25,546 matches
-
niște povești populare 81. Steve Reece a remarcat foarte bine că aventurile lui Ulise la feacieni (cânturile 9 până la 12) au numeroase elemente provenind din aceste povești, dar din care poetul a suprimat multe elemente fantastice proprii acestui gen de povestire și a înzestrat personajele cu însușiri umane: Eol, zeul vânturilor, trăiește într-un oraș; Lestrigonii, căpcăuni canibali și antropofagi, țin sfat în agora; Circe, vrăjitoarea, locuiește într-un palat plin de servitori. Una din instituțiile umane cele mai persistente, chiar
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Ciclopul care reprezintă natura în starea sa sălbatică și violentă). Ulise află că Eumeu este fiul unui nobil răpit de pirați și vândut ca sclav, poveste mult mai tristă și crudă decât cea inventată de Ulise despre propria lui soartă. Povestirea lui Eumeu repetă și accentuează ideea de revers al norocului, câștigând astfel simpatia lui Ulise. Astfel istoria se repetă, dar în mod direct și nu prin intermediul unui aed. Eumeu este vrăjit de talentul de povestitor al lui Ulise, care spune
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
acolo trunchiurile care unul lângă altul au înlocuit cele două corpuri 145, p. 245). O teoxenie Povestea, devenită repede un mit literar, combină mai multe componente tradiționale mai vechi pe care se cuvine să le subliniem mai întâi. Într-adevăr, povestirea vorbește de coborârea zeilor printre oameni, temă recurentă în numeroase povești, legende sau mituri 146. Adeseori, zeii au ca obicei să-și părăsească locuințele pentru a sta printre oameni, uneori fără scop determinat și precis, uneori pentru a-i instrui
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
societății civilizate. Astfel, în afară de mila religioasă, morala poveștii introduce perspectiva unei justiții imanente: faptele bune sunt răsplătite, cele rele pedepsite. Fiindcă lipsa de ospitalitate este o dezordine care se cere reparată. Încă și mai importantă este funcția socială atribuită ospitalității. Povestirile prezintă, într-adevăr, o situație paradoxală prin aceea că găzduirea este întotdeauna oferită de către cei mai săraci, cei mai nevoiași, care își sacrifică ultimele lor bunuri pentru a-l primi cum se cuvine pe oaspetele lor, în vreme cei puternici
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
trei îngeri (Abraham și Sara sunt bătrâni și fără copii, ca Filemon și Baucis, dar spre deosebire de cuplul biblic, aceștia din urmă sunt foarte săraci). Ovidiu știe să picteze puterea zeilor și venerarea lor de către oameni (toate acestea sunt integrate în povestire și ca răspuns la incredulitatea lui Pirithous față de povestea pe care o povestește Achelous). Dar el știe și mai bine să reprezinte cu forță elementele esențiale ale acestei idile care pare să reia întâlnirea lui Ulise și a lui Eumeu
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
o localizare a Itacăi inedită care îi va lăsa perplecși pe mai mulți arheologi. Jean-Paul Nozière195 realizează la întoarcerea din Itaca o incursiune în memorie în inima ținuturilor mlăștinoase din Poitou. Această întoarcere în copilărie este totodată prezentă în numeroase povestiri contemporane în care Itaca este nu numai sinonimul lui "sweet home", dar servește și la elucidarea secretelor familiale și a unei căutări a identității.196 Această psihologizare, chiar psihanalizare a Itacăi atestă sensul simbolic și subiectiv pe care le poate
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
încetul, o schimbare notabilă în întâlnirea dintre Ulise și Penelopa. Aceasta, furioasă că soțul ei, pe care l-a recunoscut din prima clipă, nu-i dezvăluie secretul identității pe care numai Telemah și doica îl știu, refuză să-l recunoască. Povestirea debutează cu o reflecție despre cumpăna apelor: de ce, întreabă Ulise care caută întotdeauna cauzele lucrurilor, fluviile au o apă dulce ca ploaia, iar marea este sărată? Itaca este cu adevărat locul de cumpănă. Lacrimile sărate ale pământenilor au și ele
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
termeni dintre care nu prezentăm decât câțiva prin expresiile vocii; acești termeni sunt în cazul de față: surpriza, admirația, mirarea, alarma, spaima, groaza etc.233 Plăcere, așteptare dejucată, amăgire, secret, emoții ale corpului 234, iată ce ne îngăduie să deschidem povestirea lui Vivant Denon care ne va folosi de exemplu Fără continuare, în versiunea ei din 1812 mai interesantă decât cea din 1777235 , mai libertină și mai cinică. Cea din 1812 prezintă un tânăr a cărui naivitate întărește stupoarea 236. Denon
