25,546 matches
-
dimensiunii erotice a ospitalității pentru Rousseau. Bineînțeles, ar fi multe de spus despre limbajul trupului, limbaj de semne în acea vreme de libertate în care "nimeni nu domnea peste poporul Domnului." Levitul din Efraim, scrie Judith Still 333, este o povestire care se situează între starea absolută a naturii și societatea instituționalizată. Primele fundamente sociale (cu proprietatea bărbatului asupra femeii) nu sunt capabile să prezerve patima cumplită care "în furia ei pare să distrugă specia umana pe care ar trebui să
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
cărei lectură atentă ne arată că aceasta este o poveste despre distanță, pipăit și piele. Dar nu este vorba de o poveste oarecare ci de cea a unui sfânt pentru care lucrurile nu pot fi trăite decât în absolut. In povestirea sa Legenda Sfântul Iulian cel Primitor (versiunea românească in Gustave Flaubert, Trei povestiri, traducere de Anda Boldur, Editura Univers, București, 1973), Flaubert pune ospitalitatea în radicalitatea ei cea mai extremă, făcând să-i iasă în evidență tăișurile, paradoxurile tragice și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și piele. Dar nu este vorba de o poveste oarecare ci de cea a unui sfânt pentru care lucrurile nu pot fi trăite decât în absolut. In povestirea sa Legenda Sfântul Iulian cel Primitor (versiunea românească in Gustave Flaubert, Trei povestiri, traducere de Anda Boldur, Editura Univers, București, 1973), Flaubert pune ospitalitatea în radicalitatea ei cea mai extremă, făcând să-i iasă în evidență tăișurile, paradoxurile tragice și existențiale. Ține de esența însăși a ospitalității să fie fără limite. Dar cum
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
simplă dintre poveștile pioase ale popoprului"349, regăsea, de exemplu, printre caracterele determinante ale unei povești populare urme ale Scufiței roșii când leprosul se dezbracă. El a recurs, într-adevăr la procedeele narative ale poveștii populare, cu istorisirea celor două povestiri fabuloase de vânătoare, nararea vitejiilor eroului războinic, repetiția predicțiilor, rolul cifrei trei, stilizarea a numeroase elemente, arhaismele, ritmul rapid al povestirii. Scriind Sfântul Iulian, Flaubert a recitit Povestirile lui Voltaire dar și pe Sade pentru a găsi culorile acestei cruzimi
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
când leprosul se dezbracă. El a recurs, într-adevăr la procedeele narative ale poveștii populare, cu istorisirea celor două povestiri fabuloase de vânătoare, nararea vitejiilor eroului războinic, repetiția predicțiilor, rolul cifrei trei, stilizarea a numeroase elemente, arhaismele, ritmul rapid al povestirii. Scriind Sfântul Iulian, Flaubert a recitit Povestirile lui Voltaire dar și pe Sade pentru a găsi culorile acestei cruzimi particulare proprii anumitor povești. Lucrul scriitorului cu sursele sale dezvăluie tipul special de intertextualitate pus în acțiune. Când scrie Doamnei Brainne
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
într-adevăr la procedeele narative ale poveștii populare, cu istorisirea celor două povestiri fabuloase de vânătoare, nararea vitejiilor eroului războinic, repetiția predicțiilor, rolul cifrei trei, stilizarea a numeroase elemente, arhaismele, ritmul rapid al povestirii. Scriind Sfântul Iulian, Flaubert a recitit Povestirile lui Voltaire dar și pe Sade pentru a găsi culorile acestei cruzimi particulare proprii anumitor povești. Lucrul scriitorului cu sursele sale dezvăluie tipul special de intertextualitate pus în acțiune. Când scrie Doamnei Brainne "Mica mea poveste (religioaso-poetică și medieval rococo
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ascetice, penitențele și macerațiile sfinților, caritatea lor ardentă, abnegația lor eroică, nu ar fi captivat singure un auditoriu van și ușuratic, care nu respira decât bătălii, iubiri, blazoane, turniruri și aventuri; de aceea adevărul istoric nu domnea întotdeauna în aceste povestiri pioase și cucernica fraudă a povestitorului, care pentru a face mai atrăgătoare niște adevăruri utile pe care el dorea să le audă, imagina spre cinstirea sfinților o înaltă genealogie, călătorii periculoase, strălucite fapte de arme în mijlocul luptelor sau mărețe lovituri
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
elemente stilizate și schematizate. Asta înseamnă că Flaubert ca și Iulian comite un paricid evocându-și sursele pentru a le submina mai bine? Ospitalitatea literară convențională este în orice caz tulburată prin profuziunea considerabilă de surse eteroclite mobilizate pentru o povestire foarte scurtă și care dereglează și perturbă viziunea unitară a miraculosului creștin amalgamându-l într-un legendar multiform și eterogen. Astfel numeroase mituri păgâne se întrevăd sub legenda creștină. La intertextul biblic, cel cu Adam și păcatul originar, un Adam înconjurat
