198,527 matches
-
față noilor necesități ale frontului. Odată Marele Război încheiat, entuziasmul voluntarilor cehi și slovaci a scăzut, majoritatea dorind să se întoarcă în nou înființata Ceholovacie - aflată în pericol. Până la plecarea definitivă însă, Legiunea Cehoslovacă s-a implicat totuși în apărarea căii ferate dintre Novonikolaevsk și Irkutsk. În acest timp, unitățile române au fost folosite pentru paza unor puncte strategice din apropierea orașului Irkutsk și la verificarea taberelor cu prizonieri din armatele Roșie, Austro-Ungară și Germană. Guvernul francez cu scopul de a implica
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
III cu garnizoana în Krasnoiarsk. Trupe rusești albe în regiune se găseu la Ceremhovo - conduse de colonelul Bogatnau (român basarabean), la Nijne-Udinsk - conduse de colonelului rus Hofman și la Kansk - conduse de atamanul Pentru a fi asigurată față de partizani securitatea căii ferate în zona ocupată de români, pe o întindere de 10 km de o parte și de alta a acesteia a fost proclamată neutralitatea. În taiga însă regulile au fost în fapt făcute de șefii locali bolșevici (precum Moskvitin, , Bezrukii
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
și Gărzile Albe, în lunile iulie și august trupele "Legiunii" au participat în la acțiuni militare finalizate cu succes, dovedind spre deosebire de trupele cehoslovace și sârbe o mare capacitate de luptă. Astfel, în august 1919 a o expediție pe un teren cale de aproximativ 500 de kilometri ce a cuprins localitățile , și Kucerovo, s-a soldat cu întîlnirea la Kucerovo a unei forțe de 800 de bolșevici, dintre care 150 erau călăreți. Confruntările au durat mai multe zile, au depășit limitele sectorului
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
cu bolșevicii, au fost împinse înapoi, 500 de letoni au fugit și cehoslovacii au refuzat să lupte pregătindu-se de repatriere. Cu toate acestea, "Legiunea Română" a declanșat sub comanda lui Kadlec o amplă operațiune în plină iarnă spre nordul căii ferate, cu scopul de a împinge partizanii spre zonele mai puțin populate. Stabilirea însă la o distanță mare de calea ferată a unei garnizoane românești, a determinat declanșarea unor atacuri de hărțuire care au transformat războiul de manevră într-unul
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
repatriere. Cu toate acestea, "Legiunea Română" a declanșat sub comanda lui Kadlec o amplă operațiune în plină iarnă spre nordul căii ferate, cu scopul de a împinge partizanii spre zonele mai puțin populate. Stabilirea însă la o distanță mare de calea ferată a unei garnizoane românești, a determinat declanșarea unor atacuri de hărțuire care au transformat războiul de manevră într-unul de uzură. Alături de oboseală, gerul siberian de peste - 40 de grade și lipsa echipamentului adecvat condițiilor existente au determinat retragerea garnizoanei
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
transformat războiul de manevră într-unul de uzură. Alături de oboseală, gerul siberian de peste - 40 de grade și lipsa echipamentului adecvat condițiilor existente au determinat retragerea garnizoanei românești din taiga, aceasta favorizând însă avansul a aproximativ 800 de partizani spre zona căii ferate. Cu ajutorul Batalionului de Asalt Cehoslovac un atac combinat a fost inițiat împotriva acestora, drept care localitatea a fost ocupată. Cu toate acestea, condițiile dificile de teren și climă au continuat să favorizeze menținerea în proximitate a efectivelor de partizani. Dintre
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
neintervenție. Pe 19 ianuarie 1920 "Legiunea" s-a putut îmbarca în trenuri, pentru a porni să se retragă lent spre est. La Nijneudinsk "Legiunea iugoslavă" a fost distrusă de Armata Roșie și trupele cehoslovace nu au intervenit, retrăgându-se pe calea ferată. Ajunsă în gara Azei pe 3 februarie 1920, avangarda bolșevică formată din 2 regimente de infanterie (6 batalioane cu un efectiv de 3000 de baionete), 3 escadroane de cavalerie precum și din artilerie, s-a găsit la câțiva kilometri spre
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
aer a gării Șeragul, eșaloanele român și cehoslovac și-au reluat retragerea. Retragerea a fost continuată metodic, românii din ariergardă - caracterizați de o disciplină admirabilă, aruncând gările în aer, distrugând rezervoarele de apă din gări, minând pădurea de lângă șinele de cale ferată, doborând stâlpii de telegraf și tăind firele de comunicații. Ofertele de armistițiu au fost pe moment declinate de români, aceștia aflându-se parte integrantă a unui efort de război superior. Deși în iarna 1919-1920 luptele dintre voluntari și trupele
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
