KorAP: Find »[drukola/base=băga & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...790 791 792 ...863 >

21,555 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829

-i prost!", zic eu, dîndu-mi seama că și el, asemenea multora de pe aici, din "tu" și "măi" nu-și mai scoate subalternii. Vin normal, odată cu tot personalul, îi răspund. "Normal"... Azi, spre exemplu. Șapte jumătate. Da... șapte jumătate. Vedem noi. Bagă mîna sub birou și apasă pe butonul soneriei. Secretara bagă capul pe ușă. Condica de prezență și tovarășul Ștefănescu! ordonă inginerul-șef. Da, răspunde secretara, închizînd ușa. Aaaa..., mă dumiresc eu, a avut autobuzul pană de motor și-am ajuns

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
multora de pe aici, din "tu" și "măi" nu-și mai scoate subalternii. Vin normal, odată cu tot personalul, îi răspund. "Normal"... Azi, spre exemplu. Șapte jumătate. Da... șapte jumătate. Vedem noi. Bagă mîna sub birou și apasă pe butonul soneriei. Secretara bagă capul pe ușă. Condica de prezență și tovarășul Ștefănescu! ordonă inginerul-șef. Da, răspunde secretara, închizînd ușa. Aaaa..., mă dumiresc eu, a avut autobuzul pană de motor și-am ajuns la poartă după șapte jumătate. Vedem noi. Dacă în condică

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
de balaur! Aveți și dumneavoastră grijă să nu mai întîrziați... Rămîne o clipă locului, se gîndește, apoi exclamă: Curios cum de-a ajuns la el informația! Trebuia să ajungă la mine... Merge la birou și apasă pe butonul soneriei. Secretara bagă capul pe ușă. Spuneți-mi, o întreabă Don Șef, a venit de la administrativ vreo hîrtie cu întîrziați? Da, cu numele tovarășului Vlădeanu, răspunde secretara. Și de ce nu mi-ați dat-o? Nu erați aici. A văzut-o tovarășul Marinescu și-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
asta, să scrie aici, pe hîrtie, și să semneze. Bine, murmură șeful. Nu vă supărați că am venit, zice Cornea, dar asta-i părerea mea. Bună ziua! Bună! oftează Don Șef. Îl văd că se uită un timp la mine, apoi bagă mîna în buzunar, scoate de acolo o cutiuță de plastic în care sînt pastile "Diazepam", un medicament cu efect de liniștire a sistemului nervos -, scoate o pastilă, o aruncă în gură, o mestecă, apoi merge la chiuvetă și bea un

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
între degete. Să vă conduc la dispensar, vreți? îl întreb. Nu-nu, mulțumesc! îmi răspunde. Mi-a trecut. A fost așa... o senzație de moment... Ce senzație?! V-a venit să vărsați? Da' ce-s eu, femeie gravidă? rîde Don Șef. Bagă pachetul de țigări la loc în buzunar, mai frămîntă un timp țigara între degete, apoi scoate cutia cu chibrituri. Știți, dom' Vlădeanu, strînge din umeri Don Șef, cînd m-am apropiat de fereastră și mi-am dat seama la ce

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
mă bătea gîndul să..., mă temeam c-am să... Ptiu!, fir-ar a dracului! Sînt om în toată firea! De ce asta?! Sînt obosit. În ultimele patru luni am muncit ca un apucat la programarea reviziei de vară, s-o pot băga pe calculator mai repede, să obțin drumul critic. Știți, e vorba de... Știu, îi răspund, am studiat și eu niște tratate de programare. Ce v-a ieșit? Revizia se poate termina în douăzeci de zile, în loc de douăzeci și opt. He-he! rîd eu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
curaj de pe sală, să o pot privi lung, măsurînd-o de cîteva ori, insistînd cu privirea îndeosebi asupra genunchilor și șoldurilor, s-o văd eu atunci dacă nu roșește!... Afară, ploaia măruntă lovește cu putere din toate părțile, așa că trebuie să bag formularele în sîn și să grăbesc pasul. Intru în secție prin capătul dinspre poartă al clădirii și urc mai întîi la mine în birou, unde mă frec îndelung cu prosopul pe cap, să mă usuc și să-mi mai încălzesc

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
scări pînă la etajul doi, vreau să merg în birou la Brîndușa, dar îmi amintesc cum m-a tratat cu cîteva clipe înainte, îmi dau seama că nu-s destul de furios, așa că intru la spălător și mă opresc în fața oglinzii. Bag dosarul în sîn, mă uit în oglindă, mă privesc cu ciudă și-mi zic: Dumnezeii tăi de laș! Apoi, jap-jap!, îmi ard două palme că răsună încăperea. Îmi îndes mai bine casca pe cap, îmi aranjez fularul la gît, scot

