21,085 matches
-
a intrat în Roma cu intenția de a se proclama rege pe sine, însă a fost convins de papa Ioan al VIII-lea să renunțe la acest plan. În martie 878, Lambert și Adalbert I de Toscana au silit populația romană să îl recunoască pe Carloman ca rege al Italiei. Cei doi l-au asediat apoi pe papă în Cetatea Leonină vreme de 30 de zile, papa Ioan al VIII-lea fiind nevoit să părăsească Roma și să se refugieze în
Lambert I de Spoleto () [Corola-website/Science/324878_a_326207]
-
a îndreptat atenția către Capua și a murit asediind această cetate, în 880. El a fost succedat în Spoleto de către fiul său, Guy al II-lea. Fratele său Guy al III-lea va deveni ulterior rege al Italiei și împărat roman, la fel ca și nepotul de frate al lui Lambert, Lambert al II-lea.
Lambert I de Spoleto () [Corola-website/Science/324878_a_326207]
-
de Benevento. Descendenți ai săi au continuat să domnească în Spoleto până în 897. Cei mai renumiți membri ai familiei Guideschilor au fost Guy al III-lea și fiul său Lambert al II-lea, ambii devenind regi ai Italiei și împărați romani. La rândul său, Guy al IV-lea de Spoleto a devenit și principe de Benevento. Un alt membru, Fulk "Venerabilul", a devenit arhiepiscop de Reims, ajutându-l pe Guy al III-lea să emită pretenții la tronul Franței.
Familia Guideschi () [Corola-website/Science/324880_a_326209]
-
anabaptistă. Membrii populației amish au Biblia ca îndrumar în viață. Izolarea față de restul lumii se bazează pe ideea că sunt "rasa aleasă, adevărata comunitate creștină, o nație sfântă, poporul lui Dumnezeu" (1Petru 2:9) și "nu se conformează acestei lumi" (Romani 12:2), evitând "iubirea acestei lumi și a lucrurilor ce există în ea" (1Ioan 2:15) și conform ideii că "prietenia cu lumea este dușmănie față de Dumnezeu" (Iacob 4:4). Pentru a evita contactul cu lumea exterioară, membrii comunităților preferă
Amish () [Corola-website/Science/324898_a_326227]
-
Zela din 67 î.Hr. nu trebuie confundată cu Bătălia de la Zela din 47 î.Hr. în care regele Pharnaces al II-lea din Pontus a fost învins de două cohorte conduse de Iulius Cezar. În primăvara lui 67 î.Hr., cele mai multe trupe romane din Pontus au fost mutate în Mesopotamia. Două legiuni conduse de Gaius Flavius Fimbria (aproape 12 mii de oameni) au refuzat să plece și au fost o pradă ușoară pentru Mitridate al VI-lea. Legatusul roman a mobilizat sclavi ca să
Bătălia de la Zela (67 î.Hr.) () [Corola-website/Science/324947_a_326276]
-
67 î.Hr., cele mai multe trupe romane din Pontus au fost mutate în Mesopotamia. Două legiuni conduse de Gaius Flavius Fimbria (aproape 12 mii de oameni) au refuzat să plece și au fost o pradă ușoară pentru Mitridate al VI-lea. Legatusul roman a mobilizat sclavi ca să lupte alături de legionari, dar persanii au câștigat prima bătălie. Romanii au pierdut 500 de oameni și s-au retras. Mitridate a fost rănit în față de o săgeată, dar s-a recuperat în câteva zile. Bătălia de la
Bătălia de la Zela (67 î.Hr.) () [Corola-website/Science/324947_a_326276]
-
legionari, dar persanii au câștigat prima bătălie. Romanii au pierdut 500 de oameni și s-au retras. Mitridate a fost rănit în față de o săgeată, dar s-a recuperat în câteva zile. Bătălia de la Zela a fost o încercare a romanilor de a recâștiga controlul zonei. Lupta a fost precedată de o tornadă ciudată; ambele părți au interpretat-o ca fiind o chemare la o bătălie finală, decisivă. Romanii au atacat tabăra de la Zela pe timp de noapte. Persanii au respins
Bătălia de la Zela (67 î.Hr.) () [Corola-website/Science/324947_a_326276]
-
precedată de o tornadă ciudată; ambele părți au interpretat-o ca fiind o chemare la o bătălie finală, decisivă. Romanii au atacat tabăra de la Zela pe timp de noapte. Persanii au respins primul atac și i-au aruncat înapoi pe romani în tranșeele lor, care au fost mai curând "„înfundate cu romani morți”". Mitridate a fost grav rănit din nou, dar încă o dată un șaman pe nume Agari l-a vindecat pe rege cu venin de șarpe. La doar câteva ore
Bătălia de la Zela (67 î.Hr.) () [Corola-website/Science/324947_a_326276]
-
fiind o chemare la o bătălie finală, decisivă. Romanii au atacat tabăra de la Zela pe timp de noapte. Persanii au respins primul atac și i-au aruncat înapoi pe romani în tranșeele lor, care au fost mai curând "„înfundate cu romani morți”". Mitridate a fost grav rănit din nou, dar încă o dată un șaman pe nume Agari l-a vindecat pe rege cu venin de șarpe. La doar câteva ore după ce a fost rănit grav, Mitridate era din nou înapoi în
