20,565 matches
-
60.000 de noi oameni. În ciuda acestor fapte, forțele armate mai aveau 1.200 de posturi de ofițeri și alte 22.000 de subofițeri neocupate. Discuțiile dintre responsabilii britanici și francezi pentru formarea BEF au fost încheiate după vizita miniștrilor britanici în Franța în noiembrie 1938. Delagații francezi la negocieri au afirmat că era necesară trimiterea pe continent a unei forțe mai numeroase decât cea din 1914. Francezii considerau că forțele britanice erau insuficiente în cazul izbucnirii unui conflict în septembrie
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
pentru formarea BEF au fost încheiate după vizita miniștrilor britanici în Franța în noiembrie 1938. Delagații francezi la negocieri au afirmat că era necesară trimiterea pe continent a unei forțe mai numeroase decât cea din 1914. Francezii considerau că forțele britanice erau insuficiente în cazul izbucnirii unui conflict în septembrie 1938. În schimb, premierul Neville Chamberlain a declarat în urma unei interpelări în Camera Comunelor de pe 28 noiembrie 1938 că nu există nici un angajament al britanicilor pentru trimiterea unei forțe expediționare în
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
000 de soldați ai armatei regulate cu 183.000 de rezerviști, iar Armata teritorială numără 270.000 de oameni - un total de 683.000 de oameni. Ca urmare a invadării Poloniei de către Germania Nazistă de pe 1 septembrie 1939, Forța Expediționară Britanică a fost trimisă la jumătea aceleiași luni să ocupe poziții la frontiera franco-belgiană. Amplasarea primului val al BEF s-a închiat pe 11 octombrie 1939, când în Franța fuseseră desfășurați 158.000 de militari. Secretarul de stat pentru apărare Leslie
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
1940, doar trei soldați din batalionul Green Howards aveau în dotare pistoale, iar unitatea nu era dotată cu busole și binocluri. BEF a fost dotată până pe 19 octombrie cu 25.000 de vehicule pentru finalizarea amplasării în teren. Majoritatea trupelor britanice erau staționate de-a lungul frontierei franco-belgiene. O divizie cunoscută și ca Saar Force era amplasată pe Linia Maginot în sprijinul Armatei a 3-a franceze. În această fază, Belgia și Olanda erau țări neutre și ele nu au acceptat
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
de-a lungul Liniei Maginot, inactivitatea și încrederea exagerată în securitatea oferită de fortificații, considerate de necucerit, a condus la comportamente de-a dreputul prostești, descrise în cântecul lui George Formby, Jr. „Imagine me on the Maginot Line”. Moralul trupelor britanice era foarte ridicat la începutul conflictului, acțiunile de mică amploare ale germanilor de până pe 9 mai i-a făcut să creadă că nu există șanse pentru un atac de amploare a naziștilor în zonă. În lunile care au urmat primelor
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
constituită din 10 divizii de infanterie, organizate în trei corpuri de armată, o brigadă de tancuri și un detașament de avioane militare ale RAF compus din 10 escadrile de bombardament și două de vânătoare (Advanced Air Striking Force (AASF)). Forțele britanice se aflau sub comanda unui Cartier general, compus din repezentanți ai marilor unități de infanterie, artilerie și blindate. Această perioadă de până la data de 10 mai 1940 a primit numele de „Războiul ciudat”, fiind caracterizată prin acțiuni de luptă sporadice
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
Escaut, pe frontiera franceză. Înaintarea Grupului de Armate A spre vest combinată cu atacul Grupului de Armate B din Olanda au dus la încercuirea pe trei laturi a BEF și a tăiat legătura cu depozitele de aprovizionare a acestuia. Forțele britanice au încercat să oprească ofensiva germană lansând mai multe contraatacuri precum cel del de la Arras de pe 21 mai. BEF a fost incapabilă să oprească atacurile inamicului și pentru comandanții britanci a devenit evident că porturile franceze de la Canalul Mânecii erau amenințate
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
părăsit pe continent a fost distrusă mai înainte de plecare. Navele Royal Navy folosite la evacuare se confruntau cu mari probleme după ce docurile, bazinele portuare și digurile au fost bombardate de germani. Datorită apelor puțin adânci de-a lungul coastei, distrugătoarele britanice nu puteau să se apropie suficient de mult de plajele de evacuare, iar soldații trebuiau să se îndrepte spre ambarcațiuni prin apă, unii fiind obligați să aștepte cu orele în apă până la umeri. Pe 27 mai, departamentul pentru ambarcațiuni mici
