21,485 matches
-
pe tulpina groasă. Când reuși să prindă pasărea, picioarele îi alunecară pe trunchiul umed, corpul rămânându-i atârnat de mâna prinsă în scorbură. Se înfioră, amintindu-și pocnetul pe care-l auzise atunci dinspre cot. Cu greu își trăsese mâna rămasă strâmbă, într-o poziție nefirească. Nu-și amintea cum suportase atunci durerea, știa doar că, paradoxal, teama de a nu fi pedepsit de părinți pentru poznă, fusese mai mare decît durerea. “Ce mă fac, cum să-i zic tatii ce-
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Noaptea asta dormi la mine, mâine dimineață mergi la ,,Vasile Lupu’’. Odată lămurită plecarea, își schimbă tonul: zi-mi, că n-am mai fost de multă vreme pe acasă, se mai face tutun în Basarabia noastră ? Dimineața următoare economisi banii rămași, urcând tot pe jos dealul Copoului, efectiv înfiorat la vederea zidurilor masive ale Universității. Privea copacii grădinii Copou, în care poposise cândva, știa de la învățătorul de acasă, Eminescu, apoi casele boierești de mâna întâi. N-avea nici un zor și-și
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
cu el o bună parte dintre soldați. Nemaiavând oameni suficienți, fu nevoit să deshame caii, și adevărat dezastru, să abandoneze tunurile. Îl îngrozeau posibilele consecințe, dar n-avea de ales. Caii mai buni îi înhămă la furgon și, împreună cu oamenii rămași merse spre podul de peste Prut. Trecând pe lângă satele de baștină, câțiva soldați, în ciuda așteptărilor și-a celor declarate mai înainte, dispărură cu cai cu tot. La intrarea în târgușorul Hâncești, un cerșetor, pungaș după înfățișare, obraznic și inoportun i
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
și a dispărut din rezervă. Lia a privit Întrebător la Nicu. ― Așa-i ea. Dispare și apare când nici nu te gândești. Acum și-a pus ea ceva În gând. Noi nu avem alta de făcut decât să așteptăm deznodământul. Rămași doar ei doi, se priveau de parcă nu s-ar fi văzut de cine știe câtă vreme. ― Veneam la prânz, iubitule, dar n-am putut pleca de la școală, fiindcă tocmai astăzi și a găsit un politruc să vină În inspecție. Și când? La
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
el, ca să-i spună vești de la Toader Toaibă. ― Nu voi uita - a răspuns Petrică, dispărând dincolo de ușă, așa cum a intrat: Întâi bastonul, apoi piciorul invalid și În cele din urmă... mustața... A fost nevoie să treacă o vreme până cei rămași să-și revină. Primul care și-a regăsit ritmul respirației a fost Despina. ― Trebuie să mă pregătesc să ascult o mie și una de povești adevărate. Abia aștept acele clipe! ― Și eu le aștept - a vorbit Gruia. ― Până atunci, avem
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Închis În față. „Uiti-ti numa’ ci Însamnî domnu’ profisoru’ șî cu domnu’ doctoru’ ceal tânâru’, cu vorba ca di mieri, fațî di aista cari parcâ i smucit din botez... Da’ mari-i Dumnezău șî puternic Îi dracu’!” - gândea piranda, rămasă singură. Doctorul Vatră tocmai Îndepărtase pansamentul de pe plaga operatorie a șetrarului, când a intrat val-vârtej „doctorașul”. ― Ori mi se pare mie, ori nu știi ce Înseamnă ora fixă... De o oră eu examinez și pansez bolnavii de unul singur... ― Da
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cruce de pe front, tata Toader, aici de față... Să ridicăm paharul pentru această Întâlnire și pentru bucuria de a vă avea musafiri pe toți... Înainte de a gusta din pahar, tata Toader a lăsat să cadă câteva picături... ― „Pentru sufletele celor rămași acolo... departe...” După ce s-au ospătat s-a auzit glasul lui Nicu: ― Acum, să așteptăm ca cei mici să se culce și „bătrânii” să se așeze comod, pentru a spune sau asculta povești... Și tare aș vrea să aud prin
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Astfel a murit o întreagă legiune de oameni. În noaptea aceea, o sută de nave de rezervă ale barbarilor au aterizat în spatele soldaților linneeni care asediau porțile. Și dimineața, când barbarii din interiorul orașului au lansat atacul, cele două legiuni rămase erau distruse. Lordul consilier Tews nu știa nimic din toate astea. Craniul său fusese predat cu o zi înainte bijutierului favorit al lui Czinczar pentru a fi placat în aur linnean și transformat într-un pocal, slujind astfel la sărbătoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