de retragere ale "Legiunii Române". În continuare, românii au rămas să asigure apărarea în ariergardă până ce a fost realizat transferul complet al trupelor de voluntari din Transbaikalia. Un timp ariergarda în Irkutsk și vecinătăți a fost asigurată de către cehoslovaci, garda căii ferate de lângă lacul Baikal și paza tunelelor fiind preluate de români până în Transbaikalia, unde se găsea contactul cu trupele japoneze. Situația importantului contingent de prizonieri transilvăneni și bucovineni proveniți din armata austro-ungară aflați pe teritoriul rus sub raportul juridic al
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
publicat la Editura Humanitas lucrarea „Între speranță și deziluzie. Democrație și anticorupție în România Postcomunistă”, care prezintă „în viziune proprie parcursul postcomunist al democrației românești, având ca punct de referință aspectul care a reprezentat - în opinie personală - principalul obstacol în calea acestei evoluții: corupția politică.” Cartea are la bază lucrarea de diplomă de la Universitatea Stanford, notată cu calificativul A+. Prefața cărții este semnată de , iar postfața de Vladimir Tismăneanu. Este Președinte de Onoare și fondator al Ligii Studenților Români din Străinătate
Sebastian Burduja () [Corola-website/Science/336070_a_337399]
-
ulterioare au încorporat mai multe elemente cubiste în clădire. Consiliul Municipal Praga a aprobat planurile, în cele din urmă, pe 4 august 1911. Orientarea modernistă timpurie a lui Gočár (după cum se poate observa în planurile originale ale clădirii) a deschis calea construirii unor noi clădiri cu un aspect cubist. Ferestrele bovindou de formă unghiulară, capitelurile iconice dintre ferestre și balconul cu balustradă în stil cubist au fost folosite în proiectele ulterioare. La fel ca multe alte clădiri proiectate de Gočár, Casa
Casa Madonei Negre () [Corola-website/Science/336102_a_337431]
-
Uniunea Sovietică a invadat Estonia, în 1940, părinții lui Van der Bellen au fugit în Germania, ajungând într-o tabără de refugiați. În cele din urmă s-au stabilit în Austria, la Viena, de unde au fugit apoi din nou din calea Armatei Roșii, ajungând în Tirol, unde Alexander Van der Bellen și-a petrecut copilăria. El însuși s-a descris ca fiind „copilul unor refugiați”. În 1962 a absolvit Gimnaziul Academic din Innsbruck ("Akademisches Gymnasium Innsbruck"), cea mai veche școală din
Alexander Van der Bellen () [Corola-website/Science/336116_a_337445]
-
rotmistr" (un grad similar cu cel de sergent în Armata Britanică). Cehoslovacii liberi, așa cum erau numiți el și ceilalți cehoslovaci auto-exilați, au locuit la Castelul Cholmondeley de lângă Malpas, în comitatul Cheshire. și Jan Kubiš au fost aduși în Cehoslovacia pe calea aerului, împreună cu șapte soldați din armata în exil a Cehoslovaciei din Marea Britanie și cu alte două grupuri numite "Silver A" și "Silver B" (care aveau diferite misiuni), de un avion Halifax al Royal Air Force, fiind parașutați la 28 decembrie 1941
Jozef Gabčík () [Corola-website/Science/336117_a_337446]
-
un mediu bun pentru promovarea comunității monastice (). Mișcată și inspirată de către compasiunea, înțelepciunea, aspirațiile și acțiunile Maestrului, în cadrul Mânăstirii Longquan, a luat ființă din nimic, continuând apoi să crească și să se dezvolte. Totodată, Venerabilul Maestru Xuecheng, a căutat noi căi, mijloace și metode pentru a construi un adevărat Templu Budist, prin cultivarea și promovarea talentelor călugărilor și laicilor și prin servicii aduse societății, luând în considerare cauzele și condițiile contemporane din timp și spațiu. Bazată pe consolidarea credinței și a
Sangha () [Corola-website/Science/336140_a_337469]
-
bine integrate diferite elemente, cum ar fi înțelegerea doctrinei și experiența reală de viață, Buddha Dharma și Dharma lumească, autoeducarea și dezvoltarea în comun, de care beneficiază nu numai persoana în cauză, ci și ceilalți. Învățarea și practica urmează două căi, calugării (Bhiksu), ucenicii (Sramanera) și candidații participând la cursurile corespunzătoare diferitelor lor niveluri, dar și la cursuri deschise, în funcție de propriile interese și specializări, cum ar fi discuții despre precepte, virtutea în practică, incantații Budiste, cât și producție de film. De îndată ce
Sangha () [Corola-website/Science/336140_a_337469]
-
La 7 iulie 1799, armata sikhistă din Sukerchakia, condusă de Rânjit Singh a cucerit orașul Lahore. Imediat după capturarea orașului, moscheea a fost profanata de către Rânjit Singh ce a folosit interiorul drept magazie pentru armament, iar curtea drept grajd pentru căi. El a folosit "Hazuri Bagh", grădină de lângă această, drept sala de audiență, în anul 1818 construind aici un edificiu din marmură. În anul 1841, în timpul Primului Război Anglo-Sikh, fiul lui Rânjit Singh, Sher Singh, a folosit minaretele mării moschei pentru
Moscheea Badshahi () [Corola-website/Science/336133_a_337462]
-
