19,897 matches
-
Un cutremur cu magnitudinea 6,2 pe scara Richter a avut loc în Italia centrală pe 24 august 2016, la ora locală 03:36, în apropiere de Norcia, un oraș din Provincia Perugia. Seismul a fost urmat de mai multe replici, cea mai puternică fiind de 5,5. Agenția de Protecție Civilă a Italiei a catalogat cutremurul ca fiind "sever". Orașul Amatrice din Provincia Rieti a fost cel mai afectat de cutremur
Cutremurul din Italia, august 2016 () [Corola-website/Science/336701_a_338030]
-
36, în apropiere de Norcia, un oraș din Provincia Perugia. Seismul a fost urmat de mai multe replici, cea mai puternică fiind de 5,5. Agenția de Protecție Civilă a Italiei a catalogat cutremurul ca fiind "sever". Orașul Amatrice din Provincia Rieti a fost cel mai afectat de cutremur. Aici, multe din clădirile istorice s-au prăbușit. Cutremurul și replicile sale au fost simțite în regiuni întinse din Italia centrală, inclusiv Roma, Napoli și Florența. Anterior, un cutremur puternic cu magnitudinea
Cutremurul din Italia, august 2016 () [Corola-website/Science/336701_a_338030]
-
Italia, a înaintat cifra de 12 români morți (11 femei și un bărbat), cifră care nu a fost însă confirmată de autorități. Un nou bilanț dat publicității de autorități în dimineața de 25 august indica 247 de morți - 190 în provincia Rieti și 57 în provincia Ascoli Piceno. Alți 400 au fost răniți, dintre care 264 se recuperează în spitale. Potrivit Ministerului Sănătății, multe dintre victime sunt copii. La câteva ore, Serviciul de Protecție Civilă a revizuit bilanțul la 241 de
Cutremurul din Italia, august 2016 () [Corola-website/Science/336701_a_338030]
-
12 români morți (11 femei și un bărbat), cifră care nu a fost însă confirmată de autorități. Un nou bilanț dat publicității de autorități în dimineața de 25 august indica 247 de morți - 190 în provincia Rieti și 57 în provincia Ascoli Piceno. Alți 400 au fost răniți, dintre care 264 se recuperează în spitale. Potrivit Ministerului Sănătății, multe dintre victime sunt copii. La câteva ore, Serviciul de Protecție Civilă a revizuit bilanțul la 241 de morți, după ce prefectul din Ascoli
Cutremurul din Italia, august 2016 () [Corola-website/Science/336701_a_338030]
-
în retragere prin nordul Franței și Belgia. Deși comandanții aliaților erau în favoarea unei ofensive pe front larg pentru continuarea înaintării în Olanda și Germania, feldmareșalul britanic Bernard Montgomery considera că mai nimerită este executarea unei lovituri îndrăznaeță spre nord prin provincia olandeză Gelderland, pentru ocolirea liniei fortificate „Siegfried”. Un asemenea atac ar fi deschis drumul aliaților spre inima industrială a Germaniei din regiunea Ruhr. Dacă inițial a existat o propunere care prevedea acțiunea forțelor britanice și poloneze cunoscută ca „Operațiunea Comet
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Războiul de Treizeci de Zile, iar în Grecia ca '97 cel Negru (în , "Mauro '97") sau Războiul nefericit (Ατυχής πόλεμος, "Atychis polemos"), a fost un război între Regatul Greciei și Imperiul Otoman. Cauza imediată a reprezentat-o disputa cu privire la statutul provinciei otomane Creta, a cărei populație în majoritate greacă își dorea mult unirea cu Grecia. În ciuda victoriei militare otomane decisive, a fost înființat în anul următor un stat cretan autonom sub suzeranitate otomană (ca urmare a intervenției postbelice a Marilor Puteri
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
urmare a reformei administrative Kallikratis din 2011, a fost creată unitatea regională Halkidiki din fosta prefectură Halkidiki (în ). Prefectura avea același teritoriu ca și unitatea regională actuală. În același timp, municipalitățile au fost reorganizate, conform tabelului de mai jos. "Notă:" Provinciile nu mai dețin nici un statut juridic în Grecia.