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
primă este din combinat, nu trebuia semnătura Aprovizionării, zic eu, retrăgîndu-mă un pas, rotindu-mi privirea peste toată încăperea. Într-unul din cele două fotolii din fața biroului stă doamna blondă, venită după cele două tone de filamente de treizeci. Își bagă mănușile în poșetă și se așază mai bine în fotoliu, semn că abia a intrat și ea. "Te cunosc de undeva, frumoasă doamnă, și nu-mi dau seama de unde...", îi zic, învăluind-o într-o privire. O, desigur! exclamă Brîndușa

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
am pus eu bricheta, scoate de acolo un pachet cu țigări, îl scutură puțin pînă ies cîteva țigări, apoi întinde mîna cu pachetul spre mine: Te rog!... Mulțumesc! Nu fumez... Niciodată? Niciodată. Nici cînd scrii? Nici. Nici...? Nici. Doamna Teona bagă pachetul în sertar, închide sertarul, apoi își ia țigara de pe marginea scrumierei și, la întrebarea mea din privire dacă mă pot așeza în fotoliu, îmi face semn că da. Iată-mă deci din nou în fotoliu, plimbîndu-mi privirea între ea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
etajul întîi au ieșit din secretariat, iar acum coboară spre parter, cinci bărbați și trei femei. Toți sînt îmbrăcați gros, cu căștile de protecție pe cap, semn că sînt de la șantierul de construcții-montaj. Una dintre femei e Fulvia: are părul băgat sub cască și duce între umeri o șubă de șantier pe care și-o îmbracă din mers. Sărut mîinile, Fulvia! îi șoptesc, ajungînd-o din urmă, prinzînd-o de braț. Ia te uită! exclam eu cînd întoarce privirea spre mine, îți stă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
la I.L.L., să-mi fac formele pentru garsonieră. Garsoniera numărul o sută șaizeci și cinci, etajul unsprezece, vedere spre munte... Don Șef nu-i în birou. Alerg prin secție, întrebînd pe unul și pe altul pe unde îl pot găsi. Îl găsesc băgat în canalul de climă, împreună cu inginerul mecanic, căutînd vreo eventuală spărtură la traseul de abur supraîncălzit, că a început temperatura să aibă fluctuații în camerele de condiționare. Don Șef! strig eu. Încet, încet, dom' Vlădeanu, îmi răspunde șeful de după niște

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
pornesc de-a lungul clădirii, pe lîngă vitrine, să ajung în spatele consiliului popular, unde-și are sediul I.L.L.-ul. Aruncîndu-mi privirea spre una din vitrinele alăturate, observ că sînt cu casca de protecție pe cap și cu ecusonul în piept. Bag ecusonul în buzunar și-mi scot casca de pe cap. O învelesc într-un ziar și-o bag într-o sacoșă de plastic, pe care o port întotdeauna la mine, în buzunarul de la piept al scurtei îmblănite. Intru în curtea I.L.L.

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
I.L.L.-ul. Aruncîndu-mi privirea spre una din vitrinele alăturate, observ că sînt cu casca de protecție pe cap și cu ecusonul în piept. Bag ecusonul în buzunar și-mi scot casca de pe cap. O învelesc într-un ziar și-o bag într-o sacoșă de plastic, pe care o port întotdeauna la mine, în buzunarul de la piept al scurtei îmblănite. Intru în curtea I.L.L.-ului, pătrund într-un culoar lung, cu cîteva uși în partea stîngă, bat la o ușă pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
camera 70, sau 71, îmi spune portarul, după ce-l conving că treaba e urgentă. Urc la etajul trei și mă opresc în fața ușii cu numărul 70; îmi cercetez dintr-o privire ținuta, scot batista și-mi șterg nasul în fugă, bag batista la loc în buzunar și mă pregătesc să bat la ușă, dar ușa se deschide brusc și mă trezesc față în față cu un bărbat. Pe cine cauți? mă întreabă. În legătură cu repartiția pentru o garsonieră..., încep eu, fîstîcindu-mă. Alături

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
din fața mea să mai caute. Ascultă, tovarășe, se înfurie bărbatul cu care discut, îți închipui că mie îmi place să te pun pe drumuri?! Poftim și privește tabelul: numele Vlădeanu nu apare... Cercetez cu privirea tabelul care mi-a fost băgat sub nas și constat că numele meu lipsește. Strîng din umeri ca un fel de scuză că am îndrăznit să cer mai mult decît mi se cuvine și mă întorc să ies. Rotindu-mi privirea peste întreaga încăpere, întîlnesc pentru

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Dă-mi, te rog, numărul de telefon al Cooperativei Invalizilor, unde pleacă filamentele! Derutată, Liliana scoate dintr-un dosar comanda cu care a venit doamna blondă și-mi dictează numărul de telefon scris pe antet. Îl notez, împăturesc hîrtia, o bag în buzunar și plec. În urma mea o aud pe Liliana strigîndu-mi că-i fac numai încurcături; eu îmi văd de drum, gîndindu-mă că mîine la prima oră am s-o caut la telefon pe doamna blondă și-am să-i