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
renunțarea le-au pregătit, sau chiar forțat. Fiindcă Iulian este încă vânător, nu urmărindu-și prada care îi scapă, ci un vânător ce pune capcane, lațuri, așteptând ca să sosească prada cea sublimă. Un joc între distanță și proximitate traversează întreaga povestire. Ospitalitatea absolută se prezintă ca o proximitate absolută, căsătorie a aceluiași cu altul, uniune intimă cu străinul într-o îmbrățișare sexualizată. Or, Sfântul Iulian nu a trăit el oare în distanță? Distanță în studiu în compania unui călugăr foarte savant
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
-l lovească și pe el, se poticni și căzu peste țapul ucis, cu fața deasupra prăpastiei și cu brațele desfăcute în lături"393*. Astfel adevărul vânătorii apare în această scenă de îmbrățișare cristică. Prefigurând o altă vânătoare, celesta care termină povestirea. Nu chiar termină, de vreme ce Flaubert adaugă: Acesta este povestea Sfântului Iulian cel primitor, așa cum se află zugrăvită pe vitraliul unei biserici din ținutul meu de baștină"394*. Această dispoziție, pe lângă transparența opacă a unui vitraliu, subliniază distanța în care se
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Flaubert adaugă: Acesta este povestea Sfântului Iulian cel primitor, așa cum se află zugrăvită pe vitraliul unei biserici din ținutul meu de baștină"394*. Această dispoziție, pe lângă transparența opacă a unui vitraliu, subliniază distanța în care se desfășoară reprezentarea. Deoarece sfârșitul povestirii este apoteoza unei ospitalități necondiționate, absolute și sacrificiale, trebuie să ne întoarecem în urmă pentru a înțelege care erau limitele cu care Iulian are de a face. Să luăm ambiguitatea limitei care poate fi la fel de bine Schranke ca și Grenze
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
mai multe figuri: cea a gazdei afabile (sau a gazdei neprietenoase), dar care nu se destăinuie, lăsându-l pe invitat să plece fără ca acesta să fi putut într-adevăr să-i pătrundă misterioasa intimitate (să ne gândim, de exemplu, la povestirea lui Vercors Tăcerea mării). Avem și pe cea a străinului misterios, care trece păstrându-și secretul, dar a cărui trecere, prin chiar faptul acestei alterități inanalizabile răvășește comunitatea traversată (și mai mult decât Oaspetele lui Camus, Theoremă de Pasolini poate
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
leagă pe detectiv și pe criminal în aceeași culpabilitate sau același secret, invitatul și gazda sa sunt progresiv dezvăluiți. E vorba de un secret ca obiect? Ca formă? Sau nici una, nici alta? Orbirea unei dorințe care nu se poate spune? Povestirea lui Tommaso Landolfi, Tânăra fata și fugarul 425 este un exemplu admirabil și de o mare bogăție a acestor tensiuni și adânciri a unei tulburi psihologii a ospitalității. Publicat pentru prima dată în 1947 romanul lui Landolfi își construiește povestirea
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Povestirea lui Tommaso Landolfi, Tânăra fata și fugarul 425 este un exemplu admirabil și de o mare bogăție a acestor tensiuni și adânciri a unei tulburi psihologii a ospitalității. Publicat pentru prima dată în 1947 romanul lui Landolfi își construiește povestirea în jurul violului intimității și al secretului unei - de fapt mai multor, după cum vom vedea, persoane. Un astfel de viol este exprimat în termeni de spații călcate și străbătute și mai ales a unui prag care marchează limita și originea trangresiunii
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
numele. Prin aceasta el ar putea fi dublul autorului însuși, despre care știm că are o importantă parte autobiografică imaginară în operele sale, dar mai ales, acest anonimat îi conferă un statut straniu și particular care nu numai că dă povestirii un aspect misterios, dar tinde să semnifice, în narațiunea la prima persoană că acest narator subiectiv este finalmente cel al cărui secret nu va fi niciodată descoperit, că el este un subiect "alb", o subiectivitate deschisă, în rătăcire, în vacanță
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
era o altă poveste"426. Raconto d'autunno ("Poveste de toamnă") este evident o rescriere inspirată de Prăbușirea casei Usher ca și de Ligeia ale lui Edgar Allan Poe. Maestrul fantasticului italian este vizibil inspirat de către scriitorul american plasându-și povestirea, care îl conduce pe narator către o antică locuință cu arhitectură simbolică și semnificativă, sub semnul unei "zile de toamnă, zi apăsătoare, întunecată și mută"427 cu nori grei și joși într-un cer lugubru. Singurătatea, rătăcirea și melancolia însoțesc
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
