20,876 matches
-
1812 a oprit organizarea așezărilor militare în gubernia Moghilev. Regimentul de rezervă a fost chemat în serviciul activ. La sfârșitul războiului, supraviețuitorii regimentului au găsit gospodăriile repartizate de stat pustii, prădate de locuitorii din satele vecine. Dat fiind lipsa experienței militarilor în domeniul agricol, guvernul a fost obligat să cheltuiască sume mari de bani nu doar pentru organizarea așezărilor militare, dar și pentru întreținerea lor. Pentru a remedia această problemă, guvernul a hotărât ca, în cazul organizării unor noi așezări militare
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
să fie în schimb înrolați în serviciul militar activ. Astfel, în toamna anului 1816, un întreg regiment de grenadieri a fost relocat în regiunea Vîsoțki din gubernia Novgorod. Această măsură a fost determinată de lipsa unor locații corespunzătoare pentru cazarea militarilor în Petersburg. Întreaga regiune a fost scoasă de sub controlul autorităților civile, fiind trecută în schimb în subordonarea directă a comandanților militari. În aprilie 1817 au fost relocate un regiment de grenadieri în gubernia Novgorod, un regiment de infanterie în gubernia
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
transferat în alte regimente. În timp de pace, toate aceste regimente rămâneau în regiunile așezărilor militare de origine. Toți locuitorii unei regiuni, recrutați pentru executarea serviciului militar în alte regimente decât cel de baștină, erau transferați în noua regiune. Toți militari care își satisfăceau serviciul în așezările militare erau scutiți de impozite și servicii civile. Autoritățile statului se ocupau de pregătirea fiilor soldaților din așezările militare pentru viitoarea încadrare a acestora în serviciul militar activ. Militarii din așezările militare erau dotați
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
transferați în noua regiune. Toți militari care își satisfăceau serviciul în așezările militare erau scutiți de impozite și servicii civile. Autoritățile statului se ocupau de pregătirea fiilor soldaților din așezările militare pentru viitoarea încadrare a acestora în serviciul militar activ. Militarii din așezările militare erau dotați cu uniforme corspunzătoare armei din care făceau parte și cu arme și muniție. O mare parte dintre ei își tundeau scurt părul de pe cap și își rădeau bărbile, considerând că numai astfel tunși și rași
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
și își rădeau bărbile, considerând că numai astfel tunși și rași puteau purta uniforma militară cu demnitate. Toți bărbații adulți ai așezărilor erau antrenați în mod regulat pentru a face față marșurilor și instruiți în folosirea armelor de foc. Tuturor militarilor care locuiau în așezările militare li s-au repartizat loturi egale de pământ, necesare pentru întreținerea lor și a familiilor lor. Deficitul de pământ a fost eliminat prin defrișarea pădurilor sau asanarea mlaștinilor. Pășunile și fânețele au fost trecute în
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
aspru și chiar grosolan cu ofițerii din așezările militare, în mare parte datorită diferențelor sociale importante dintre comandanți și ofițerii de rând. Datorită condițiilor materiale grele din așezările militare, ofițerii care acceptau să își desfășoare activitatea aici se numărau printre militarii de carieră săraci, pentru care salariul oferit de stat era singura sursă de venit. Adevărul este că, după o perioadă în care își satisfăceau serviciul militar în cadrul așezărilor militare, acești ofițeri erau transferați la alte regimente. Printr-un ucaz din
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
cavalerie. Doar patru ani mai târziu, așezările militare ale cavaleriștilor au încetat să mai fie sub conducerea militară a comandanților de divizie. Regiunile escadroanelor au fost redenumite voloste rurale, comitetele regimentale de conducere au fost transformate în comitete regionale. Fii militarilor nu au mai fost recrutați obligatoriu în unitățile părinților lor, ci au devenit subiecte ale legilor generale de recrutare. În 1837, au fost formate noi așezări militare pe pământurile confiscate ale rebelilor polonezi din guberniile Kiev și Podolsk. Au fost
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
pentru armată. Pentru a evita apariția unor crize ale terenurilor agricole, peste 14.000 de coloniști militari au fost mutat în regiunile așezărilor militare din Novorosiiks. Din rândul celor mai săraci coloniști au fost formate patru companii temporare de muncă. Militarii erau obligați în cadrul serviciului militar să participe în mod regulat la aplicații militare, să lucreze trei zile în serviciul public și să asigure provizii pentru unitățile încartiruite în regiune. În regiunea Caucazului, militarii de rang inferior, care își terminaseră perioada
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
fost formate patru companii temporare de muncă. Militarii erau obligați în cadrul serviciului militar să participe în mod regulat la aplicații militare, să lucreze trei zile în serviciul public și să asigure provizii pentru unitățile încartiruite în regiune. În regiunea Caucazului, militarii de rang inferior, care își terminaseră perioada de serviciu obligatoriu, s-au stabilit în localitățile de reședință ale regimentelor lor, guvernul asigurându-le anumite facilități cu acest prilej. În 1837 s-a luat hotărârea înființării așezărilor militare pe pământurile triburilor