din '41. Am rămas în custodia lor, din '49 pînă-n '60. Era bine cu Brăduț (mă întreceam cu el "din carte și din nebunii"), dar copilăria mea seamănă cu un trup fracturat: o mînă și un picior în ghips părinții rămași în Moldova. Tata s-a zbătut un an sub anchete. Greutate a avut denunțul unui acordor, stîrnit de rezilierea unui contract. Îl acuza că vînduse, în vreme de război, instrumente ale statului și că "umbla cu di nalea" (ortografia acordorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și de linie de tramvai, în bodega lui Anton Vidrașcu. Lumea asta pe veci apusă turna atîta tristețe pe linia gurii lui, atîta amărăciune în ochii lipiți de orașul plasat între cele șapte coline, cu o casă-n dealul Tătărașilor, rămasă neterminată. La roșu. Tîrgul pe care l-a iubit și de care nu s-a putut despărți nu i-a purtat prea mult noroc. Sine studio etira (cum inversa dictonul eternul Păstorel, ca să poată rima cu lira). Tata îl mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Io tot am să mor cu botul pe pragul de-acasă. E dispus să dea un dog-show. Jur! Jur cu toată sfințenia care mă caracterizează că am să mor pe pragul tău. Hai să bem o cafea, pehlivane! Reiau pagina rămasă necorectată (deși am semnalat de șase ori greșelile), nu fără să mă gîndesc la odiseea unei antologii Mircea Eliade. Mi-a povestit-o Magda U., în efervescență verbală: "Am predat-o editurii "Junimea" înainte. Uite și consensul, Iordana: pentru noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în ținutul Bucovinei, de care este vorba. Problemele puse în discuție sunt de o însemnătate covârșitoare, sunt analizate treptat-treptat, pe măsura apariției lor cu autoritatea morală a omului superior care, deși plecat din sat, a ținut mereu-mereu legătura cu cei rămași, cu familia, prietenii și vecinii în mijlocul cărora a văzut lumina zilei. Depărtat ca spațiu geografic prin plecare, autorul a rămas legat de sat ca de un veritabil cordon ombilical în permanentă și stăruitoare observație, concretizând totul în formă poetică de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
acceptă să se căsătorească și se părea că oarecum drumul lui prin viață va fi altul... După puțin timp, tatăl adoptiv, îmbolnăvit de odorul adoptat, trece în lumea umbrelor, liniștindu-se... Tânărul nostru revine în casa copilăriei lui, lângă mama rămasă sigură, care, din stăpână pe casa și rostul ei până acum, devine tolerată cu oarecare îngăduință de intrușii din viața ei. Un timp fiul încearcă să facă ceva, nu reușește și din nou cale întoarsă spre vest, cu nădejdea că
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
familii greu încercate. Nu uită să specifice că se află în viață datorită faptului că la cedarea vremelnică a unei părți din Transilvania aflându-se în partea cedată, bunicul i a urcat în autobuz silindu-i să treacă în partea rămasă României după Dictatul din 30 august 1940, în timp ce, ceilalți membri ai numeroasei familii rămase în Transilvania cedată au luat drumul lagărelor de exterminare fiind gazați, ori arși de vii în cuptoarele de la Auschwitz, camerele de gazare nu au ales între
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
povestită la birou. Le întrece pe toate. Ieși din casă și înjură ploaia fără menajamente. Deschise portiera mașinii, se așeză pe banchetă, introduse cheia în contact și dădu cu spatele până ajunse în stradă. Porni radioul și demară către secție. Rămasă singură, femeia ridică degetul mijlociu în aer, apoi intră în baie. În timp ce se privea în oglindă își spuse că dacă va fi luată la întrebări în legătură cu întârzierea nu va avea de făcut decât un singur lucru. La care se pricepea
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Dar să știi, nimic nu mă împiedică să fiu și să rămân o mamă iubitoare. Și discuțiile lor se încheiau aici, într-un climat de pace și bună înțelegere. Timpul trecea și nimeni nu știa ce poate fi dincolo de cuvintele rămase undeva într-un spațiu ce putea fi considerat tabu. În cele mai multe situații, când cei în cauză află ce implicații au fost țesute la adăpostul întunecat al unor minți îmbolnăvite de planuri diabolice, ori e prea târziu, ori privind cauzele care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
și cât se cuvine să dea și să ia fiecăruia... Ina păși peste pragul rezervei hohotind de un plâns nestăvilit, zdruncinată, fără putința de a mai rosti alte cuvinte. Olga scoase mâinile de sub așternut și le întinse rugătoare spre ușa rămasă deschisă... dar Ina se afla acum departe, în stradă, căutând cu ochii mașina în parcare, copleșită de vestea ce îi fărâmase întreaga ființă. Pe covorul nesăbuinței, așternut de Olga în calea familiei lui Alex și a Inei, se profilau dureri
