22,212 matches
-
subiect la care avem de reflectat. Să recapitulăm: marii artiști români din secolul douăzeci, ca să obțină validarea, recunoașterea, au avut nevoie de instanțe străine și Eliade, și Ionesco, și Cioran, și Brâncuși. Aceasta pare a fi o trăsătură nu tocmai fericită a culturii noastre (e un semn distinctiv al unei culturi mici?): singuri nu suntem capabili să valorizăm, să omologăm marii creatori. Acum, faptul că prea puțini scriitori români de azi optează să se fixeze, să trăiască în alte țări n-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
De curând am citit un eseu splendid al lui Virgil Nemoianu, despre "grădina filozofică" a omului, a fiecăruia, acel spațiu "fortificat" unde aduni cele necesare pentru viața spiritului, "un loc al odihnei, al speranței, al consolării și, în cel mai fericit caz, al protecției împotriva necazurilor și amenințărilor epocii noastre". (în volumul Postmodernismul și identitățile culturale. Conflicte și coexistență, Editura "Universității Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2012). Avem fiecare grădina noastră naturală și cea intelectuală, pentru a ne apăra de dispersie și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
temperat, care înțelegea foarte bine cum funcționează sistemul, și m-a ajutat, cu tact și diplomație, să-mi scot cărțile de poezie. Numele lui e Florin Mugur. Danilov nu sună bine! mi s-a spus. Terminația asta "ov" nu e fericită... Deși ne știm de mai bine de douăzeci de ani, abia acum, de vreun an, pe când tu ai participat la o întâlnire a "minorităților scriitoare", la Neptun, am aflat că nu ești... "scriitor majoritar". Faptul că ești rus-lipovean (sau lipovan
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ruso-turce, rușii de rit vechi au continuat să fie prigoniți nu de către turci ci, ca un paradox, chiar de armata țaristă. Nici în timpul celui de-al doilea război mondial, când au venit armatele sovietice, soarta lor n-a fost prea fericită. De pildă, la Fântâna Albă, unde s-a născut mama mea, satul întreg a fost scos în fața bisericii și ținut 24 de ore sub amenințarea mitralierei, sovieticii considerând că rușii de rit vechi le sunt ostili. Într-adevăr, în momentul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu era numai aerul meu de "geniu moldav" cu care nu prea părea să fie obișnuit, ci și altceva. Numele meu. M-a întrebat de ce nu-l schimb. "Danilov nu sună bine", mi-a spus. Terminația asta "ov" nu e fericită". L-am întrebat dacă numele său îi place. I se pare oare că "Flămând" sună mai bine decât "Danilov"? Bineînțeles că după aceasta discuție n-am reușit să public nici un rînd în "Amfiteatru", iar cronicile care au apărut acolo la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
casă cu câte un braț mare de volume. Ei bine, într-o astfel de seară, Nichita mi-a pus în brațe două volume, tipărite mărunt ca niște tapiserii chinezești, de nuvele și povestiri de Ivan Bunin, majoritatea stilizate de Doinaș. Fericită seară! Era scriitorul meu de suflet pe care-l căutasem fără să-mi dau seama. Încă-l recitesc fascinat. Nu e săptămână de la Dumnezeu să nu-l recitesc și să nu-l găsesc la fel de proaspăt ca la prima citire. Să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
poate că nu scrii deloc, dar ai citit pentru sufletul tău. Există și excepții. Recent am scris o cronică despre romanul unui prozator pe care întâmplător l-am citit integral (adică toate cărțile), profesionist adevărat, nu o dată m-a făcut fericit. Pe om l-am întâlnit o singură dată. Am scris o cronichetă despre romanul lui recent și mi-am permis pe lângă bolduirea reușitelor strălucite și semnalarea unor neîmpliniri, surprinzătoare pentru nivelul lui, pentru talentul incontestabil, pentru știința construcțiilor romanești pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