Peninsula Calcidică () [Corola-website/Science/336767_a_338096]
-
fondat orașul Heraclea Lyncestis, Bitola de astăzi. Fiul lui Filip, Alexandru cel Mare, a cucerit restul Paioniei, incorporând-o în imperiul său. Mai târziu, teritoriul a fost cucerit de Imperiul Roman, și regiunea a ajuns să facă parte din două provincii romane. Partea mai mare era în Macedonia Salutaris, dar regiunile de la frontiera de nord, locuite de dardani, au ajuns să facă parte din Moesia Superior. Deja în 400 d.Hr. paionienii își pierduseră identitatea, Paionia devenind doar un termen geografic
Istoria Republicii Macedonia () [Corola-website/Science/336776_a_338105]
-
de azi al Republicii Macedonia (Macedonia Vardarului) a fost numit atunci „Serbia de Sud”. După primul război mondial, Serbia a fost incorporată în Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor. În 1929, Regatul a fost denumit oficial Regatul Iugoslaviei, și împărțit în provincii denumite banovine. Serbia de Sud, incluzând Republica Macedonia de astăzi, a fost numită „Vardar Banovina”, ca parte din Regatul Iugoslaviei. În 1941, Iugoslavia a fost ocupată de Puterile Axei, și Vardar Banovina a fost împărțită între Bulgaria și Albania (aceasta
Istoria Republicii Macedonia () [Corola-website/Science/336776_a_338105]
-
data de 11 noiembrie a aceluiași an, în Granada. Acordul a inclus următoarele condiții: Relațiile bune între francezi și spanioli nu au fost de lungă durată. Prin termenii tratatului se hotărâse ca regatul de Neapole să fie împărțit în patru provincii, deși din timpul domniei lui Alfonso I regatul era organizat în douăsprezece. În curând au apărut neînțelegeri între aliați, care au oferit pretextul confruntărilor armate. De-a lungul anilor 1502 și 1503, armatele lui Gonzalo Fernandez de Cordoba au învins
Tratatul de la Granada (1500) () [Corola-website/Science/336816_a_338145]
-
1990, la Bibliotecă Nacional, când au participat Leoncio García-Jiménez, Mahmud Sobh și poetul filolog Antonio González Guerrero. În 1990 și în 1991 a fost premiată la primele două concursuri de poezie, “Pan de Trigo” (“Pâine de grâu”) din La Solana, provincia Ciudad Real, respectiv cu premiile “La Espiga” și “La Tahona”. În 1993, a publicat la New Delhi, A orillas del Yamuna - On the Banks of the Yamuna (La țărmul Yamunei), lucrare scrisă în realitate chiar inainte de publicarea volumului La
Pilar de Vicente-Gella () [Corola-website/Science/336799_a_338128]
-
lucrare, autoarea își dezvăluie simțămintele în momentele în care, după moartea mamei sale, în iulie1993a trebuit să părăsească locuința din Paseo de la Independencia nr. 23, din Zaragoza. În 1997 obține premiul întâi de poezie “”, acordat de Primăria din Piedrabuena, din provincia Ciudad Real, pentru cartea Și por mi nombre alguna vez me llamas (De mă vei chema vreodată pe nume). Din juriu au făcut parte , , și . În calitate de secretar, Mercedes Navas Laguna. A dedicat cartea prietenului Juan José Junquera, profesor de istorie
Pilar de Vicente-Gella () [Corola-website/Science/336799_a_338128]
-
Corpul de Legionari români din Bucovina a fost o unitate de recruți numiți după modelul din 1848, legionari, înființată în noiembrie 1914 de către Austro-Ungaria prin eforturile deputatului român austrofil Aurel Onciul, căruia i-a fost trasată această sarcină de către guvernatorul provinciei, Rudolf von Meran. Unitatea a avut un echivalent format din etnici ucraineni, recrutați sub coordonarea deputatului Nicolae de Wassilko. În urma unui apel al deputatului Aurel Onciul, pe data de 22 noiembrie 1914 au fost aduși la Suceava pentru o adunare
