21,363 matches
-
lui Maimonide au constituit timp de secole subiecte controversate, în special în sfera rabinilor ortodocși. Impactul acestora însă nu poate fi negat. Textele sale teologice continuă să fie dezbătute și azi în academiile iudaice. Maimonide este primul care a pus accentul pe percepția pe care omenirea o poate avea în relația directă cu Dumnezeu, formulându-și celebra teză potrivit căreia oamenii l-ar vorbi pe Dumnezeu numai de rău din moment ce se discută mai degrabă despre „ce nu este” decât despre „ce
Moise Maimonide () [Corola-website/Science/299473_a_300802]
-
nu poate exista un decalaj între adevărul derivat din filosofie și cel derivat din Tora. Cu toate acestea, sarcina sa s-a îngreunat vizibil atunci când a trebuit să explice de ce uneori Tora și filosofia nu se armonizezează. Aici Maimonide pune accentul pe moralitate, considerând morala ca unul dintre derivatele filosofiei. Pentru ca moralei să i se poată opune o lege cel puțin la fel de argumentată logic, trebuie ca aceasta să fie susținută temeinic de precepte derivate din observația științifică a realității.
Moise Maimonide () [Corola-website/Science/299473_a_300802]
-
căci e căzută pe jumătate, și domneavoastră veți fi binecuvântați de generațiile viitoare ca niște adevărați apostoli ai misiei cerești, ai frăției și ai libertății"". Tot în revista " Foaie pentru minte, inimă și literatură" apare articolul "Poezie" (1846) în care accentul se pune pe misiunea poeziei sociale, poetul fiind influențat de ideile programatice ale lui V. Hugo. Apare volumul "Poezii nouă" (1847), cu problematică socială ("Muncitorul", "Sila", "Ocna", "Carnavalul", "Clăcașul") și de natură ("O dimineață pe Caraiman", "O dimineață pe malul
Cezar Bolliac () [Corola-website/Science/299475_a_300804]
-
comunitate în 1948 și 1949. Partidul Social-Democrat din Germania, în ciuda sprijinului din partea sindicatelor și socialiștii din Europa, a decis că se va opune planului Schuman. Neîncredere lui Kurt Schumacher în Franța, capitalism, si Konrad Adenauer, el a afirmat că un accent pe integrarea cu "Mică Europa celor șase" ar prevală obiectivul SPD prim de reunificării germane și, astfel, să împuternicească mișcările naționaliste și comuniste în Occident. El a crezut că, de asemenea, CECO ar sfârși orice speranță de a naționaliza industria
Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului () [Corola-website/Science/299495_a_300824]
-
oricăror încercări de a folosi mișcarea sa artistică în interes strict religios, precum Biserica Catolică, sau strict comercial și secular pragmatic, precum burghezia. Barocul arhitectural este forma cea mai grandioasă, clară și "vizibilă" a barocului. În arhitectura de tip baroc, accentul cade pe folosirea elementelor arhitectonice ce conferă măreție și grandoare, așa cum ar fi: coloane masive, bolți înalte, arcade largi, domuri copleșitoare, culori de intensități puternic contrastante (așa-numita metodă a clar-obscurului, care a fost folosită în special în pictură), volume
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
ieșit triumfător din lupta pentru putere. A respins atacul perșilor și a continuat politică religioasă a lui Constantin. Dar dezbaterile aprinse provocate de arianism și alte sciziuni și erezii amenințau stabilitatea imperiului. Constantius a încercat să recreeze coeziunea politico-religioasă punând accent pe rolul suprem al împăratului creștin. Ceremoniile de la curte erau marcate de zelul sau religios, ce va rămâne o trăsătură pregnantă în Imperiul Bizantin. În contextul conflictului cu perșii, Constant s-a răsculat împotiva lui Constantin II ce guverna în
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
firul epic înaintează. Intriga baladei conține un alt motiv, cel al surpării zidurilor. Mănăstirea nu se poate înălța deoarece forțele iraționale se opun ridicării unui lăcaș de cult pe acel loc. Tot ce construiesc meșterii în timpul zilei, noaptea se surpă. Accentul cade pe acțiune, care este dinamică. Preponderența verbelor și a substantivelor probează tenacitatea cu care meșterii își urmăresc idealul și doresc să învingă răul. Surparea zidurilor este un moment dramatic, pentru ca domnitorul îi amenință iarăși cu moartea pe meșteri. În
Monastirea Argeșului () [Corola-website/Science/299511_a_300840]
-
fiind „istorii”. El a realizat o carte de istorie universală, atotcuprinzătoare, abordând toate problemele societății (istoricii de mai târziu se vor limita la istoria politico-militară). Cartea sa, "Istorii" este o istorie relativă ce nu afirmă superioritatea culturii grecești și pune accentul pe încântarea cititorului și nu pe adevăr sau pe caracterul științific. Herodot a fost criticat de Tucidide pentru naivitate și stilul axat pe curiozități. Opera sa este împărțită în nouă cărți: cartea I este dedicată domniei regelui lidian Cresus și
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