Bătălia de la Zela (67 î.Hr.) () [Corola-website/Science/324947_a_326276]
-
este aproximativ situat pe locul regatelor evreiești din antichitate, locuri care sunt locul de naștere al iudaismului, al creștinătății și conține locuri sfinte pentru toate religiile monoteiste principale din lume. Evreii au fost alungați din aceste teritorii în special de romani de-a lungul secolelor de conflict, deși unii evrei au rămas. În Evul Mediu, zona a fost unul din principalele locuri ale conflictului dintre creștinătate și islam. Expulzarea evreilor din Spania a condus la o creștere, deși mică a prezenței
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
din lumea antică. în ciuda faimei sale, în perioada asta iudaismul rabinic, fariseu, condus de Hillel cel Bătrân a început să devină popular, chiar mai popular decât preoții Templului. În 66 e.n., evreii din Iudea au pornit o revoltă contra dominației romane, încercând sa restaureze regatul independent „Israel”. Evenimentele, cunoscute ca Războiul Iudeilor au fost descrise în limba greacă de către comandantul și istoricul evreu Iosephus Flavius, inclusiv disperata apărare a orașului Yodfat, asediul Ierusalimului (69-70 e.n.) și eroica rezistență de la Masada sub
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
ruine. De-a lungul revoltei israelite, cei mai mulți iudeo-creștini, în acel moment o sub-sectă a iudaismului, au plecat din Iudea. Mișcarea rabinică condusă de Yohanan ben Zakai si avand drept centru localitatea Jamnea (Yavne) a încercat sa se acomodeze la dominația romană, pentru a salva tradiția proprie, și astfel a supraviețuit. Din 115 până în 117, evreii din Libia, Egipt, Cipru, Kurdistan și Lod s-au revoltat împotriva Romei. Conflictul a fost acompaniat de masacre romane cât și evreiești. Ciprul a fost de
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
a încercat sa se acomodeze la dominația romană, pentru a salva tradiția proprie, și astfel a supraviețuit. Din 115 până în 117, evreii din Libia, Egipt, Cipru, Kurdistan și Lod s-au revoltat împotriva Romei. Conflictul a fost acompaniat de masacre romane cât și evreiești. Ciprul a fost de câteva ori depopulat iar evreilor le-a fost interzis să locuiască acolo. În 131, Împăratul Hadrian a redenumit Ierusalimul „Aelia Capitolina” și a construit un Templu al lui Jupiter pe locul fostului templu
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
În 131, Împăratul Hadrian a redenumit Ierusalimul „Aelia Capitolina” și a construit un Templu al lui Jupiter pe locul fostului templu israelit. Evreilor le-a fost interzis să mai locuiască în Ierusalim (interdicția a durat până la ocuparea arabă) iar provincia romană cunoscută până atunci drept Iudea, a fost redenumită Palaestina. Nici o altă revoltă din imperiu nu a dus vreodată la schimbarea denumirii provinciei. Din numele „Palestina” provine și denumirea arabă a regiunii: Filistina, tradusă românește prin Palestina. Din 132 până în 136
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
a dus vreodată la schimbarea denumirii provinciei. Din numele „Palestina” provine și denumirea arabă a regiunii: Filistina, tradusă românește prin Palestina. Din 132 până în 136, evreii conduși de Shimon Bar Kokhba s-au ridicat la o noua mare revoltă împotriva romanilor și entitatea statală pe care au dorit să o constituie s-a numit „Israel”. Răscoala a cauzat romanilor probleme serioase, nu mai puțin decât mai cunoscuta (și mai documentata) revoltă din 70. Minoritatea creștină din țară, care asimilase tot mai
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
românește prin Palestina. Din 132 până în 136, evreii conduși de Shimon Bar Kokhba s-au ridicat la o noua mare revoltă împotriva romanilor și entitatea statală pe care au dorit să o constituie s-a numit „Israel”. Răscoala a cauzat romanilor probleme serioase, nu mai puțin decât mai cunoscuta (și mai documentata) revoltă din 70. Minoritatea creștină din țară, care asimilase tot mai multe elemente de origine greco-romană și alți credincioși non ebraici, a refuzat să participe la revoltă și din
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
devenit un oraș creștin. Evreii aveau în continuare interdicție de a trăi în oraș, dar putea să îl viziteze, iar în această perioadă Zidul Vestic al templului a devenit sacru. În 351 a existat o altă revoltă evreiască împotriva guvernatorului roman corupt. În 362, ultimul împărat roman păgân, Iulian Apostatul a anunțat planul de a reconstrui Templul Evreu. El a murit lupând cu perșii în 363 iar proiectul a fost oprit. Imperiul Roman s-a separat iar regiunea a devenit parte