părere de rău "după o veche tradiție" nu poate fi decât foarte scurtă, fără ca motivele scurtimii să fie explicitate de către gazdă. Confruntarea, dialogul între narator și gazda sa are și aici analogii subliniate cu Prăbușirea casei Usher. În cele două povestiri, un vizitator exterior sosește într-o casă izolată, veche și încearcă să dialogheze cu gazda sa care are un comportament straniu, ce suscită teamă și curiozitate. E important pentru vizitator să înțeleagă și să înlăture secretul. Portretul gazdei, bătrân cu
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de noțiunea însăși de secret (secretul pe care îl transformăm în zvon) și gălăgia acestei transgresiuni și intruziuni apar aici ca accesul la o dezvăluire, la ridicarea cortinei anunțate de cele trei lovituri de gong. Înțelegem că sunetele alimentează în povestirea lui Landolfi această pasiune a explorării labirinturilor casei, explorare a cărei profundă rațiune este dorința ("dorința care mă anima și care era mai mult decât o simplă curiozitate")452 pe care un poem de dragoste de Tasso, însemnat cu unghia
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și o pivniță cu praf de pușcă! Cu o fină ironie, Landolfi ne lasă să reflectăm la cât de explozive sunt profunzimile întunecate și cât de mult cavoul este imaginea însăși a unei memorii refulate. Totuși, o întreagă parte a povestirii este de- construită, atunci când tânăra femeie explică ceea ce apăruse atât de secret pentru narator: "Iată așadar care erau grozavele mistere (ea continuă pe un ton de suprem dispreț) și iată-le acum lămurite, după ce v-au frământat atât și după ce
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
înflorirea parazitului. Viața burgheză a cuplului de Méroul constituie într-adevăr un teren propice pentru această apariție: viața burgheză liniștită, indolentă, leneșă, cuminte, egoistă, lipsită de îndrăzneală, plină de slăbiciuni și de compromisuri favorizează propensiunea de a fi dominat. În povestirea lui Maupassant, parazitul este un meridional slobod la gură, a cărui autoritate naturală contrabalansează periculos morga burgheză și "de condiție bună a celor doi de Méroul. Ignorând menajamentele, ceea ce face deja din el un potențial element perturbator, acest republican fără
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
autorizată. Gazda lui însăși este la originea fenomenului de parazitare: Când puse piciorul pe scara castelului, domnul de Méroul îi spuse cu o anumită solemnitate amicală: "Ești la tine acasă, acum"478. Și prietenul Joseph (acesta este titlul ironic al povestirii) profită și abuzează de aceasta: "Eu, să știi, nu mă jenez deloc cu prietenii. Eu nu văd ospitalitatea decât așa". Ținuta, cuvintele sale, vizita pe care o face la fermă (atestând un comportament de stăpân din ce în ce mai sigur) șochează, duc la
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de primire. În fine, repunerea în cauză a apartenenței la teritoriu poate fi revelată de către un oaspete anonim (calificat drept "bizar") care este doar în trecere, fără voia lui, în ocurență, așa cum este cazul cu Oaspetele lui Albert Camus. Comparația povestirii lui Camus cu cea a lui Maupassant este, dincolo de diferența de poetici și de miză, revelatoare pentru mecanismele acestei deteritorializări a gazdei fără voie, actor al unei ospitalități constrânse și supotarte, care nu este nici vrută, nici dorită. Umbra și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
De aceea Daru se descoperă el însuși un oaspete, un oaspete indezirabil în ceea ce el socotea că este propria lui țară pentru că aici s-a născut, pentru că aici a trăit și pentru că pe ea a iubit-o. Ospitalități constrânse Celebra povestire a lui Vercors 479, pe care autorul ei o narează cu o deosebită economie de mijloace stilistice, își extrage forța din caracterul lapidar al unei exprimări concise în raport cu greutatea tăcerii căreia îi dă întreaga ei densitate. Acest stil sec, cuvânt
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și pe germanofilii de la Vichy, era indispensabil să fie subliniată incompatibilitatea radicală între cele două culturi, cultura franceză și barbaria nazistă. Dar refuzând să se preteze la o caricatură de propagandă, Vercors dă, fără nici o îndoială, o mare forță acestei povestiri sobre. El face cu multă finețe un portret al oaspetelui german, Werner von Ebrennac, care este un personaj plin de nuanțe, de delicatețe, de o calitate umană adevărată și simpatică, al cărui idealism puțin naiv nu poate servi nici ca
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de delicatețe, de o calitate umană adevărată și simpatică, al cărui idealism puțin naiv nu poate servi nici ca scuză, nici ca circumstanță atenuantă. Nu putem să uităm că impunerea acestui oaspete străin unei familii franceze este precedată, de la începutul povestirii, de o "mare desfășurare de ceremonii militare, apoi de apariția unor ordonanțe, a unui torpedo militar, "cenușiu și uriaș", care transportă lăzile ce sunt așezate în camera pe care trebuie să o ocupe von Ebrennac, intruziune forțată, agresivă, (deși făcută
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]