izvoare istorice. Poemele lor au influențat pe Vergiliu, în Eneida, dar au fost utilizate și de istorici. Istoriografia romană începe în vremea războaielor punice, la sfârșitul secolului III î. Hr., și capătă originalitate în secolul I î. Hr. Istoricii romani au pus accentul pe frumusețea redactării, spre deosebire de cei greci, care puneau accent pe cauzalitate și analiza evenimentelor. Fabius Pictor (254-?? î. e.n.), care era ofițer roman, și-a scris opera (care începe cu Aeneas și se termină cu lupta lui Hanibal) în greacă; Cato
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Eneida, dar au fost utilizate și de istorici. Istoriografia romană începe în vremea războaielor punice, la sfârșitul secolului III î. Hr., și capătă originalitate în secolul I î. Hr. Istoricii romani au pus accentul pe frumusețea redactării, spre deosebire de cei greci, care puneau accent pe cauzalitate și analiza evenimentelor. Fabius Pictor (254-?? î. e.n.), care era ofițer roman, și-a scris opera (care începe cu Aeneas și se termină cu lupta lui Hanibal) în greacă; Cato cel Bătrân (234-149 î. e.n.) a fost consul și cenzor
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Gaius Sallustius Crispus (86-34 î. e.n.), care a fost partizan al lui Caesar și numit guvernator al Africii, a scris opere importante, precum: "Conjurația lui Catilina," "Portretul lui Catilina" și "Războiul lui Iugurtha". Titus Livius (59 î. e.n.-17 e.n.) a pus accent pe oratorie și a fost admirator al republicii și al valorilor republicane, partizan al lui Augustus.În opera sa principală, "Ab urbe condita" - De la fondarea Romei, elogiază pacea internă a Romei. A fost cea mai mare carte (142 cărți din
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
mare parte s-au pierdut, fie că el nu le le-a abordat, considerându-le neesențiale). Suetonius a fost primul autor al literaturii de scandal. Avea un plan structurat și a urmărit fidel: familia, nașterea, educația, tinerețea etc. A pus accent pe viața privată, nefiind preocupat de viața politică, fiind defavorabil majorității împăraților, cu excepția lui Augustus. "Istoria Augustă" a fost o colecție anonimă de biografii imperiale. Nu se știe cine a scris-o sau anul scrierii. Acoperă perioada 117-284, iar unele
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
căror cauze erau analizate. Unul dintre primii istoriografi creștini a fost Eusebiu din Cezareea(275-339). Episcop de Cezareea, în Palestina, este considerat părinte al istoriografiei creștine și teolog de renume.A fost implicat în discuțiile legate de arianism. A pus accent pe istoria biblică, combinată cu elemente greco-romane.A scris lucrări precum: "Cronografia" - lucrare ce lansează modelul istoriografiei creștine; "Istoria ecleziastică" - operă în 10 cărți despre istoria Bisericii de la apostoli până în timpul său, fiind preocupat de episcopi, doctrine, erezii, istoria evreilor
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
A fost questor, consul (514) și prefect al pretoriului, cea mai înaltă demnitate civilă din timpul goților. A scris lucrări ca: "Istorie ecleziastică", "Istoria goților" și "Cronica" - operă scrisă în 519, care încearcă să reprezinte o istorie universală ce pune accent pe uniunea dintre goți și romani, favorabilă goților. Iordanes , care a fost istoric și prelat din secolul VI, fiind un got romanizat, a scris lucrarea "De Origine cetibusque Getorum" („Originea și faptele geților”). Opera a fost scrisă către 551, în timpul
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
va scrie opera fundamentală: „Viața lui Carol cel Mare”, inspirat de la Suetonius, realizând un portret fizic, moral, intelectual al lui Carol cel Mare. Este o lucrare complet favorabilă împăratului, ce nu conține informații legate de educație sau tinerețea sa, ci accentul este pus pe evenimentele militare și politice. Nithard (790-844), istoric franc, laic, fiul Berthei (fiica lui Carol cel Mare) și al poetului de curte Angilbert, a luptat în războaiele civile de partea lui Carol cel Pleșuv, vărul său, murind în
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
de la epoca romană la cea bizantină a fost lină, continuitatea fiind vizibilă. Au existat, totuși, deosebiri dintre istoriografia bizantină și cea occidentală, istoria bizantină fiind scrisă în limba greacă, pe când istoria în Occident era scrisă în latină. Istoriografia bizantină punea accent pe politica de stat, autorii fiind oameni politici importanți și martori ai evenimentelor. Printre cei mai timpurii istoriografi bizantini a fost Procopius din Cezareea (500 - 565), care a scris despre "Istoria Războaielor lui Iustinian", Despre Ziduri (De Aedificis), în care
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
așa cum a fost ea cu adevărat și că nu trebuie să abordeze ipoteze nedovedite și imaginare, motivate de lipsa obiectivității documentelor din arhivă. A utilizat în scrierile sale o mare cantitate de documente, inclusiv rapoartele ambasadorilor venețieni și a pus accent pe ideea de stat, considerat forma superioară de organizare a istoriei. Friedrich Dohlmann a studiat revoluțiile, fiind preocupat de realizarea unității naționale a Germaniei, dar și de modul de păstrare a tradițiilor în față forțelor revoluționare. A scris Istoria Revoluției