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
în continuare interdicție de a trăi în oraș, dar putea să îl viziteze, iar în această perioadă Zidul Vestic al templului a devenit sacru. În 351 a existat o altă revoltă evreiască împotriva guvernatorului roman corupt. În 362, ultimul împărat roman păgân, Iulian Apostatul a anunțat planul de a reconstrui Templul Evreu. El a murit lupând cu perșii în 363 iar proiectul a fost oprit. Imperiul Roman s-a separat iar regiunea a devenit parte a Imperiului Roman de Răsărit, cunoscut
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
amoriți și alte câteva seminții înrudite, apoi evreii, numiți și israeliți sau iudei, ulterior și arabii. Un timp, în antichitate a fost prezent în zona de țărm și un popor de limbă probabil indo-europeană, filistenii, ulterior în perioada elenistică și romană s-a adăugat și o populație elenă. Palestina a fost dominată de numeroase state, inclusiv Egiptul antic vecin, orașele-state canaanite locale, regatele proprii ale israelițiilor și iudeilor antici, cunoscuți și ca evrei, apoi imperii vecine - asirian, babiloniean, persan sub Ahemenizi
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
mare parte din Palestina, recreând o entitate teritorială iudeo-samariteano-idumaeano-itureano-galileeană. Controlul iudeu (evreu, vezi Ioudaioi) asupra unei regiuni mai mari a dus la ceea ce avea să devină cunoscut sub numele de Regatul Iudeea (Yehuda) în sensul larg, Între 73-63 î.Hr., Republica Romană și-a extins influența în regiune în timpul celui de-al treilea război mitridatic, cucerind Iudeea în 63 î.Hr. și divizând fostul Regat Hasmoneu în cinci districte. În această perioadă conducerea entităților statale evreiești sub tutelă romană a revenit dinastiei Apatrizilor
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
Între 73-63 î.Hr., Republica Romană și-a extins influența în regiune în timpul celui de-al treilea război mitridatic, cucerind Iudeea în 63 î.Hr. și divizând fostul Regat Hasmoneu în cinci districte. În această perioadă conducerea entităților statale evreiești sub tutelă romană a revenit dinastiei Apatrizilor, sau irodiene, de origine edomită. Misiunea publică de trei ani a lui Isus, care a început cu botezarea în râul Iordan și a culminat cu răstignirea Sa, se estimează că a avut loc în perioada 28
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
a fost rege al longobarzilor începând cu 572 sau 573 și până la 574 sau 575. Cleph a succedat regelui Alboin al longobarzilor, față de care nu avea nicio legătură de rudenie. El a fost un personaj violent și înspăimântător atât față de romani cât și față de bizantini, cu care a luptat pentru a menține controlul asupra Italiei. Cleph a extins stăpânirea longobarzilor asupra întregului nord al Italiei, desăvârșind cucerirea Toscanei și împingând autoritatea longobardă până la porțile Ravennei. A murit asasinat după o domnie
Cleph al longobarzilor () [Corola-website/Science/324969_a_326298]
-
la fâșia de coastă a Golfului Kvarner de la Marea Adriatică, la apus de orașul actual Rijeka din Croația, care aparținea Mărcii de Istria. Ducatul a fost creat ca un fief imperial de către Frederic I "Barbarossa" din dinastia Hohenstaufenilor, ales rege al romanilor din 1152. Frederic a succedat unchiului său, regele Conrad al III-lea al Germaniei, care a respins pe principalul său rival la tronul german, ducele Henric "cel Mândru" al Bavariei, membru al dinastiei Welfilor. Acesta din urmă a fost înlăturat
Ducatul de Merania () [Corola-website/Science/324951_a_326280]
-
a avut loc între Republica Romană și o alianță a triburilor galice. Lupta a avut loc la în 225 î.Hr. ca parte a războaielor romane împotriva galilor. Romanii, conduși de consulii Gaius Atilius Regulus și Lucius Aemilius Papus, i-au învins pe gali, ceea ce a dus
Bătălia de la Telamon () [Corola-website/Science/324982_a_326311]
-
a avut loc între Republica Romană și o alianță a triburilor galice. Lupta a avut loc la în 225 î.Hr. ca parte a războaielor romane împotriva galilor. Romanii, conduși de consulii Gaius Atilius Regulus și Lucius Aemilius Papus, i-au învins pe gali, ceea ce a dus la extinderea influenței Republicii în nordul Italiei. Galii au fost conduși de Concolitanus și Aneroëstes. Roma și triburile galice
Bătălia de la Telamon () [Corola-website/Science/324982_a_326311]