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
ale regimentelor lor, guvernul asigurându-le anumite facilități cu acest prilej. În 1837 s-a luat hotărârea înființării așezărilor militare pe pământurile triburilor rebele. Autoritățile ruse au avut intenția să colonizeze timp de 5 ani aproximativ 3.000 de familii. Militarii de rang inferiror care aveau cel puțin 15 ani de serviciu au fost colonizați în aceste ășezări militare, unde ei și-au contruit case și au început cultivarea pământului. Fiecărui colonist cap de familie i-a fost repartizat un lot
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
Dunărea, iar artileria de pe malul stâng al fluviului și-a intensificat bombardamentele. În plus, Armata Română a fost reorganizată pe 23 iulie în vederea îndeplinirii noilor sarcini. Astfel, a fost creată Armata de Operațiuni de sub comanda generalui Alexandru Cernat, (43.414 militari, 7.170 cai, 110 tunuri). Pentru apărarea frontierei dunărene a fost creat Corpul de observație 11.380 militari, 1.350 cai, 74 tunuri), iar milițiile din Oltenia au fost mobilizate. În urma discuțiilor celor două părți, s-a hotărât ca la
Războiul de Independență al României () [Corola-website/Science/318695_a_320024]
-
reorganizată pe 23 iulie în vederea îndeplinirii noilor sarcini. Astfel, a fost creată Armata de Operațiuni de sub comanda generalui Alexandru Cernat, (43.414 militari, 7.170 cai, 110 tunuri). Pentru apărarea frontierei dunărene a fost creat Corpul de observație 11.380 militari, 1.350 cai, 74 tunuri), iar milițiile din Oltenia au fost mobilizate. În urma discuțiilor celor două părți, s-a hotărât ca la baza cooperării să fie pusă respectarea unității de comandă a armatei române, iar la Plevna să se constituie
Războiul de Independență al României () [Corola-website/Science/318695_a_320024]
-
întărească încercuirea fortificațiilor otomane și împiedicarea aprovizionării celor asediați. Rusia urma de asemenea să aducă în zonă trupe proaspete. După două zile de lupte, fortificațiile de la Rahova au fost cucerite, aceasta fiind o victorie fiind obținută cu participarea exclusivă a militarilor români. Odată cu întărirea încercuirii Plevnei, situația trupelor otomane a devenit foarte critică. Osman Pașa a refuzat oferta aliată de capitulare. În schimb, în condițiile crizei de muniție, alimente și furaje, comandamentul otoman a hotărât părăsirea Plevnei și retragerea spre Sofia
Războiul de Independență al României () [Corola-website/Science/318695_a_320024]
-
serie de poziții întărite pentru a-și asigura legătura cu exteriorul la Tatargik, Novoselce, Rupcea, Rainovcea, Inova și Kapitanovcea, aliniament care constituia centura principală exterioară de apărare a Vidinului. Astfel organizată pentru aparare, cetatea Vidin dispunea de 12.000 de militari bine înarmați, aflați sub comanda lui Izzet pașa, cunoscut ca un general energic și inteligent. Garnizoana otomană era pregătită pentru o rezistența de lungă durată, dispunând de suficiente cantități de alimente și muniții; pozițiile inaintate, mai ales cele de la Smârdan
Războiul de Independență al României () [Corola-website/Science/318695_a_320024]
-
Pesta.4. Egalitate în fața legii în chestiunile civile și religioase.5. Gardă națională.6. Plata dărilor de toți deopotrivă.7. Desființarea iobăgiei.8. Curte cu juri, pe baza egalei reprezentativități. 9. Bancă Națională. 10. Armata să depună jurământul pe Constituție, militarii maghiari să nu fie duși înafara țării, militarii străini să părăsească țara.11. Deținuții politici de stat să fie eliberați.12. Uniune.Egalitate, libertate, fraternitate!
Revoluția Maghiară din 1848 () [Corola-website/Science/318740_a_320069]
-
și religioase.5. Gardă națională.6. Plata dărilor de toți deopotrivă.7. Desființarea iobăgiei.8. Curte cu juri, pe baza egalei reprezentativități. 9. Bancă Națională. 10. Armata să depună jurământul pe Constituție, militarii maghiari să nu fie duși înafara țării, militarii străini să părăsească țara.11. Deținuții politici de stat să fie eliberați.12. Uniune.Egalitate, libertate, fraternitate!
Revoluția Maghiară din 1848 () [Corola-website/Science/318740_a_320069]
-
(n. 15 decembrie 1923, Balasinești - d. 12 martie 2000, București) a fost un militar român, ofițer parașutist al trupelor de elită cu specializare făcută în Germania la "Academia de Înalte Studii Aeronautice" de la Jüterbog Berlin-Brandenburg pe care a absolvit-o la data de 1 august 1944 și, ulterior, stagiu de exercițiu și pregătire la
Victor-Ionel Sassu () [Corola-website/Science/318835_a_320164]
-
doi ani în rezervă, primul (activ) și următorii doi ani în rezervă (în așteptare). Una din diferențele principale dintre samurai și clasa țăranilor era dreptul de a purta arme; acest vechi privilegiu a fost extins la toți bărbații japonezi. Totalul militarilor în august 1945 era de 6.095.000. Conform articolului 9 al Declarației de la Potsdam din 1945, Armata Imperială Japoneză și Marina Imperială Japoneză au fost desființate. După 1954 s-a transformat în Forțele Terestre Japoneze.