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
de ofițeri de rang înalt, printre care Erich von Manstein, Heinz Guderian sau Karl Dönitz, au considerat că neordonarea în timp util de către Înaltul comandament german a unei ofensive puternice la Dunkerque, care ar fi dus la eliminarea Forței Expediționare Britanice, a fost una dintre cele mai mari greșeli ale germanilor de pe frontul de vest. După începerea evacuării de la Dunkerque, atenția lui Churchill și a Marelui Stat Major a fost înderptată spre unitățile care fuseseră izolate în sud de înaintarea rapidă
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
care apărare franceză ceda presiunii atacului, să creeze o „redută” în peninsula Bretania. Generalul Alan Brooke a fost rechemat la Londra pe 29 mai, fiind numit la comanda trupelor din sud, care au fost cunoscute ca a doua Forță Expediționară Britanică. În plus față de aceste forțe care se aflau deja în Franța sau care erau în deplasare către prozițiile din sud, Brooke a cerut ca Divizia a 3-a mecanizată a lui Montgomery, care se reîntorsese de la Dunkerque, să fie trecută
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
a lui Montgomery, care se reîntorsese de la Dunkerque, să fie trecută sub comanda sa. Divizia a 51-a lupta alături de Armata a 3-a franceză pentru apărarea pozițiile de pe râul Bresle, la est de Rouen. Decizia de retragere a diviziei britanice spre Le Havre pe 10 iunie a fost luată prea târziu și doar două dintre brigăzile diviziei, așa-numita „Arkforce”, au reușit să ajungă în port pentru ca să fie evacuată prin Operațiunea Cycle. Restul diviziei a ajuns pe coasta atlantică la
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
încununate de succes sunt inexistente, în rândul militarilor de sub comanda lui aflându-se cam 100.000 de soldați din trupele de logistică, neantrenate pentru luptă. Pe 14 iunie, Brooke l-a convins pe Churchill să evacueze fără întârziere toate trupele britanice din Franța. De pe 15 până pe 25 iunie, 191.870 de soldați aliați, (144.171 dintre ei fiind britanici) și o mare parte a echipamentelor lor militare au fost evacuți prin opt porturi maritime din sud-vestul Franței în cadrul Operațiunii Ariel. Singura
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
din trupele de logistică, neantrenate pentru luptă. Pe 14 iunie, Brooke l-a convins pe Churchill să evacueze fără întârziere toate trupele britanice din Franța. De pe 15 până pe 25 iunie, 191.870 de soldați aliați, (144.171 dintre ei fiind britanici) și o mare parte a echipamentelor lor militare au fost evacuți prin opt porturi maritime din sud-vestul Franței în cadrul Operațiunii Ariel. Singura pierdere notabilă a fost fost bombardarea vasului "Lancastria" în largul portului St Nazaire, care a dus la moartea
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
moartea a aproximativ 4.000 de oameni. Numărul exact al celor care au pierit în acest atac nu a fost niciodată stabilit cu exactitate. Winston Churchill s-a referit la rezultatul operațiunii de evacuare ca la un „miracol”, iar presa britanică a prezentat evacuarea ca pe un „dezastu transformat în triumf”. Salvarea trupelor britanice de la Dunkerque a dus la creșterea moralului britanic și dus la apariția termenului „spiritul Dunkirkului”, care descrie tendința populației regatului de a-și uni eforturile în momentele
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
pierit în acest atac nu a fost niciodată stabilit cu exactitate. Winston Churchill s-a referit la rezultatul operațiunii de evacuare ca la un „miracol”, iar presa britanică a prezentat evacuarea ca pe un „dezastu transformat în triumf”. Salvarea trupelor britanice de la Dunkerque a dus la creșterea moralului britanic și dus la apariția termenului „spiritul Dunkirkului”, care descrie tendința populației regatului de a-și uni eforturile în momentele de restriște. În timpul acțiunilor de evacuare au fost aduși pe insulă 384.000
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
stabilit cu exactitate. Winston Churchill s-a referit la rezultatul operațiunii de evacuare ca la un „miracol”, iar presa britanică a prezentat evacuarea ca pe un „dezastu transformat în triumf”. Salvarea trupelor britanice de la Dunkerque a dus la creșterea moralului britanic și dus la apariția termenului „spiritul Dunkirkului”, care descrie tendința populației regatului de a-și uni eforturile în momentele de restriște. În timpul acțiunilor de evacuare au fost aduși pe insulă 384.000 de militari britanici. În același timp, BEF a
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