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și voluptuos și dacă nu e nimic altceva decât un efect de surpriză, cel al unei seducții care se pune în scenă, ironizându-se totdată. Am căutat care este morala acestei aventuri dar n-am găsit niciuna". Astfel se termină povestirea lui Vivant Denon. Surpriza se vede mai întâi în hiatusul dintre aparență și esență, între chip și mască (și totuși suntem în acel limbaj dublu care în sitemul libertin este obișnuit)238, cu alte cuvinte în jocul pudorii, decenței, al
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
adineauri să nu te fi speriat" ceea ce arată că acesta încă nu a înțeles că surpriza este un resort puternic al mecanicii puse în joc. Dna T... ar putea să-i spună, așa cum o face la începutul și la sfârșitul povestirii, adică în momentul în care îl ia și apoi îl înapoiază: "Ești fermecător" cu întreaga ambiguitate conținută în acest cuvânt. Surprins de rapiditatea aventurii, cel care se trezește "în afara orașului înainte de a mă putea lămuri" și care se plimbă într-
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
pentru a ajunge în cabinetul cu surprize care îl zăpăcește și dezarmează pe povestitor: "am fost mirat, încântat, nu mai știam ce-i cu mine și am început să cred, pe bună dreptate că-i vorba de vrajă"242. Întreaga povestire dezvăluie totuși că inițierea nocturnă nu a făcut decât să dezvăluie ceea ce ingenuul știa deja implicit. Surpriza și curiozitatea merg mână în mână ("o mișcare de curiozitate, care mă surprinse și pe mine, mă făcu să făgăduiesc că nu voi
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
din șaizeci. Imediat ce steaua schimbă ora, ea obligă "surpriza" să avanseze: astfel, în momentul în care se trage lanțul, ciocanul bate ora exactă pentru a produce efectul "surprizei". Și Enciclopedia trimite la articolul "Repetiție". Dacă, așa cum se spune într-o povestire de Marmontel că "voluptățile, fiice ale opulenței îi flatează sufletul prin toate simțurile"247 trebuie să recunoaștem că totul va fi pus în mișcare pentru a produce acest agrement. Eroul masculin al lui Dorat 248 o invită să treacă pe
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
mai frumos lac chinezesc" etc. Cina este uluitoare: masa dispare undeva în adâncimi în timp ce desertul sosește prin aer. Iar repetarea jurămintelor de dragoste contribuie la desăvârșirea muncii arhitectului: "Mélitte fremătă, se tulbură, suspină și pierdu prinsoarea". Desigur, acest tip de povestire nu este nou. În Angola de La Morlière sau în Divorț fericit de Marmontel, vizita unei mici case și a amenajărilor ei luxoase o fac pe tânăra femeie care le descoperă să scoată "un strigăt de surpriză și de admirație" în fața
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
unei mici case și a amenajărilor ei luxoase o fac pe tânăra femeie care le descoperă să scoată "un strigăt de surpriză și de admirație" în fața cabinetului cu oglinzi sau în Sacrificiile dragostei de Dorat 252. Dar interesul dat de povestirea lui Bastide este că ne prezintă catalogul perfect al acestei căsuțe perfecte. Toată surpriza este în surpriza făcută privirii. Aș aminti aici că în germană pentru clipă se spune Augenblick, altfel spus, clipa este momentul fugitiv al unei priviri, luată
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Naka San, și pentru a asista la punerea în scenă a morții moartei. După această reprezentație unică, corpul actriței va fi aruncat în mare și cei patru "trandafiri" îi promit orice întâlnire voluptoasă pe care Léon Lucain o va dori. Povestirea începe cu o scenă de viață nocturnă într-un "loc de plăcere", barul "Nyctalope" unde câteva cupluri dansează în sunetul unei muzici, aceea a unui pianist negru numit Horus. Prin acest nume cu consonanțe egiptene, evocând pe fiul lui Isis
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
a acestei oglinzi. Dar la aceste schimburi corespunde un regim particular prin hipertrofierea semnelor, prin monstruozitatea lor barocă. Ospitalitatea este teren de întâlniri, de schimburi, de amestec al identității și alterității și arie de interculturalitate prin excelență. Am văzut că povestirea începea la Paris prin evaziuni multiple cu Lucain, dar mai ales cu Horus, fiu al vechiului Egipt, dar și al Africii și Americii. Apoi sosirea unei Mitubishi ne face să pătrundem în Extremul Orient, galbenul urmând astfel negrului într-un
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și prin complezența în disperare" care fac din el un frate al lui Landolfi 267 sunt prezente în mintea actriței japoneze căreia îi place să joace Prințul de Hamburg, Micuța Kätchen de Heibronn și care recită Imnele nopții de Novalis, povestirile fantastice ale lui Hoffmann sau ale lui Achim von Arnim, care citește cu pasiune Bettina von Arnim, Jean-Paul și Clausewitz pe care ea îl metamofozează în japonez, fie voind să-i traducă, fie într-o identificare de actriță dusă la