Armata Imperială Japoneză () [Corola-website/Science/318836_a_320165]
-
colonete; după un chenar de panglică în val, se desfășoară ciclul Hristologic, în unele scene remarcându-se decorul arhitectonic. Lângă tâmplă un registru transversal reprezină pe Ioachim și Ana, Zaharia și Elisabeta, ș.a. Pe suprafața pereților vertical sunt redați: Sfinți militari; doctorii fără arginți; în centrul peretului nord impunându-se chipurile împăraților bizantini Constantin și Elena. Pilda fecioarelor, de pe vest, a fost sacrificată prin tăierea peretelui. Tâmpla cuprinde cele trei faze: Răstignirea, într-un impresionant decor arhitectonic; proorocii, în medalioane, asemeni
Biserica de lemn din Cojocani () [Corola-website/Science/316074_a_317403]
-
urmare a aproape douăzeci de ani de politici ezitante în domeniul apărării. „Permanent Active Militia” (armata regulată permanentă a Canadei) avea doar 4.261 soldați, subofițeri și ofițeri, iar „Non-Permanent Active Militia” (armata de rezerviști) număra aproximativ 51.000 de militari slab pregătiți și antrenați. Începând cu anul 1936 au început să se facă unele încercări pentru modernizarea echipamentelor, dar ritmul aprovizionării era slab, iar guvernul nu dorea să cheltuiască sume foarte mari pentru echiparea unor regimente de tancuri proaspăt create
Istoria militară a Canadei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316234_a_317563]
-
parte, trebuie spus că cei aproximativ 1,1 milioane de canadieni mobilizați în armată erau proporțional mai puțini decât cei mobilizați în Regatul Unit, Australia sau Noua Zeelandă. Aproximativ o jumătate dintre trupele terestre ale Canadei și circa trei sferturi dintre militarii forțelor aeriene nu au părăsit niciodată țara. Prin comparație, aproximativ trei sferturi dintre militarii mobilizați de SUA, Australia sau Noua Zeelandă au luptat în afara teritoriului național. Cu toate acestea, până la sfârșitul războiului, aproximativ 1,1 milioane de canadieni au fost înrolați
Istoria militară a Canadei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316234_a_317563]
-
erau proporțional mai puțini decât cei mobilizați în Regatul Unit, Australia sau Noua Zeelandă. Aproximativ o jumătate dintre trupele terestre ale Canadei și circa trei sferturi dintre militarii forțelor aeriene nu au părăsit niciodată țara. Prin comparație, aproximativ trei sferturi dintre militarii mobilizați de SUA, Australia sau Noua Zeelandă au luptat în afara teritoriului național. Cu toate acestea, până la sfârșitul războiului, aproximativ 1,1 milioane de canadieni au fost înrolați în armată. Numărul vaselor marinei militare canadiene a crescut de la numai câteva nave în
Istoria militară a Canadei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316234_a_317563]
-
Italiei și Japoniei la un loc. Filialele canadiene ale Ford și General Motors au produs un vehicul unul dintre cele mai vândute camioane de transport. Aproape o jumătate dintre mașinile de transport britanice au fost produse de fabricile canadiene. Istoricii militari britanici apreciază că producția de vehicule militare a fost cea mai importantă contribuție a Canadei la victoria Aliaților.. De asemenea, Canda a produs promiul model de tanc mediu „Ram”. Deși nu a fost folosit în acțiuni de luptă, „Ram” a
Istoria militară a Canadei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316234_a_317563]
-
mai 1945, Marina Regală Canadiană și cea comercială au jucat un rol de primă mărime, în special în timpul bătăliei Atlanticului. Britanicii au organizat în Canada primul centru pentru pregătirea piloților din Commonwealth. Aici au fost pregătiți peste 167.000 de militari ai forțelor aeriene ale Commonwealthului, dintre care aproximativ 50.000 de piloți, antrenați în bazele aeriene canadiene între 1940 și 1945. Mai mult de jumătate dintre acești piloți au fost piloți canadieni care au luptat în Forțele Aeriene Regale Canadiene
Istoria militară a Canadei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316234_a_317563]
-
de la Dieppe din 1942. Trupele canadiene au participat de asemenea și la Campania din Africa de nord. Avioanele și forțele navale canadiene au luptat alături de cele americane împotriva atacurilor submarinelor japoneze împotriva SUA. După victoria aliaților din Africa de nord, militarii canadieni au participat la debarcarea din Sicilia și la cea din Italia continentală. Militarii canadieni s-au distins de-a lungul întregii participări la campania din Italia. Canadienii au fost primii soldați aliați care au intrat în Roma. În timpul campaniei
Istoria militară a Canadei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316234_a_317563]