20,823 matches
-
mult pe liberul schimb, decât unul bazat pe principii mercantiliste. În consecință, conceptul autoguvernării iese în prim plan. Acest concept a fost aplicat în coloniile britanice nord-americane de-a lungul anilor 1840 și, în 1867, ele au devenit o confederație. Confederația permitea Marii Britanii să-și retragă prezența militară, dar își păstra controlul asupra afacerilor străine și apărării externe a acestora. În anii 1850, noile colonii australiene Australia de Sud, Australia de Vest, Victoria și Queensland înființate între anii 1830-1840, se autoguvernau
Imperiul Britanic () [Corola-website/Science/304798_a_306127]
-
Consiliului de Administrație de la înființarea acestuia, preluând poziția de director general în 2001. În anul 2000, este ales ca membru în Consiliul de conducere al Uniunii Generale a Industriașilor din România. De asemenea, deține și funcția de președinte al Alianței Confederațiilor Patronale din România (ACPR), instituție afiliată la Confederația Patronatelor Europene (UNICE) . În anul 2001, Dinu Patriciu a devenit Președinte al Consiliului de Administrație și Director General CEO al The Rompetrol Group, NV (TRG), devenită o societate petrolieră multinațională cu sediul
Dinu Patriciu () [Corola-website/Science/305471_a_306800]
-
de director general în 2001. În anul 2000, este ales ca membru în Consiliul de conducere al Uniunii Generale a Industriașilor din România. De asemenea, deține și funcția de președinte al Alianței Confederațiilor Patronale din România (ACPR), instituție afiliată la Confederația Patronatelor Europene (UNICE) . În anul 2001, Dinu Patriciu a devenit Președinte al Consiliului de Administrație și Director General CEO al The Rompetrol Group, NV (TRG), devenită o societate petrolieră multinațională cu sediul în Olanda, cu operațiuni în 13 țări, având
Dinu Patriciu () [Corola-website/Science/305471_a_306800]
-
ceea ce a dus la creșterea în deceniile următoare a autonomiei diplomatice. Dominioanele care erau tradițional loiale, precum Newfoundland au fost puternic deziluzionate de aparenta indiferență a britanicilor față de soldații lor, ceea ce a dus în cazul Newfoundlandului la unirea cu vecinul Confederația Canadiană. Colonii precum India sau Nigeria au devenit din ce în ce mai conștiente de puterea lor și de fragilitatea crescută a metropolei. În Irlanda, întârzierile în rezolvarea problemei autonomiei provinciei, cauzate în parte de război, dar și de Răscoala de Paște din 1916
Urmările Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/305524_a_306853]
-
de scurtă ședere ) și aviz conform (un raport aferent deciziei Consiliului privind semnarea, în numele Comunității Europene și a statelor membre ale acesteia, a unui Protocol la Acordul între Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Confederația Elvețiană, pe de altă parte, privind libera circulație a persoanelor în ceea ce privește participarea, în calitate de părți contractante, a Republicii Bulgaria și a României ca urmare a aderării acestora la Uniunea Europeană ). A fost, de asemenea, observator din partea Parlamentului European la alegerile legislative din
Marian-Jean Marinescu () [Corola-website/Science/305555_a_306884]
-
1761 a devenit francmason în loja „Des Trois Étoiles” din Sankt Petersburg. A fost avansat la gradul de colonel în anul 1762, după ce s-a distins de mai multe ori în lupte. Suvorov a luptat mai apoi în Polonia împotriva Confederației de la Bar, reușind să pulverizeze forțele lui Pułaski, să cucerească Cracovia (1768), deschizând astfel calea pentru prima împărțire a Poloniei , fiind avansat la gradul de general maior pentru aceste realizări. A participat la războiul ruso-turc din 1768 - 1774, câștigând o
Aleksandr Suvorov () [Corola-website/Science/306326_a_307655]
-
în serviciul papei Iulius al II-lea, au defilat pentru prima oară prin Roma, intrând prin sub comanda căpitanului Kaspar von Silenen. Un acord ce prevedea recrutarea de mercenari elvețieni pentru acest serviciu fusese încheiat încă din anul 1479 între confederația elvețiană și Papa Sixt al IV-lea. Garda Elvețiană a fost angajată în principal pentru serviciul de pază al papei, participând însă și la numeroase lupte. Dintre acestea merită amintită, în primul rând, confruntarea armată din 6 mai 1527 din
Garda Elvețiană Pontificală () [Corola-website/Science/305810_a_307139]
-
și sub numele de Regatul Țărilor de Jos Unite, pentru a crea un stat tampon puternic în nordul Franței. După ce Belgia și Luxemburg au devenit independente, statul a devenit cunoscut sub numele de Regatul Țărilor de Jos. Republica era o confederație formată din șapte provincii, fiecare având propriul guvern și un grad sporit de independență, și un număr de teritorii, numite Teritoriile Generalității. Acestea din urmă erau administrate direct de Stările Generale, guvernul confederal. Stările Generale aveau sediul la Haga și