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
din oraș la periferie, de la grădină la casă, din casă în cameră și din cameră la teatru până la imaginea unui sex căscat. Conținutul acestui conținător pe care-l constituie cadrul ospitalier explodează literalemente, debordează de o hipersemiologie. Ospitalitatea, ca și povestirea însăși, este teatralizată la extrem în această practică babeliană a culturilor. Claude Leroy a atras atenția asupra jocului cu metafora imperialistă în teatru la Mandiargues, "acreditând ideea unei evidente analogii între chestiunea scrisului și formularea sa în termeni teatrali"271
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
271. Teatrul este un simulacru care prin repetiție are funcție de autoritate, exhibă ceea ce ar fi un sens autorizat într-un spațiu saturat al manifestării sale. În acest regim al surplusului de sens, care abuzează de "albul paradoxal al stereotipului"272, povestirea e producătoare de numeroase efecte de oglindă. Introducerea teatrului în povestire, crede Claude Roy, este profitabilă pentru exploatarea a două fețe ale mimesis-ului: ca exercițiu de simulare cu efect de real și ca elogiu complementar al aptitudinii sale de a
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
exhibă ceea ce ar fi un sens autorizat într-un spațiu saturat al manifestării sale. În acest regim al surplusului de sens, care abuzează de "albul paradoxal al stereotipului"272, povestirea e producătoare de numeroase efecte de oglindă. Introducerea teatrului în povestire, crede Claude Roy, este profitabilă pentru exploatarea a două fețe ale mimesis-ului: ca exercițiu de simulare cu efect de real și ca elogiu complementar al aptitudinii sale de a stăpâni artificiul, ca tehnică eficace a motivării. Avem astfel, după el
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
apariția care totuși nu a fost niciodată cu adevărat ignorată, cel mult refulată 275. Dacă naratorul îi întinde o cursă martorului cu mimul dorinței, cititorul este nevoit să constate că "textul cu trimiteri nu trimite decât la el însuși, fiindcă povestirea nu este secundară decât prin efectul unei stereotipii specioase, fiindcă teatrul este fără piesă." Cu o "politețe delicată dar necruțătoare" suntem conduși către un sfârșit deceptiv, acela al scufundării statuii 276 dorinței în mare și acela al promisiunii făcute cu
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
o "politețe delicată dar necruțătoare" suntem conduși către un sfârșit deceptiv, acela al scufundării statuii 276 dorinței în mare și acela al promisiunii făcute cu umor și prețiozitate a unei întâlniri într-un viitor ireal, fiindcă cititorul își amintește că povestirea începuse "puțin înainte de Sfântul Ioan"; or întâlnirea fixată de fete are loc cu mai bine de o săptămână înainte de Sfântul Ioan. Asta înseamnă că timpul nu a progresat și că, fără îndoială, povestea se închide într-o frumoasă circularitate prin
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
progresat și că, fără îndoială, povestea se închide într-o frumoasă circularitate prin întoarcerea la punctul de plecare. " - Frumoaselor, spuse el, fără teama de a se repeta, cu voi aș rămâne și până la sfârșitul lumii. Râsete..." Léon Lucain își termină povestirea printr-un monolog interior care pare să tragă învățătura locului închis al grădinilor de dragoste și al caselor de plăcere: Fără viitor! Dacă ai mai multă minte decât un gândac- de-trandarifi, Léon, prietene, nu te băgă în jugul geometriei cu
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
biblice cele mai cumplite. El ne interesează prin singularitatea lui și datorită faptului că este vorba de o dublă poveste de ospitalitate. Nu vom stărui prea mult asupra rescrierii propriu-zise a episodului. Rousseau urmează cu destulă fidelitate Cartea judecătorilor în privința povestirii care primește însă o haină proprie. Ca și François Van Laër putem vedea în această adaptare interpretativă, ceva care servește drept "test de proiecție" care "excavează bazele psihismului". Într-adevăr Rousseau scrie Levitul după ce a trebuit să părăsească Parisul pentru că
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
seara aceea cum mă prindea somnul, am prelungit lectura până tărziu și am citit toată cartea ce se încheie cu Levitul din Efraim și care, dacă nu mă înșel, este cartea Judecătorilor, căci n-am mai deschis-o de atunci. Povestirea aceea mă impresionă mult și o continuam într-un fel de vis când deodată fusesem trezit de zgomot și lumină"320. E Thérèse care, cu o lumânare în mână, îl introduce pe intendentul Doamnei de Luxemburg, care îi aduce lui
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]