babei ce, având cojones la purtător, ar fi ajuns ministru de rezbel. Dacă Hitler nu se năștea, dacă Aliații îl băteau în 1939, dacă România nu accepta ultimatumul sovietic și, împreună cu Finlandezii, le trăgea moscoveților o bătaie de pomină, continuarea fericită e lesne de închipuluit romancierului consolator, prompt în a urzi victorii contra Ungariei, reforme politice și economice adecuate & restul. Viu mi-i în minte opul Gomii titulat Altina, pululând de proiecte din soiul acesta: amenajarea Insulei Maria Brăilei, ca o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mea. Dacă într-adevăr acest lucru m-a indignat sau "babilonia" de care cu cât învățam mai mult deveneam tot mai conștient, nu mai știu. Cert e că mi-a trebuit ceva de ce să mă pot prinde și printr-o fericită întâmplare, în anii `60 am avut norocul să-l cunosc pe Tudor Arghezi care, alături de Vasile Copilu-Cheatră, mi-au devenit mentori. Gravele mele probleme au început să se amelioreze; distingeam foarte bine o limbă de alta, acasă însă nu s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
comprimi viața ta, de până acum, într-o scurtă poveste...! Cât e realitate și cât e ficțiune în amintirile despre sine ale unui om? Când era de așteptat să se nască un flăcău blond, ca o lumină, cu o soartă fericită și cumsecade, s-a nimerit să-i iau eu locul; un lungan negricios, greu de strunit, un singuratic dornic a se aventura prin jungla complicată a bibliotecilor, fără a refuza întâlnirea cu fiarele pădurii din marginea satului, nici de cele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
le este la fel de comod să mă privească, știind bine că am fost dintre acei care n-au avut nici o legătură cu odioasa poliție politică. După ce am ieșit din închisoare și am văzut o națiune, ca printr-un miracol, câteva zile fericită, mă gândeam că mi-ar fi fost cumplit de rușine, nici n-aș mai fi ieșit din casă, dacă n-aș fi fost direct implicat în răsturnarea dictaturii. Nu cred că turnătorii, poliția politică, nomenclatura au astfel de probleme de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
decât cei viețuitori prin landuri și cu mult mai bogată decât țara unchiului Sam încetaseră toate cutremurele râurile și fluviile se rostogoleau blânde în albia lor nici o calamitate nu mai vizita pământurile patriei ordinea socială era desăvârșită anotimpurile minunate/ românii fericiți iar toate acestea/ se întâmplau într-o dimineață... (Revista "Conta", nr. 2, 2010) Liviu Ioan STOICIU Ce va rămâne din opera mea într-o sută de ani? Nimic, poate se va reține un poem, de curiozitate, în vreun manual alternativ
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
năvălit peste poporul român, frângându-i șira spinării și făcându-l să nu mai fie niciodată de acum înainte, în vecii vecilor, ceea ce-a fost de la începutul lumii până în 1946. Citatul din Ion Creangă se referă la o copilărie fericită și la un timp istoric lin curgător, fără nici o legătură cu puhoiul devastator care s-a pornit în România, odată cu intrarea trupelor sovietice "eliberatoare" și cu instaurarea comunismului în toate instituțiile statului român, în 1948, când m-am născut. În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
întors din Europa cetăților și a marilor construcții civilizatoare, din Roma, Paris, Madrid sau Viena: dar poporul român unde a fost în tot acest timp, dar poporul meu ce-a făcut în tot acest timp? Cum să te poți simți fericit și împlinit, ca om și creator, în mijlocul unui popor atât de nefericit și neîmplinit, cum nu cred că mai sunt multe în istoria lumii? În toți acești ani, însă, cât am făcut presă și nu literatură, dedicându-mă trup și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sănătate și loc În Rai să le facă la toată familia și mamei lui! Acum avem un nou preot paroh. El se numește Partenie-Cristian Apostoaei și este un preot minunat, vrednic de ascultat și de urmat. Așa că sunt o persoană fericită că am avut mereu preoți buni, vrednici de ascultat și de urmat. Cinste lor și mamelor lor că au crescut niște sfinți. Să dea Domnul În ceata sfinților s-ajungă toți, Împreună cu mamele lor. După Revoluție se organizau conferințe la
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
mult bine mi-au făcut amândouă. Aeroportul București -23 octombrie 2003ora 1550 Acea persoană m-a dus și la aeroport. A mers cu mine, deși În București era frig. Era lapoviță. La ora 13 eram În aeroport. Eram mulțumită și fericită. Radiam de fericire. Simțeam o bucurie lăuntrică. Nu mai eram eu parcă. Dădusem bagajul la control și mai departe ei s-au ocupat să ajungă În avion. Dădusem și pașaportul să-mi pună viza de ieșire din țară. Mi-l
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