Provinciile Unite () [Corola-website/Science/305884_a_307213]
-
Franklin a mers la Cambridge, Massachusetts, locul unde Washington avea armata pentru a discuta probleme legate de Armată Continentală (Continental Army). Și-a adus un aport important la redactarea Declarației de independență a Uniunii și mai târziu la scrirea Articolelor Confederației, prima constituție a Statelor Unite. În perioada premergătoare războiului, Bostonul a fost scena unei activități revoluționare intense.Generalul-locotenent Thomas Gage, comandantul suprem britanic pentru America de Nord, își avea cartierul general acolo; sub comanda sa se aflau 4 regimente din Boston, compunandu-se
Războiul de Independență al Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/305878_a_307207]
-
a emigrat în Palestina, care făcea parte din Imperiul Otoman. Eshkol s-a numărat printre fondatorii primului kibutz Deganya, mai tărziu s-a alăturat voluntar Batalionului evreiesc din armata britanică în Primul Război Mondial A fost unul din întemeietorii Histadrutului, Confederația Generală a Muncitorilor evrei din Palestina (Eretz Israel). In anii 1930 a fost unul din fondatorii companiei „Mekorot” de foraj și difuzare ale apei și a stat în fruntea ei până în anul 1951, de asemenea a îndeplinit misiuni din partea Agenției
Levi Eșkol () [Corola-website/Science/305276_a_306605]
-
Unite de la Geneva. Totodată, Dumitru Croitor a reprezentat Republica Moldova în calitate de Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar la Organizația Mondială a Comerțului (OMC). Dumitru Croitor este numit prin cumul la 6 februarie 2003 în funcția de Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Republicii Moldova în Confederația Elvețiană, prin cumul, cu reședința la Geneva. La data de 26 decembrie 2005, prin decret al președintelui Vladimir Voronin, Dumitru Croitor este rechemat în țară din funcția de Ambasador, Reprezentant Permanent al Republicii Moldova pe lângă Oficiul O.N.U. la Geneva
Dumitru Croitor () [Corola-website/Science/305379_a_306708]
-
decembrie 2005, prin decret al președintelui Vladimir Voronin, Dumitru Croitor este rechemat în țară din funcția de Ambasador, Reprezentant Permanent al Republicii Moldova pe lângă Oficiul O.N.U. la Geneva și din cea de Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Republicii Moldova în Confederația Elvețiană.
Dumitru Croitor () [Corola-website/Science/305379_a_306708]
-
1949) este un deputat român în legislatura 1992-1996, ales în județul Bacău pe listele partidului PDSR. A fost ministru al Turismului de două ori, în perioada 1992 - 1996 și 2000- 2003. A fost secretar general și purtător de cuvânt al Confederației Patronale din Industria României (CONPIROM). În aprilie 2010, Agathon a fost numit purtător de cuvânt al Alianței Confederațiilor Patronale din România (ACPR). În iunie 2013, Agathon era președintele Federației Patronatelor din Turism și Servicii (FPTS). Legăturile sale în sfera patronală
Dan Matei Agathon () [Corola-website/Science/305476_a_306805]
-
ministru al Turismului de două ori, în perioada 1992 - 1996 și 2000- 2003. A fost secretar general și purtător de cuvânt al Confederației Patronale din Industria României (CONPIROM). În aprilie 2010, Agathon a fost numit purtător de cuvânt al Alianței Confederațiilor Patronale din România (ACPR). În iunie 2013, Agathon era președintele Federației Patronatelor din Turism și Servicii (FPTS). Legăturile sale în sfera patronală însă au început încă de la începutul anilor 1990, când a fost subsecretar de stat și împuternicit special al
Dan Matei Agathon () [Corola-website/Science/305476_a_306805]
-
Actul de mediere a fost un document semnat de Napoleon Bonaparte în ziua de 19 februarie 1803, consfințind abolirea Republicii elvețiene, care a existat de la invadarea Vechii Confederații a Elveției în perioada sa târzie, cunoscută sub numele de Ancien Régime, de către trupele franceze în anul 1798. După retragerea trupelor franceze în iulie 1802, Republica elvețiană a colapsat, situație cunoscută în istoria Elveției sub numele de "Stecklikrieg". Actul de
Actul de mediere, Elveția () [Corola-website/Science/303436_a_304765]
-
de medierea a fost încercarea lui Bonaparte de a realiza un compromis statal între cel existent al "Ancien Régime" și recent "decedata" Republică elvețiană, stat clientelar al Franței. Această fază de revenire a societății elvețiene pe drumul de refacere al Confederației Elvețiene a durat până la Restaurația din 1815, care a creat statul federal modern al Elveției.