a dus la creșterea moralului britanic și dus la apariția termenului „spiritul Dunkirkului”, care descrie tendința populației regatului de a-și uni eforturile în momentele de restriște. În timpul acțiunilor de evacuare au fost aduși pe insulă 384.000 de militari britanici. În același timp, BEF a pierdut 12.431 morți (aproximativ o treime dintre aceștia s-au aflat la bordul vasului "Lancastria"). Au fost evacuați 14.070 de răniți, iar 41.030 de britanici au fost luați prizonieri. Deși forțele armate
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
În același timp, BEF a pierdut 12.431 morți (aproximativ o treime dintre aceștia s-au aflat la bordul vasului "Lancastria"). Au fost evacuați 14.070 de răniți, iar 41.030 de britanici au fost luați prizonieri. Deși forțele armate britanice au pierdut o bună parte a echipamentelor și vehiculelor militare în Franța, au reușit să își salveze majoritatea soldaților, care au trecut la organizarea apărării împotriva invaziei germane. După ce amenințarea invaziei germane a dispărut, trupele au fost transferate în Orientul Mijlociu
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
sau O noapte la muzeu 3 (titlu original: "Night at the Museum: Secret of the Tomb") este un film american și britanic fantastic de comedie și de aventură din 2014 regizat de Shawn Levy. În rolurile principale joacă actorii Ben Stiller și Robin Williams. Este a doua continuare a filmului "O noapte la muzeu" din 2006 și a ultima parte a seriei
O noapte la muzeu: Secretul faraonului () [Corola-website/Science/332429_a_333758]
-
această cauză exponatele încep să se comporte ciudat și să devină agresive. Larry Daley, care a fost promovat ca director al muzeului, încearcă să găsească o metodă de a salva tableta și în acest scop trebuie să meargă la Muzeul britanic împreună cu fiul său Nick.
O noapte la muzeu: Secretul faraonului () [Corola-website/Science/332429_a_333758]
-
a împiedicat continuarea campaniilor japoneze în Coreea. Planurile de război ale lui Hideyoshi au fost scrise în multe documente și erau aproape identice cu planurile de cucerire efectuale de Japonia imperială în prima jumătate a secolului XX. Viceamiralul Marinei Regale Britanice, George Alexander Ballard (1862-1948) a complimentat victoria amiralului Yi din bătălia de la Hansando: ",Aceasta a fost o urmare a încoronării marelui amiral coreean. În timpul scurt de doar șase săptămâni (de fapt aproximativ nouă săptămâni; între 7 mai 1592 și 7
Bătălia de la Hansando () [Corola-website/Science/332397_a_333726]
-
(2007) (titlu original "The Dreaming Void") este un roman science fiction al scriitorului britanic Peter F. Hamilton. Este prima carte din Trilogia Golului, o serie a cărei acțiune se petrece la aproximativ 1300 de ani de la evenimentele relatate în . În centrul galaxiei Calea Lactee se află Golul, un obiect asemănător unei găuri negre masive. În interiorul
Golul visător () [Corola-website/Science/332431_a_333760]
-
declanșat atacul împotriva armatei olandeze în primele ore ale zilei de 10 mai 1940. Atacul a fost deschis de traversarea spațiului aerian olandez de către avioanele Luftwaffe într-o mișcare care ar fi dat de înțeles că se îndreptau spre insulele britanice. În loc să atace Anglia, avioanele germane și-au schimbat direcția de zbor deasupra Mării Nordului și au declanșat atacul împotriva Olandei dinspre vest, lansând parașutiști la aeroporturile Valkenburg și Ockenburg, lângă sediul guvernului olandez și lângă Palatul Regal din Haga. Germanii consideraseră
Rotterdam Blitz () [Corola-website/Science/332452_a_333781]
-
Regatul Unit avea o politică de bombardare doar a țintelor militare și a infrastructurii (porturi sau linii de cale ferată) importantă pentru armată. Dat fiind faptul că bombardarea țintelor din Germania ar fi putut cauza pierderi de vieți omenești, guvernul britanic renunțase în mod voluntar la bombardarea proprietăților particulare din afara zonelor de luptă. Această politică a fost abandonată după 15 mai 1940, la o zi după bombardarea Rotterdamului, când RAF a efectuat un bombardament asupra regiunii Ruhr, vizând fabrici de ulei
Rotterdam Blitz () [Corola-website/Science/332452_a_333781]
-
Charles Spencer, al 3-lea Duce de Marlborough (22 noiembrie 1706 - 20 octombrie 1758), cunoscut ca Contele de Sunderland între 1729 și 1733, a fost ofițer și politician britanic din familia Spencer. A condus trupele btitanice în Raidul de la St Malo din 1758. A fost al doilea fiu al lui Charles Spencer, al 3-lea Conte de Sunderland și al lui Lady Anne Churchill, care a fost a doua
Charles Spencer, Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/332464_a_333793]