În rând. Ieșirea e joasă, te apleci ca să ieși pentru că au mai zidit din ușa ei, care era. Că intrau călare În biserică atunci când era vreo luptă. Dragii mei, dacă ați ști ce bucurie lăuntrică, ce bine te simți, ce fericit ești În acea biserică! Când pleci din ea parcă ai luat ceva cu tine. Ai trăit clipe sfințitoare În ea și te-a transformat. Ai acea binefacere de sfințenie În tine. Ești un om mulțumit și fericit. Și așa, cu
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
te simți, ce fericit ești În acea biserică! Când pleci din ea parcă ai luat ceva cu tine. Ai trăit clipe sfințitoare În ea și te-a transformat. Ai acea binefacere de sfințenie În tine. Ești un om mulțumit și fericit. Și așa, cu această stare de sfințenie și bucurie, ne luăm rămas bun de la toate. Mulțumim lui Dumnezeu și-L rugăm să fie cu noi. De aici ne Îndreptăm cu autocarul spre Biserica Adormirii Maicii Domnului care este aproape, la
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
ne-am ridicat din genunchi parcă eram alții. Eram ca niște păsări zburătoare pentru că ni se luase povara grea ce-o purtam În trup. Ne descătușasem, parcă nu mai eram pământeni, ci niște ființe deosebite care pluteam. Eram atât de fericită, parcă nu mai aveam nimic pământesc. Cred că era În mine Duhul lui Dumnezeu care mă purta, mă transforma Într-o pasăre descătușată. Pluteam lăuntric și ființa mea radia. Eram alta. Îmi zbura mereu gândul: „Doamne, ce bun ești cu
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
pot a mă sătura de privit. Oricum, trăiești clipe deosebite. Știu că nu le voi mai putea vedea așa cum se văd și cum le simt și le trăiesc intens. Ce lucru minunat, ce mult mă bucur! Aș spune tuturor ce fericită sunt. Parcă-s alta, nu cea de altădată. Mulțumesc Bunului Dumnezeu că mi-a făcut această mare bucurie. Și cum autocarul zboară, iată-ne ajunși la Râul Iordan. Râul Iordan Ajunși la Râul Iordan, la o distanță nu prea mare
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
trăire aparte față de lumea de aici. Atât de bine ne simțim În apa Iordanului, parcă ne-am născut din nou. O, ce bine-i! Ce mulțumire sufletească am simțit, am trăit! Mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a rânduit aceste clipe fericite. Părintele David face și slujba de sfințire a apei, că are o tânără de 15 ani care n-a fost botezată. Și o botează acum, aici la râul Iordan. Ea este Îmbrăcată totul În alb. Are un costumaș frumos, alb
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
și mulțimea peștilor colorați care se joacă În apă. Razele soarelui parcă se joacă și ele pe apă. Mulți fluturi și felurite insecte zboară deasupra apei. Toate sunt În armonie. Parcă sunt făcute anume ca să te bucure, să te facă fericit. Aici e lucrarea lui Dumnezeu. El vrea să ne bucure, că ne iubește mult și adevărat. Slavă Ție, Doamne! Slavă Bunătății Tale, Doamne! Slavă Iubirii Tale, Doamne! Ce să mai zic? Atmosfera sacră și sfințitoare ne-a transformat pe toți
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
o pomenesc. Am luat și eu de la lume și de la biserică Învățăturile cele bune, spun eu. Asta sunt eu, nimic mai mult. Domnul cu Mila Lui! Că multe minuni a mai făcut și cu mine, nevrednica. Dar, așa cum sunt, sunt fericită că Lam aflat pe Domnul. Spre Ierihon: Muntele Carantani La o distanță de vreo 10-12 km, Între Ierusalim și Ierihon, pe șosea, la o cotitură cum urci În pantă, se vede ceva... o cruce și un semn din piatră (zid
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Mă bucur și mulțumesc Milostivului Dumnezeu și Maicii Domnului că atâtea mi-au dat! E valoros ce am adus, ce se vede; dar și ce nu se vede dar se simte e foarte valoros. Atât mi-a fost Îngăduit. Sunt fericită ce am adus cu inima și doresc să Împart la toți acest sentiment de bucurie lăuntrică. Ies afară pe alee și mă opresc În fața unui măslin milenar. Admir grosimea lui. Arată, Împovărat de ani, ca un om obosit de vremuri
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
opresc o clipă, o Îmbrățișez cu sufletul și cu ochii plini de lacrimi Îmi iau rămas bun. Greu mă despart de grădină , dar n-am ce face. O voi vedea În memoria mea așa cum am văzut-o și-s foarte fericită că am ajuns să intru și eu În acea Grădină. Slavă Bunului Dumnezeu că m-a ajutat și am văzut-o, mare lucru este. Știți cum zice Scriptura: „Ceea ce la oameni este cu neputință, la Dumnezeu toate sunt cu putință
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]