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
cum îmi închipui că a fost de multe ori înainte de a-l fi părăsit prietena. Dragă Florea, se oprește Dinu din rîs, eu nu am fost călcat decît o singură dată pe coadă și... am rămas fără ea. Domnul Florea bagă cheia în lăcașul de la portieră, dar cînd vrea să tragă portiera, o bubuitură surdă zguduie văzduhul. Rămînem cu toții încremeniți, uitîndu-ne la portieră. Un șuier strident se aude dinspre combinat. Fir-ar să fie! oftează inginerul Floarea, ștergîndu-și transpirația. Am crezut

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
pare rău că m-ați luat drept altcineva, scoțînd banii. Tocmai dumneavoastră!... Eroii din piesele dumneavoastră n-ar fi făcut-o... Îmi dau seama că m-am înroșit tot de rușine, fir-ar a dracului de garsonieră!! Iau banii, îi bag în portmoneu, bag portmoneul înapoi în buzunarul de la piept al hainei și ies spunînd "bună ziua" cu jumătate de glas, ca un elev bine crescut, dat afară de la oră. Intru la spălător, dau drumul apei reci, beau o aspirină pentru că iar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
m-ați luat drept altcineva, scoțînd banii. Tocmai dumneavoastră!... Eroii din piesele dumneavoastră n-ar fi făcut-o... Îmi dau seama că m-am înroșit tot de rușine, fir-ar a dracului de garsonieră!! Iau banii, îi bag în portmoneu, bag portmoneul înapoi în buzunarul de la piept al hainei și ies spunînd "bună ziua" cu jumătate de glas, ca un elev bine crescut, dat afară de la oră. Intru la spălător, dau drumul apei reci, beau o aspirină pentru că iar a început artroza

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
poate prevesti un lucru oarecare. Tabelul cu numele dumneavoastră, îmi spune Olaru, e la noi, la Spațiu locativ. E drept, am impresia că a plecat cu oarecare întîrziere de la combinat, dar a ajuns cu recomandarea expresă de-a nu fi băgat spre aprobare în ședința de azi. Tovarășul Fărcășanu i-a trasat sarcină colegului meu să-l facă rătăcit. Domnule, vorbești serios?! mă înfierbînt eu și, dintr-o dată, pentru o clipă, am iarăși senzația aceea de prăbușire. Da. Am ieșit din

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
pe femeie, tovarășul prim-secretar unde are biroul? Acolo, îmi arată femeia o ușă. Îi mulțumesc, apoi mă îndrept spre ușa arătată. "Trebuie să joc tare!", îmi ordon. Mă opresc în fața ușii, iau o figură gravă, bat de două ori, bag imediat capul prin deschizătura ușii, acopăr dintr-o privire încăperea și observ în dreapta o ușă capitonată, iar în stînga un birou la care stă secretara. Vă rog, tovarășul prim e înăuntru? o întreb eu pe secretară cu un ton grav

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
furios, arătînd spre telefonul înfundat. Telefonăm de sus, din cameră, îmi spune, plecînd spre recepție să ia cheia. Urcăm cu liftul pînă la etajul șase. Cristina deschide ușa camerei 604, îmi face semn să intru, închide ușa în urma mea și bagă cheia în ușă, pe dinăuntru. Doamne, ce cald e aici! zice, aruncîndu-și din mers mănușile, poșeta și haina de blană pe fotoliul de la capătul patului, din fața oglinzii. E trei și cîteva minute, arată spre ceasul de la mîna sa. Pînă la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
cealaltă parte, pe care am s-o transfer în rezervoarele proprii ale separatorului, voi simula: le voi amesteca, iar amestecul, aproximativ cu cel al aerului, dar format numai din componenții de care am nevoie oxigen, hidrogen și azot -, va fi băgat în separator și purificat. Astfel purificate gazele, vor fi trimise în rezervoarele separatorului, de unde vor fi luate iar și amestecate. În momentul cînd montajul exterior e gata, cînd voi avea și legătura cu gurile de aspirație a aerului de pe deal

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
prompt directorul general. De ce mai aveți nevoie? De nimic, răspund, ridicîndu-mă de pe scaun. Dacă-mi permiteți, vreau să mă retrag. Trebuie să iau niște date de la Serviciul dezvoltare și să fac un calcul pentru cantitatea de gaz ce-o pot băga în rezervoarele instalației. Bine, ne întîlnim la clădirea instalației, spune directorul general încuviințînd plecarea mea. Îmi iau sacoșa cu casca de protecție în ea, salut, apoi ies. Scot casca, mi-o pun pe cap, iar punga de plastic și ziarul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]