Actul de mediere, Elveția () [Corola-website/Science/303436_a_304765]
-
Deși istoria Elveției moderne poate fi considerată că începe la 1848, când Confederatia Helvetica a devenit un stat federal (mai exact, o republică federală), istoria Confederației Elveției ca o uniune de cantoane relativ autonome începe cu circa 600 de ani mai devreme, făcând această țară una dintre cele mai vechi republici din lume care există neîntrerupt de la fondarea ei din 1291 și până astăzi. Articolul de
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
circa 600 de ani mai devreme, făcând această țară una dintre cele mai vechi republici din lume care există neîntrerupt de la fondarea ei din 1291 și până astăzi. Articolul de față prezintă istoria Elveției atât înainte, cât și după fondarea Confederației inițiale, scoțând în evidență evenimentele notabile care au avut loc pe teritoriul de azi al Elveției. La început evenimentele prezentate sunt mai ales cele legate de primele trei cantoane fondatoare ale Confederației (Uri, Schwyz și Unterwalden, situate în centrul Elveției
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
istoria Elveției atât înainte, cât și după fondarea Confederației inițiale, scoțând în evidență evenimentele notabile care au avut loc pe teritoriul de azi al Elveției. La început evenimentele prezentate sunt mai ales cele legate de primele trei cantoane fondatoare ale Confederației (Uri, Schwyz și Unterwalden, situate în centrul Elveției), extinzându-se mai apoi, pe măsură ce Confederația a crescut, până la maxima extindere de azi, care se menține din 1815. Dovezile arheologice sugerează că în zona de câmpie a Alpilor Elvețieni s-au stabilit
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
notabile care au avut loc pe teritoriul de azi al Elveției. La început evenimentele prezentate sunt mai ales cele legate de primele trei cantoane fondatoare ale Confederației (Uri, Schwyz și Unterwalden, situate în centrul Elveției), extinzându-se mai apoi, pe măsură ce Confederația a crescut, până la maxima extindere de azi, care se menține din 1815. Dovezile arheologice sugerează că în zona de câmpie a Alpilor Elvețieni s-au stabilit vânători încă din perioada de sfârșit a paleoliticului. În perioada neolitică zona a fost
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
au pierdut, astfel, statutul de independență și au fost guvernate de logofeți (germană: "Vogt"). În 1291, cantoanele Uri, Schwyz și Unterwalden au decis să fie unite, să apere pacea până la moartea împăratului Rudolf I de Habsburg. Unirea lor, nucleul Vechii Confederații Elvețiane, este înregistrată în Carta Federala, printr-un document scris, probabil, după secolul al 14-lea. În luptele de la Morgarten și de la Sempach, Elveția a învins Habsburgii, câștigând autonomie sporită în cadrul Sfântului Imperiu Roman. Prin 1353, celor trei cantoane inițiale
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
trei cantoane inițiale le-a fost alăturate Glarus, Zug și statele orașului Lucerne, Zürich, și Berna, formand "Federația Veche" din opt state care au persistat în cea mai mare parte din secolul al 15-lea. Zürichul a fost expulzat din Confederație în 1440 din cauza unui conflict pe teritoriul Toggenburgului (Vechiul Zürich). Puterea și bogăția confederației a crescut semnificativ, cu o serie de victorii în 1470 și succesul mercenarilor elvețieni. Pentru lista tradițională de cantoane reflectă în această stare, lista celor opt
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
și Berna, formand "Federația Veche" din opt state care au persistat în cea mai mare parte din secolul al 15-lea. Zürichul a fost expulzat din Confederație în 1440 din cauza unui conflict pe teritoriul Toggenburgului (Vechiul Zürich). Puterea și bogăția confederației a crescut semnificativ, cu o serie de victorii în 1470 și succesul mercenarilor elvețieni. Pentru lista tradițională de cantoane reflectă în această stare, lista celor opt "Cantoane vechi" în primul rând, cu statele precedente cantoanelor fondatoare, urmată de cantoane care
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
cu o serie de victorii în 1470 și succesul mercenarilor elvețieni. Pentru lista tradițională de cantoane reflectă în această stare, lista celor opt "Cantoane vechi" în primul rând, cu statele precedente cantoanelor fondatoare, urmată de cantoane care au aderat la Confederație după 1481, în ordine istorică. Elveția a învins Liga șvăbești în 1499 și înainte de a obține o mai mare autonomie colectivă în cadrul Sfântului Imperiu Roman, inclusiv scutirea de reformele imperiale din 1495 și imunitea asupra corupției imperiale. În 1506, Papa
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
obține o mai mare autonomie colectivă în cadrul Sfântului Imperiu Roman, inclusiv scutirea de reformele imperiale din 1495 și imunitea asupra corupției imperiale. În 1506, Papa Iulius al II-lea angajat Garda Elvețiană, care continuă să servească papalitatea până în prezent. Extinderea Confederației și reputația de invincibilitate dobândite în timpul războaielor anterioare au suferit un regres în 1515 cu prima înfrângere elvețiană în Bătălia de la Marignano. Reforma în Elveția a început în 1523, condusă de Huldrych Zwingli, preot al Bisericii din Zürich începând cu
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]