Corpul de Legionari români din Editura Bucovina () [Corola-website/Science/336863_a_338192]
-
director regional în Ponthierville, Kasongo și Kilo. Abilitățile sale de conducător l-au făcut remarcat în timpul unor expediții împotriva populației băștinașe, astfel că a fost promovat pentru merite deosebite într-o poziție superioară, mai întâi ca șef al administrației din provinciile Mongala și, apoi, din Lika (aflată în estul Congoului). După cinci ani de serviciu și după primirea unor onoruri din partea guvernului belgian, s-a reîntors, la începutul verii 1914, pentru a-și petrece concediul în Boemia. Începutul Primului Război Mondial l-a
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
prezidențial, membru al Consiliului Consultativ al Armatei (autoritate consultativă a Ministrului Apărării), funcție pe care a părăsit-o în circumstanțe îndoielnice. În octombrie 1935 a fost numit comandant al "Corpului IV de Armată" din Olomuc, în loc să fie numit comandant al provinciei militare. Kadlec a fost întotdeauna respectat ca soldat și ca ofițer capabil, dar în anii '930 când carierele în cadrul Ministrului Apărării al Cehoslovaciei au fost decise printr-o complicată încrengătură de relații personale și relații politice, aceasta nu prea l-
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
() este un atlet kenyan specializat pe alergare pe distanțe lungi, campion mondial pe distanța de 5.000 de metri în 2003 și campion olimpic la maraton în 2016. S-a născut în Provincia Rift Valley, în Kenya, mezinul unei familii cu cinci copii. El aparține poporului Kalenjin, care a produs un mare număr de campioni internaționali la alergare. Primul rezultat de notat l-a avut la Campionatul Mondial de Cross-Country pentru juniori din
Eliud Kipchoge () [Corola-website/Science/336902_a_338231]
-
Grupul etnic xhosa [kǁʰɔːsa]) este un grup etnic bantu din Africa de Sud, aflat în principal în Provincia Cap Oriental, Africa de Sud și, în ultimele două secole, în toată partea de sud și partea central-sudică a Republicii Sud-Africane. Există o mică, dar semnificativă, comunitate Xhosa (Mfengu) în Zimbabwe care încă vorbește xhosa, aceasta fiind recunoscută în Zimbabwe ca limbă
Xhosa (grup etnic) () [Corola-website/Science/337045_a_338374]
-
cu care xhosa este strâns înrudită. Sistemul de bantustanizare al regimului de apartheid promovat până în 1994 în Africa de Sud nega cetățenia celor din triburile xhosa, dar le-a permis să aibă auto-guvernare "patriilor" precum; Transkei și Ciskei, acum ambele integrate în Provincia Capului Oriental unde sunt cei mai mulți xhosa.. Mulți xhosa trăiesc în Cape Town (eKapa în xhosa), în East London (eMonti), și în Port Elizabeth (eBhayi). Xhosa sunt parte din migrația Nguni din Africa de Sud care, încet-încet, s-a mutat la sud de regiunea
Xhosa (grup etnic) () [Corola-website/Science/337045_a_338374]
-
vorbitorii zulu din sudul orașului Durban. Xhosa și coloniștii albi s-au întâlnit pentru prima dată unii cu alții în jurul Somerset Est, la începutul secolului al 18-lea. În a doua jumătate a secolului 18, trekboerii Afrikaner migrând spre exteriorul provinciei Cape Town, au intrat în conflict cu păstorii xhosa în jurul fluviului Great Fish, regiunea Cap Oriental. În urma a mai mult de 20 de ani de conflict intermitent, între 1811 și 1812, xhosas au fost împinși spre est de către forțele coloniale britanice
Xhosa (grup etnic) () [Corola-website/Science/337045_a_338374]
-
