți dau două sute de lei pe ea. Știam că de fapt ea o cumpărase cu o sută

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
un scaun lîngă fereastră, să-i pot vedea pe toți. O cafea? întreabă inginerul Lupu. Nu, mulțumesc! Păcat! zice inginerul Brăduț. Noi parcă am mai bea una. Ce zic tovarășii funcționari? întreabă el, privindu-și colegii. Un tovarăș funcționar te bagă undeva, răspunde Graur. Îl vezi, îmi zice Brăduț, s-a supărat, în loc să fie fericit și să facă el cafeaua, că i-a mai apărut un articol în revistă. Pe care nu-l citește nici dracu', mormăie Graur. Ești pesimist azi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
se poate ști? mă mir eu. Mai ales pentru unul cu relații așa de strînse cu cadrele medicale, rîde Brăduț turnînd cafeaua în cești. Lasă-l în pace, intervine Graur. Mihai, zice privindu-mă, scrie despre ce cunoști, nu te băga în domenii străine; riști să-ți sugi degetul. Pe cînd gata piesa? Ce piesă? îl întreb. He-he! rîde Graur. Uitați-vă la el: "ce piesă?" Aia pe care o scrii acum. Că doar nu vii pe-aici așa de des

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
păunul. Ce-i fi vrînd, mă, să umble cu pantalonii peticiți și îndoit de la jumătate?! sare cu gura Luchian. Îi băiat tînăr, îi place să umble îmbrăcat bine și să meargă drept, cu fruntea sus. "Fruntea sus", după ce-a băgat-o pe aia la închisoare, mormăie Lupu. Scuză-mă! sare Luchian. Unul ca Vlad știe să se poarte cu o femeie ori cu o fată. Cine știe ce-o fi făcut aia, altfel nu era liber Vlad... Dar, schimbă tonul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
copii... Acasă, copiii nu te întreabă dacă la serviciu ai stat cu fruntea sus sau ți-a strîns mîna secretarul de partid ori directorul. Ei cer. Sau se îmbolnăvesc și tu, tatăl lor, trebuie să fugi, să te zbați, să bagi mîna în buzunar și să scoți, altfel se sting sub ochii tăi... Mda, murmur eu înfiorat. Viața, Mihai, viața e adevărata artă! exclamă Brăduț, ca o completare. Du-te, domnule! strigă la mine Luchian. Dacă mai stai mult aici, o să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Petre, îl întreb, impresia asta ți-am lăsat-o eu? Primul pas e făcut, Mihai. Ce pas?! mă mir. Livia, surîde el. Pe dracu' ! exclam eu. Ce-are-a face una cu alta?! Livia o să-mi fie soție, n-o să mi se bage în creier să-mi dicteze cum să scriu și nici n-o să mă poată opri de la scris. Nu zău?! rîde Graur dezvelindu-și dinții. Măi Mihăiță, ai în tine un optimism care mă dezarmează, zău! Tu știi că eu am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
din care, pentru noi doi, voi cumpăra un pick-up stereo". Douăzeci de mii !... Cam atît cît iau eu în mînă ca inginer într-un an de zile. Trebuia să aflu cum... Mă uit la Graur și surîd. El și-a băgat mîinile în buzunare și mă privește nedumerit, așteptînd continuarea. Era astă-toamnă, continuu eu, pe-o vreme mohorîtă și friguroasă, dar la mine în cămăruță era cald, invitata mea stătea pe pat, în penumbră, iar eu îi umpleam mereu paharul. "In

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
a răsturnat în mine totul doar numai în cîteva minute. Dar nu! Ea a stabilit că e mai bine în București, îl cunoaște mai bine. Vorbesc cu Don Șef și fac rost de-o delegație. Am numărul ei de telefon... Bag agenda în buzunarul de la piept al scurtei îmblănite cu sentimentul că am acolo o comoară. Poate chiar mîine sau poimîine, dacă montajul exterior va merge bine, vorbesc cu Don Șef să-mi aprobe o delegație la București. Voi pleca la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]