Tilia platyphyllos" și hibrizi), proiect gestionat de botanistul ieșean Ionel Lupu. De asemenea, Mandache Leocov a reușit să atenueze efectele ecologice distructive ale procesului de sistematizare urbană comunistă, care în anii '80 presupunea tăierea a sute de tei pentru modernizarea căii de rulare a tramvaielor pe bulevardul Copou; arborii au fost salvați prin deplasarea bordurilor be ambele părți ale străzii cu jumătate de metru. Majoritatea zonelor din Iași includ aliniamente sau plantații masive de tei. Sute de astfel de arbori articulează
Istoria teilor în Iași () [Corola-website/Science/336131_a_337460]
-
(CLR), cunoscută, de asemenea, ca "Twopenny Tube", a fost o linie de metrou deschisă la Londra în anul 1900. Societatea de căi ferate a fost înființată în 1889, finanțarea pentru construcția ei fiind obținută în anul 1895 prin intermediul unui sindicat de finanțatori, iar realizarea proiectului a avut loc între anii 1896 și 1900. Atunci când a fost deschis, CLR avea 13 stații și
Central London Railway () [Corola-website/Science/336137_a_337466]
-
CLR avea 13 stații și o distanță totală de 17,57 km (10,92 mile). După ce inițial a dat randamente bune pentru investitori, a suferit o scădere a numărului de pasageri ca urmare a creșterii concurenței din partea altor linii de cale ferată subterană și a noi linii de autobuze. În 1913, a fost preluat de către Underground Electric Railways Company of London (UERL), operatorul care deținea majoritatea căilor ferate subterane din Londra. În 1933 CLR a fost luată în proprietate publică, împreună cu
Central London Railway () [Corola-website/Science/336137_a_337466]
-
scădere a numărului de pasageri ca urmare a creșterii concurenței din partea altor linii de cale ferată subterană și a noi linii de autobuze. În 1913, a fost preluat de către Underground Electric Railways Company of London (UERL), operatorul care deținea majoritatea căilor ferate subterane din Londra. În 1933 CLR a fost luată în proprietate publică, împreună cu UERL. Inaugurarea oficială a CLR, făcută de Prințul de Wales, a avut loc în data de 27 iunie 1900, cu o zi înainte de termenul limită stipulat
Central London Railway () [Corola-website/Science/336137_a_337466]
-
sat închipuit din sudul Franței, renunță la cariera militară pentru care fusese educat și se apucă de negoțul cu ouă de viermi de matase. Curând, molimile care atacă larvele, paralizând sericicultura din Europa și împrejurimile ei, îl obligă să ia calea Japoniei ca să își mențină comerțul. Cunoaște aici un contrabandist care trăiește în lux și pe metresa acestuia, de o frumusețe răpitoare, care ajunge să îl obsedeze. Există, spune autorul, un fel de dragoste în stare să scoată „o viață din
Alessandro Baricco () [Corola-website/Science/336181_a_337510]
-
Iubirea este considerată o cale de înțelegere și căpătare de cunoștințe. În viziunea lui Plato reprezintă trăirea minții fără niciun gând, în timp ce Aristotel spunea că în prezența iubirii simțurile amorțesc pentru ca imperfecțiunile celor dragi să nu mai fie vizibile. Marele poet arab abbasid Al-Mutanabbi transmite
Iubirea beduină în literatura arabă () [Corola-website/Science/336213_a_337542]
-
pure, caste, care poate duce la moarte. "Majnun" nu a fost porecla unui singur poet ci a mai multora, trei sau șase, potrivit surselor. Era cunoscut faptul că se putea înnebuni din dragoste, mai ales când convențiile sociale stăteau în calea iubirii. Aparținea unui trib din Arabia Centrală și ne este prezentat ca fiind îndrăgostit de verișoara lui Layla, care îi răspunde amorului său, însă familia îl respinge pentru că Majnun i-a pomenit numele fetei în versurile sale, ceea ce-l duce
Iubirea beduină în literatura arabă () [Corola-website/Science/336213_a_337542]
-
Ilganii de Jos și Partizani, drumul comunal 2 între Nufăru și Sulina este unul de pământ, impropriu circulației, și lipsit de poduri sau podețe peste canale. Mai mult, nu există o conexiune între DC2 și DJ222C la Nufăru, cele două căi de circulație fiind separate de Brațul Sfântu Gheorghe. Deși aflat în stare rea, DC2 este totuși circulabil pe toți cei 16 kilometri ai săi dintre Sulina și C.A. Rosetti, fiind pietruit. Drumul comunal 2 are o lungime totală de
DC2 (județul Tulcea) () [Corola-website/Science/336233_a_337562]
-
ai săi dintre Sulina și C.A. Rosetti, fiind pietruit. Drumul comunal 2 are o lungime totală de aproximativ 90,4 km, împărțiți după cum urmează: Presa a sugerat faptul că, în trecut, Nicolae Ceaușescu dorea modernizarea DC2 pentru realizarea unei căi auto circulabile între municipiul Tulcea și orașul Sulina, fără să țină cont de consecințele pe care le-ar fi cauzat sistemului ecologic unicat al Deltei Dunării. Intenția ar fi fost continuată și de guvernul Adrian Năstase, care a adoptat Hotărârea
DC2 (județul Tulcea) () [Corola-website/Science/336233_a_337562]