Festivalul de film neorealist Laceno d'oro a fost un festival de film fondat în 1959 de Camillo Marino și Giacomo D'Onofrio, numit după stațiunea de schi Laceno, comuna Bagnoli Irpino din provincia Avellino, unde au avut loc primele ediții. Primele ediții ale festivalului au avut loc în stațiunea Laceno din comuna Bagnoli Irpino, în munții din Alta Irpinia. Locul de desfășurare al evenimentului a fost sugerat de Pier Paolo Pasolini, căruia pădurea
Festivalul filmului neorealist de la Avellino () [Corola-website/Science/337064_a_338393]
-
Paolo Pasolini, membru al juriului, a ridicat premiul câștigat de către Michelangelo Antonioni pentru filmul "Strigătul", și de atunci va fi prezent la toate edițiile. Începând din 1966 festivalul s-a mutat de la Laceno la Avellino și în alte comune ale provinciei. Cea mai recentă ediție a acestui festival a avut loc în 1988. Printre diferiții președinți ai juriului care s-au succedat de-a lungul anilor, în afară de Marino, au fost Domenico Rea, Carlo Lizzani, Tinto Brass, Cesare Zavattini. În 2001, la
Festivalul filmului neorealist de la Avellino () [Corola-website/Science/337064_a_338393]
-
de televiziune. Sute de posturi au experimentat difuzarea semnalelor de televiziune folosind sistemul lui Nipkow în anii 1920 și 1930, până când acesta a fost înlocuit de către sistemele complet electronice în 1940. Nipkow s-a născut în Lauenburg (astăzi Lębork) în provincia prusacă Pomerania, care face parte acum din Polonia. În timp ce era elev la școala din localitatea învecinată Neustadt (astăzi Wejherowo) din provincia Prusia de Vest, Nipkow a realizat experimente legate de telefonie și de transmisia imaginilor în mișcare. După absolvire, a
Paul Nipkow () [Corola-website/Science/337089_a_338418]
-
acesta a fost înlocuit de către sistemele complet electronice în 1940. Nipkow s-a născut în Lauenburg (astăzi Lębork) în provincia prusacă Pomerania, care face parte acum din Polonia. În timp ce era elev la școala din localitatea învecinată Neustadt (astăzi Wejherowo) din provincia Prusia de Vest, Nipkow a realizat experimente legate de telefonie și de transmisia imaginilor în mișcare. După absolvire, a plecat la Berlin pentru a studia științele fizice. A studiat optica fiziologică cu Hermann von Helmholtz și electrofizica cu Adolf Slaby
Paul Nipkow () [Corola-website/Science/337089_a_338418]
-
limbajul local se folosesc și următoarele denumiri: La est de calea ferată 52: La vest de calea ferată 52: Districtul Hoboken este parte a orașului Antwerpen. Din acest motiv el este inclus în cantonul electoral din Antwerpen (același cu colegiul provinciei Antwerpen) și se află în circumscripția electorală de Antwerpen și secția de votare Antwerpen. Districtul Hoboken a fost alcătuit din 21 de fotolii în legislaturile 2001-2006 și 2007-2012. Începând din 2013, districtul are 23 de fotolii. Da la 1 ianuarie
Hoboken (district în Antwerpen) () [Corola-website/Science/337117_a_338446]
-
Confuciu" (1948), "Turgheniev la românii din Ardeal" (1948), "Schiller la românii din Transilvania" (1955), "Coșbuc și Longfellow" (1957), "Ecouri ovidiene în literatura română din Transilvania" (1958). A analizat în volumul "Literatura Transilvaniei" (1944) schimburile de idei între Transilvania și celelalte provincii românești și pătrunderea valorilor moderne în literatura română din Ardeal. Profesorul clujean Mircea Curticeanu i-a cercetat cu minuțiozitate biografia și bibliografia în anii regimului comunist, adunând în două tomuri (Ion Breazu, "Studii de literatură română și comparată", vol. I-
Ion Breazu () [Corola-website/Science/337141_a_338470]