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
târând patul după ei. Din bucătărie se intra direct În living, care fusese deja Împărțit În două printr‑un paravan provizoriu, pentru a se realiza un al doilea dormitor. Firește, asta Însemna că ferestrele fuseseră eliminate cu totul din livingul rămas, dar asta nu era o problemă. Dormitorul avea dimensiuni acceptabile - era În mod clar mai mare decât cel pe care Îl lăsasem În urmă - iar ușa glisantă care dădea spre balcon ocupa Întregul perete. Baia se afla Între living și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
jucătorii, mutîndu-se de ici-colo, îndemnîndu-se unul pe altul. Cizmele flăcăilor tropoteau greu pe ulița zbicită, pe când fetele săltau gingaș ca niște căprioare și abia de atingeau pământul. Pe băncile de lângă pereții cârciumii odihneau câțiva bătrâni, iar împrejurul lor, pe locul rămas slobod, stăteau la sfat bărbații, ca în alte duminici. În Amara, la cârciumă, obișnuiau să se strângă oamenii, în sărbători, de prin toate satele ce au ținut odinioară de domeniile Iuga. A rămas așa din bătrâni, când aci veneau toți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vor mai sta destul. Au la dispoziție o cameră bună chiar alături de a copiilor, care e lângă a Nadinei, așa că vor fi ca acasă... După ce, încetul cu încetul, musafirii se risipiră și Miron Iuga se retrase în vechiul conac, cei rămași se suiră împreună la etaj. În hol mai stătură de vorbă câteva minute, apoi se despărțiră. Soții Pintea, cu precauția necesară, își aruncară ochii în odaia copiilor înainte de-a se retrage în odaia lor. Titu Herdelea și Brumaru, ale
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
liniștirea tuturor primejdiilor. Titu era convins în sineși că elocința secretarului s-a dezlănțuit mai cu seamă din pricina nedelicateței lui involuntare și se credea obligat să asculte cu resemnare, deși în buzunar îl ardea o scrisorică găsită adineaori la portar, rămasă necitită, cu slovele Tanței. Spre norocul lui sosi Antimiu, un reporter gras, asudat, într-o blană soioasă, cu căciula de lutru fals pe ceafă și cu o gravitate pe față, ca și când ar fi fost deținătorul secretelor supreme de stat. Fără
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
D-apoi trebuie să ne ducem la Ruginoasa, șefule, să vedem! răspunse primarul morocănos. Bine că au avut grijă să te scoale... Măi Nichifore, ia fugi tu până la curte, să iasă un argat cu căruța, ca să mergem mai repede... Cei rămași se holbau îngroziți la jăraticul uriaș, care părea a crește mereu, a se întinde și a se apropia ca un potop. Leonte Bumbu murmură, ca o explicație, că acolo sunt câteva mii de care de nutreț, afară de clădiri, afară de magazii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la cotețul în care grohăiau și guițau trei porci. Slujnica încă nu le dăduse de mâncare. El îi scoase binișor afară, îi cântări, își alese pe cel mai grăsun, îi înnodă ștreangul de piciorul dinapoi și-l porni spre portița rămasă deschisă. Slujnica, nemaiauzind guițatul obișnuit de dimineață, ieși repede din casă cu o strachină de porumb în mână. Ignat, fără nici o vorbă, îi înhăță strachina și o luă înainte scuturând boabele, iar porcii după el. Toantă, dezmeticită, începu să țipe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
s-o trăiești. Dar tot nu vei ști de unde începe și unde sfârșește. E povestea călimării cu cerneală. O pată de cerneală pe mușama are o formă, poate chiar forma unei figuri geome trice ușor de recunoscut. Aceeași pată însă rămasă, după ce scrii, pe degete e mai greu de măsurat, nu știi câtă cerneală a intrat deja în piele și dacă e de ajuns să te speli ca s-o cureți. Mulți dintre noi, generația copiilor născuți după Primul Război, au
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Și când e-acoperită de rușine. Celei combinată cu un plenipotent Nu văd nimic înjositor În faptul că sărmana fată Se duce la un „dregător”: O fi...stricată! Rugă de tânără inocentă O, Maică Sfântă, Tu, care-ntr-o zi, Rămasa-i grea, făr-a păcătui, Călăuzește-mă, cum aș putea Păcătui, făr-a rămâne grea! Prea curtatei cântărețe de la Operă Acceptă aventura Cu dulcele-i impact, Știind că uvertura Precede...primul act! „Impozitarea prostituției va aduce sume importante în Bugetul țării” Guvernanții
GEORGE PETRONE by GEORGE PETRONE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83929_a_85254]