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
al III-lea, astfel, transferă rolul de "apostol al libertății" către SUA. În Anglia, s-a remarcat Thomas Carlyle (1795-1881), care a fost istoric scoțian. Influențat de literatura germană, a tradus opera lui Goethe, a scris Istoria Revoluției Franceze, punând accent pe eroi și pe idealuri. A scris "Istoria lui Frederic al II-lea al Prusiei". A pus accent pe pasiune și, fiind subiectiv, a respins rațiunea . Thomas Macaulay (1800-1859) ca istoric și om politic scoțian, membru al parlamentului britanic, ministru
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Carlyle (1795-1881), care a fost istoric scoțian. Influențat de literatura germană, a tradus opera lui Goethe, a scris Istoria Revoluției Franceze, punând accent pe eroi și pe idealuri. A scris "Istoria lui Frederic al II-lea al Prusiei". A pus accent pe pasiune și, fiind subiectiv, a respins rațiunea . Thomas Macaulay (1800-1859) ca istoric și om politic scoțian, membru al parlamentului britanic, ministru de război, s-a pronunțat împotriva absolutismului și favorabil guvernării parlamentare, a scris "Istoria Angliei", începând cu perioada
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
sociale, reprezentând premisa creării funcționalismului modern. Cu toate acestea, anumite elemente ale lucrărilor sale au fost adesea considerate excentrice sau în afara științei, iar concepția sa, conform căreia sociologia reprezintă baza tuturor științelor, nu s-a bucurat de efectul scontat. Totuși, accentul acordat componentei cantitative, matematice, în luarea deciziilor este și astăzi acceptat, reprezentând fundamentul noțiunii moderne de pozitivism. Karl Marx (1818-1883) s-a remarcat ca sociolog, economist, filosof, politic german. În 1842 a activat la Gazeta Renaniei, a scris "Analele Franco-germane
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Familiei, a proprietății private și a statului", considerând comuna primitivă ca punctul de pornire al istoriei și că omenirea se va reîntoarce prin intermediul comunismului. Marxismul caută să guverneze mersul omenirii, fiind un curent anticapitalist. Această ideologie, îmbinată cu știința, punea accent pe elementul economic, marxismul fiind un determinism economic, care explica unitar istoria atotcuprinzătoare în mentalitatea secolului XIX, ca știința realității sociale. Marx a văzut lupta de clasă ca fiind motorul istoriei. În acest mod el pune bazele istoriei moderne, problematizate
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
de ani. A fost numită și "școala metodică" sau "școala pozitivă". Are meritul de a fi pus istoria în paradigmă modernă, indicând faptul că este știința dedicată cunoașterii științifice a trecutului. Istoria părăsește tentația filosofiei, politicii sau literaturii. A pus accent pe profesionalismul istoricului. Rolul cel mai important trebuia să revină documentelor scrise, eliminând tradițiile, legendele și alte surse de informații considerate nesigure. Interesul pentru documentele scrise era strâns legat de societatea secolului al XIX-lea, unde scrisul reprezenta formă de
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
documente. Gabriel Monod (1844-1912 )a inițiat, în 1875, "Revista istorică", fiind prima revistă de specialitate axată pe istoriografie franceză. A fost specialist în epoca merovingiană și carolingiană. Profesorul Karl Lamprecht (1856-1915) a studiat istoria socială și economică medievală, a pus accent pe interdisciplinaritate, iar în cadrul universității din Leipzig a organizat un centru de studiere a istoriei culturale. A fost criticat pentru metodologia să îndrăzneață, pentru interdisciplinaritatea care încalcă principiile școlii critice, iar, la rândul sau, i-a criticat pe contemporanii săi
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
ianuarie 1929 a apărut primul număr al revistei, în redacție nefiind doar istorici, ci și geografi, sociologi, economiști și politologi. Printre istorici se disting și Henri Pirenne, Febvre și Bloch au anunțat un nou mod de scriere a istoriei, cu accent pe istoria economică și pe cea socială, criticând istoria politică și militară. Au propus subiecte ca: demografia, mentalitățile, istoria peisajului, luând în derâdere "istoria-bătălie". Însă preferințele acestora indicau o sensibilitate a membrilor școlii pentru soluțiile istoriografice de stânga, deși îl
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
internaționalistă, acceptând rolul vikingilor în formarea statului rus, nu a criticat cucerirea mongolă și a prezentat Imperiul Țarist ca o închisoare a popoarelor. A fost criticat de Stalin În anii '30, direcția generală a istoriografiei sovietice s-a schimbat, punând accent pe lauda acțiunilor lui Lenin și Stalin, ale Partidului Bolșevic și ale Statului Sovietic. Determinismul economic și internaționalismul au fost abandonate, susținând conceptul de dragostea față de patria sovietică. În Italia, regimul totalitar fascist s-a instalat în 1922, temele principale
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]